Naxos a fost legătura dintre Mykonos și Santorini, pe principiul să nu merg prea mult cu barca și să vedem și o insulă verde. El voia s-o sărim, eu țineam musai să ajung și acolo. Bine, treacă, stăm o noapte…Am stat trei, că doar eu am făcut programul, și ne-a plăcut Naxos atât de mult încât vrem să ne întoarcem – crezi că o lună ne-ar ajunge?! Morala: e bine să mai asculți și nevasta din când în când.

 

Mi-a picat cu tronc Naxos imediat ce feribotul s-a apropiat de port. Podul ce leagă Naxos town de ce-a mai rămas din templul lui Apolo e genial. Să vă duceți să vedeți apusul acolo, ne-a zis patronul hotelului, eu zic să vă duceți oricând (deși în mijlocul zilei o să vă bată soarele-n cap bine de tot), se vede orașul în toată splendoarea.

Nici n-am coborât bine că ne-au luat în primire niște omuleți ce vânturau chei și poze, cam ca la Eforie Nord așa, cazare, cazare, ieftin! Și chiar era ieftin, unii aveau camere și cu 20 de euro pe noapte, dar noi rezervasem deja hotel așa că ne-am îndreptat spre plaja Saint George (Agios Georgios). Cred că am mers cel mult 15 minute, că erau unii care se plângeau că-i departe hotelul de port, că ai nevoie de taxi, prostii, dacă nu călătorești cu toată casa după tine, mergi lejer, ba au și ceea ce rar am văzut la greci – trotuare! 

Kalimera, avem o rezervare…Luați loc la masă, ne zice grecul în timp ce întinde harta insulei și agață un pix. Înainte de chei și orice alte discuții despre rezervare sau bani, am făcut un tur de Naxos, mi-a plăcut chestia asta, că gazdele au fost un fel de ghizi, și-n Mykonos fu la fel, să vă arăt cele mai faine plaje, ce sate să nu ratați, unde mâncați bine…Uitați de Mykonos! Aici mâncarea e bună, porțiile-s generoase și prețurile decente. Și avea mare dreptate. Un singur regret am avut în Naxos (pe lângă că nu stăm mai mult, asta se înțelege de la sine), că nu putem mânca mai mult! Cum fac unii de mănâncă de trei ori pe zi?! Cum?! Aveau ăia la hotel un mic dejun de pomină! În fiecare dimineață grecul își expunea cu mândrie marfa, în timp ce înjura cu foc Uniunea Europeană – omletă cu legume, plăcintă cu spanac, brânză de Naxos, brânză în ulei de măsline (alea cu spanac și brânza au fost preferatele mele, aș fi mâncat non stop), iaurt, vreo 7 feluri de gem – făcute de mine!, zicea grecul, mândru nevoie mare, vreo 3 feluri de prăjituri…dezmăț de la prima oră. După treaba asta, pe la orele amiezii ne opream la un restaurant și seara ne văităm că am mai mânca ceva, dar nu mai putem! Nu mai intră! Probleme serioase…

Naxos e de patru ori cât Mykonos și Santorini așa că am închiriat o mașină. Se poate și fără, evident, sunt autobuze locale (și tururi), însă sunt destul de rare și distanțele nu-s chiar scurte, așa că dacă vrei să vezi mai multe locuri, mașina sau scuterul sunt cea mai bună soluție, mai ales pentru sate, nu doar că drumul printre ele e de poveste, dar sunt și destul de multe. Însă să lăsăm satele pentru episodul 2, să mergem mai întâi la plajă, căci are Naxos niște plaje minunate! Și în cazul în care au mustăcit fanii de Tailanda când au citit titlul, atașez dovezile:

Chiar mă gândeam, când leneveam la Glyfada, pe nisipul fin, singuri singurei pe o fâșie ce părea interminabilă, că parcă-s pe o insulă din Tailanda. De fapt scurta noastră perindare prin Ciclade, cu ferry, cu autobuzele locale (doar în Naxos am luat mașină), cu rucsacul în spate, mi-a adus aminte de călătoria prin Asia de S-E.

E plin Naxos (așa-i spun ei orașului principal, Chora) de firme care închiriază mașini, prețurile sunt la fel peste tot, de la 20 de euro pe zi. Noi am zis că mergem la europcar, firmă serioasă, ya right, ne-au dat un hârb, mă mir că n-am rămas prin serpentinele din munți, cred că toți turiștii din Naxos aveau mașină mai răsărită ca a noastră. Data viitoare ne ducem la o firmă locală. Benzina mi s-a părut cam scumpă prin insule, 1,7 euro, 1,8, chiar 1,9, și musai să ai cash, nici când am luat mașina n-am putut plăti cu cardul. Valabil și în Mykonos și Santorini, foarte rar au acceptat plata cu cardul (aș zice eu ceva despre criză, buget, UE și FMI, dar mă abțin). 

Cele mai faine plaje sunt între Chora și Agiassos. Noi eram cazați în Chora așa că am făcut drumul înapoi, de la Agiassos Bay la St George, asta după ce-am bâjbâit după Sanctuarul lui Demeter – nu-i prima oară când google maps și grecii se bat cap în cap, mapsu vede drum, dă-i înainte, grecul nu-i de acord, a pus de o casă. La Agiassos am fost doar în trecere, e mai stâncos terenul, și în apă și pe lângă, în schimb următoarele – Pirgaki, Alyko, Glyfada și Kastraki sunt grozave. Urmează Mikri Vigla, unde musai trebuie să mergi dacă ești amator de paragliding sau windsurfing, apoi Parthena, Plaka, pe care le-am sărit, Agios Anna (unde ai șanse să găsești, ascuns printre stânci, un colț doar pentru tine), Agios Prokopis (mai puțin sălbatică, multe sezlonguri și restaurante) și probabil cea mai aglomerată plajă din Naxos – Saint George. Nu doar că e uriașă, dar și apa e mai mică, de aia e plin de copii, și mai caldă, e într-un fel de golf.

Cele mai multe plaje sunt la liber, rar găsești vreun șezlong, și dacă-l găsești e gratis (cu condiția să consumi ceva de la bar) sau plătești 5 euro (2 șezlonguri + umbrelă/în Mykonos cele mai iefine erau 15, în Santorini 7). Și, după cum probabil ai observat din poze, totul e simplu, fără briz-brizuri, de aia ne-am îndrăgostit noi de Naxos (nu mai zic de mâncare, se știe deja că dragostea trece prin stomac :D). La jumătatea lui Mai era liniște și pace, la St George și la Prokopis ce erau mai mulți omuleți, probabil că vara e mai aglomerat, dar pot să bag mâna-n foc că, dacă vrei, găsești plaje semi-pustii, sau măcar un colț de nisip între stânci. Naxos nu-i atât de turistică, ca vecinii Mykons, Paros sau Ios, și e și mai mare, e loc pentru toată lumea.  

Toate plajele pomenite mai sus sunt una în continuarea celeilalte deci, dacă te ține și ai timp, pot fi făcute la picior, de fapt toată insula e așa, sunt trasee de hiking și trekking peste tot. Mi-ar fi plăcut să ajung și la cele din Nord, nu-s indicate pentru plajă și înot, dar cred că arată înt-un mare fel, strecurate printre stânci și golfuri. Am zărit un pic din ele în drum spre Apollonas, cocoțat în colțul nordic al hărții, la 36 de kilometri de capitală.

Satele din Naxos și o listă de prețuri, să știi ce te așteaptă: Naxos, ca-n Provence