Știu, știu, v-am înnebunit cu vremea de Londra, până și eu m-am săturat să mă plâng mereu de vreme, dar nu mă pot abține. E jumătatea lui iunie, plouă-n draci, când nu plouă bate vântul, termometrele arată, cu chiu cu vai, 17 grade, stau cu centrala deschisă, mă îmbrac cu hainele de iarnă, și nu mă refer la iarna de Sud de Franța. Dacă mă apuc să compar cu aia…Am amici pe acolo și se plâng că e prea cald sau că, merde, s-au bronzat prea tare. Ia veniți voi un pic încoa!

DSC_0099

Când au înflorit cireșii mi-am pus haina groasă deoparte (am purtat-o în Franța de 2 ori, o dată în Alpi și o dată când a bătut rău Mistralul, o purtam mai des în România), gata, nu te mai scot până la iarnă! Ce zici? A fost numai bună weekendul ăsta. Sâmbătă a plouat mai toată ziua, și vânt, și rece, tot pachetul, îmi părea rău că nu mi-am luat mănușile, iar ieri a fost ceva mai calduț, dar nu vară, cam un început de toamnă. E adevărat că și eu sunt friguroasă, dar și vremea asta…

Înțeleg acum de ce englezii vorbesc mereu despre vreme. Nu o fac doar de dragul de a face conversație, ci pentru că e atât de suprinzatoare încăt nu poți să nu discuți despre ea. Despre ce altceva să vorbești când mai mereu plouă, sau când te gândești și tu la o plajă ceva și, deși calendarul ți-arată că-i vară, termometrul îți tremură realitatea prin fața ochilor. Și prin toate oasele. Iar când e cald e breaking news deci iar discută bieții oameni despre cât e de cald, frumos, ciudat, suspect, record.

DSC_0154

Când am fost prima oară la National History Museum, mi-a atras atenția un grafic despre vremea în UK. Pare greu de crezut, dar odată ca niciodată a fost cald în țara asta, extrem de cald, însă dacă mă duceam înainte, după anul 2 000, temperaturile scădeau, ploile se întețeau și tot așa până o să înghețe și mai rău. E vorba de milioane de ani deci nu-mi fac griji.

Am googălit și eu de ce plouă atât de mult în Anglia. Mi-a răspuns BBC: dacă vreodată vrei să dai vina pe cineva pentru vremea oribilă, ridică ochii și imagine that high above the rain clouds a great river of wind is flowing through the upper atmosphere. This is the jet stream. Mama lui de jet stream! Cică ar fi fost descoperit de cercetătorii japonezi prin 1920 și experimentat de piloții americani care aruncau bombe în al doilea război mondial.

The jet stream usually passes along a steady path from West to East across the Atlantic – sometimes a bit to the North of us, sometimes a bit to the South. As a relatively small island, on the borderline between the Atlantic Ocean and the European continent, the precise location of the stream matters hugely to us and right now we’re on the wrong side of it.

Adică în nord unde e mai rece și mai ud ca să zic așa.

DSC_0080

Mi-au venit musafirii, de la 30 de grade de București la cel mult 18 de Londra, vă imaginați ce bucurie pe ei. Și le-am zis, luați-vă haine de toamnă, e iunie, dar la Londra vara e …altfel. Deci se așteptau să fie rece, da parcă nici chiar așa.

Sâmbătă am fost prin Hyde Park și apoi tot spre centru. Ne-a murat un pic căci, blonzi din fire, am plecat, sacrileje, fără umbrele. Cum ne adăposteam sub un copac, cum se oprea ploaia. Cum plecam, cum începea. Și așa a ținut-o toată ziua, parcă o făcea intenționat jet stream-ul vieții. Am intrat să bem un ceai, apare soarele. Repede, să ieșim până nu pleacă. Nici bine nu ieșeam că iar se punea pe ploaie. Ceva frumos!

DSC_0510

(umor englezesc)

Ieri a fost ceva mai bine, azi soarele stă cam pitit, dar măcar nu plouă, cică de mâine se încălzește, uraaaa, mergem la mare. Asta dacă site-urile nu au dat iar cu bâta-n baltă. Știu că vremea e probabilă, însă văd că nici site-urile nu-s mai breze. Dacă te uiți pe 5 site-uri diferite, vei afla 5 prognoze diferite. Pentru mâine și poimâine unele dau 23-24, respectiv 26 sau chiar 29 de grade! 29! Caniculă în toată regula. Cu ploaie ce-i drept, dar la 29 de grade poa să plouă liniștit. Și da, știu, există lucruri mult mai rele decât vremea.

DSC_0719

Am uitat să vă zic că ne-am pus termopan. Vorba vine. Am priceput de ce puține case au termopane, mai ales cele noi. Dacă stai în zonă protejată sau în clădire istorică, nu ai voie să înlocuiești nimic, nici măcar geamurile, fără acordul direcției de patrimoniu. Și, de cele mai mule ori, răspunsul este nu. Și cum majoritatea clădirilor londoneze sunt din 1700 toamna…mai toți rabdă frigul, zgomotul și facturile mari la gaz/electricitate. Noi ne miram că proprietarul a dat o grămadă de bani pe bucătărie, baie, calorifere, toate noi, și nu s-a îndurat să înlocuiască geamurile. Nu cred că are voie, e clădire veche, zonă veche, centrală, deci fără pvc.

English Heritage insistă să țină la distanță zonele protejate, vreo 9 000 și ceva în toată Anglia, de modernul și urâtul PVC. Doar că se pare că ferestrele tradiționale sunt nu numai semi-inutile, ci și foarte greu de întreținut. În plus, Energy Saving Trust to Friends of the Earth zice că se pierde căldură, deci emisii de CO2 la greu.  Nu știu, e adevărat că s-ar schimba aspectul clădirilor, știu doar că la iarnă o să îngheț de frig. Cu tot cu termopanul meu.

Despre ce e vorba – am găsit o folie care se lipește pe tâmplărie, pe interior, prin încălzire cu un uscător de păr, se formeaă practic încă un rând de protecție pe lângă geam. Frecție la piciorul de lemn dacă mă întrebați pe mine. Și ne-am pus și perdele. Cum le-am pus și pe astea… că nu avem voie să dăm găuri…permutări de doi luate câte patru (îs niște porcării, să nu luați).

DSC_1074

Cu excepția vremii, se vede treaba că încep să mă adaptez. În Olanda mi se părea că mașinile merg invers, iar la București nu nimeream să deschid ușile sau lumina, că eram tentată să apăs în partea opusă. E clar, m-am sucit.

DSC_0710

Londra, 16 iunie 2013…și când mă gândesc ce făceam anul trecut pe vremea asta

PS. înainte de a pleca, am comandat online, de pe Amazon, o saltea. Neștiind că vom pleca în Olanda, am cerut-o cât mai repede. Deci o grijă aveam, la întoarcere, dacă mai găsim salteaua la poștă (în cazul în care nu ești acasă, pachetele ajung la poștă unde stau maximum o săptămână). Ce-mi văd ochii când intru-n clădire? Salteaua era în fața ușii, cine știe de câte zile stătea acolo.