Știu, știu, ți-am mai zis de nenumărate ori, parcă-s o placă stricată, dar ce să fac dacă ăsta e adevărul gol goluț, Londra e minunată primăvara! Încă nu s-a schimbat relația mea cu ea, tot love-hate e, mă mai apucă uneori pandaliile, dar asta nu se întâmplă niciodată primăvara (mă rog, se întâmplă mai rar :-p). 

Când mă întreabă careva când să vizitez Londra, răspunsul e, evident, primăvara. Parcurile se umplu de brândușe, narcise galbene, camelii, azalee, rododendroni și/sau lalele, în fața caselor de cărămidă se deshid magnolii alb sau roz, străzile sunt umbrite de flori de cireș, casele sunt năpădite de wisteria mov, liliacul își împrăștie mirosul peste tot. O nebunie!   

Londra în februarie 

Nu-i chiar primăvară, calendaristic, dar, dacă-i vremea bună, și uneori e, încă din februarie parcurile sunt pline de ghiocei, brândușe și narcise galbene. Anul ăsta, ca niciodată, am găsit și narcise albe! Făceam glume că au cumpărat semințe de la români – galbene, galbene, desigur…hopa, au ieșit albe :-p 

Brândușe, ghiocei și narcise găsești garantat în Hyde Park, în parcul de lângă palatul regal – St James, în Kensington Gardens, Holland park, Regent’s park sau lângă Hampton palace – chiar la intrarea în domeniu, pe partea cu labirintul, e The Wilderness, un parc plin primăvara de cireși, magnolii și narcise ce poate fi vizitat gratuit. Te poți plimba pe malul Tamisei, sau poți chiar lua barca spre Richmond, e foarte faină zona și sunt multe de făcut și de văzut, trece ziua rapid. Kew gardens arată grozav în februarie, câmpuri întregi de brândușe și narcise galbene. 

La grădina botanică, în februarie, se deschide colecția de orhidee, aviz amatorilor (ține până la începutul lui martie).

 

Londra în martie

Martie e luna magnoliilor înfloriți. Avem niște case pe aici pe lângă noi, au niște magnolii în curte, îți stă mintea-n loc, nu-ți mai vine să mai pleci de acolo. Le găsești pe aproape orice străduță din Londra sau prin parcuri. Sunt multe în Kensington, e unul simpatic foc în Hyde park, unul uriaș la intarea în Regent s park, am găsit câțiva și în parcul de lângă Hampton palace (The Wilderness), la pergola din Hampstead, sunt doi imenși în Golders Hill park (mai jos un pic de pergolă), dar dacă vrei să mergi la sigur, te duci la Kew gardens, sunt împrăștiate prin toată grădina și Doamne, cum miroase pe acolo primăvara! 

Dacă iarna-i blândă, avem magnolii încă de la final de februarie. Nu știu cum de am atât de puține poze cu magnolii pe Instagram, că mor după ele.

Tot în martie se deschid cameliile și azaleele. Cea mai veche colecție de camelii din UK, ba se zice că ar fi cea mai veche din Europa, în seră, e la Chiswick House. Primele flori au fost plantate în 1828, acum ar fi 33 de soiuri. Colecția poate fi vizitată gratuit. 

Camelii și azalee sunt și în Kensington gardens, în Richmond – la Isabela Plantation, în Hampstead, în Golders Hill și la Kew Gardens. 

 

Londra în aprilie 

În aprilie-mai Londra e de senzație! Mă rog, depinde de vreme, ca orice lucru pe aici, dar, în majoritatea timpului, lunile aprilie și mai sunt ok. Vedetele incontestabile sunt cireșii.

Mica Japonie

Am găsit câțiva cireși și camelii și prin Bushy park – seamănă cu Richmond, doar că-i ceva mai departe de centru. Am fost și noi acum câteva săptămâni, pentru prima și probabil ultima oară, am făcut 3 ore dus-întors, am schimbat 3 autobuze. E uriaș, e al doilea ca mărime, după Richmond, și pe acolo se plimbă căprioare și cerbi, dar nu în zonele cu flori și copaci. Lângă parc e Hampton palace, de fapt parcul era parte din domeniu, și dacă în parc intrarea e gratuită, la palat se plătește bilet. Poți cumpăra bilet pentru întreg domeniul sau doar pentru grădini. Chiar sunt faine grădinile. 

Gata, n-o mai lungesc cu cireșii, că și așa am umplut facebook-ul și instagram-ul, mai zic doar că preferații mei sunt la Turnham Green, în Ravenscourt park și pe Staveley Road.

Prin parcuri, în locul narciselor apar lalelele. Anul ăsta era plin de ele în Kensington – în grădina de lângă palat, dedicată Dianei, se împlinesc 20 de ani de la moartea ei – și în Golders Hill park, mai sus de Hampstead Heath. 

Rododendronii își fac și ei de cap în aprilie, dacă ești fan, Isabella plantation, în Richmond park, e locul în care trebuie să mergi. Iar pentru câmpurile de clopoței (bluebells) mergi la Kew gardens, în grădinile de la Osterley Park și Kenwood house sau, ceva mai departe, în pădurea Epping. Cu liliacul e mai greu, eu îmi tot lungesc gâtul zilele astea prin curțile oamenilor, dar știu că sunt câteva tufe la grădinile Kew.

Tot în aprilie începe isteria wisteria. Pe cărămizile de toate nuanțele de maro posibile se cațără flori mov sau, mai rar, albe, cele mov sunt mai ochioase ce-i drept. În română îi zice glicină plantei ăsteia extrem de fotogenice. 

Asta am găsit-o din întâmplare la berăria Fullers din Chiswick, cred că-i cel mai mare butuc pe care l-am văzut până acum. Poți să și vizitezi fabrica și dacă tot ai ajuns acolo, fă o plimbare pe malul Tamisei, spre Hammersmith, pentru casele și curțile pline de flori, sau pe traseul mai lung, spre Richmond.  

Nebunia mov se vede cel mai bine printre case, deci nu-i de bifat ca obiectiv turistic – am fost, am văzut, am pozat – e de plimbat agale prin cartiere, pe străzile din Notting Hill, Kensington, Chelsea, Hampstead, Chiswick, Richmond, Kew, Hampton, Saint John’s Wood, Belgravia, Marylebone. Totuși știu din surse sigure 😉 că sunt câțiva butuci măricei în Holland park, la Ham House, la Chiswick House, pe Cheyne Walk, în Chelsea, în grădina de la Eltham Palace, la pergola din Hampstead și la Fulham Palace, în Putney. 

Londra în mai

Wisteria prinde viață de obicei la final de aprilie și ține vreo 3 săptămâni deci o prinzi și în Mai, anul trecut, de exemplu, abia pe la jumătatea lui mai s-au gătit casele în mov. Dacă e iarna rece, cireșii se deschid pe la jumătatea lui aprilie, uneori chiar spre sfârșit de lună, deci garantat găsești cireși înfloriți la început de mai. De fapt tot ce anul ăsta fu în aprilie, se poate decala în mai, după toanele vremii. Îmi mai vine acum în minte doar Chelsea Flower Show, la care n-am fost niciodată. 

PS. găsești pe blog toate locurile menționate în articol, folosește cu încredere butonul de search