Că nu-mi place toamna ți-am mai zis. Și drept răzbunare, a doamnei toamnă adică, am ajuns în orașul unde mai mereu e toamnă, mai mult sau mai puțin. Deși zilele astea ai putea jura că-i iarnă, depinde pe unde umbli. Dacă te plimbi prin zona de shopping, crezi că e iarnă în toată regula, mâine-poimâine vine Crăciunul (au împodobit deja), dar dacă te duci spre cartierul meu preferat din Londra, Richmond, altă viață!
E o zonă foarte frumoasă, verde, liniștită, plină de case vechi și cochete, uneori zici că nici nu ești în Londra, ci printr-un sat vecin. Londra veche și prețioasă, căci Richmond a fost întotdeauna asociat cu fețele regale, și acum e foarte posh, se vede de la o poștă, doar că nu mai e chiar așa liniștit, din cauza apropierii de aeroportul Heathrow.
Pozele sunt făcute primăvara și toamna, două anotimpuri care i se potrivesc de minune.
De cele mai multe ori, noi mergem pe jos din Chiswick, facem uneori și 5 ore până în centrul parcului, dar, dacă te duci cu metroul, recomand să cobori la stația Richmond și să o iei frumos la picior spre Richmond Hill, prin the Vineyard Passage – o stradă simpatică ce își face loc printre…morminte. Da, zona a fost cimitir, până când autoritățile au zis stop, crescuse prea mult numărul viilor și al morților. Mormintele au rămas, la fel și biserica, ridicată prin 1850 (cea originală, de prin 1700, a ars).
Mergi spre Richmond Hill (perfect pentru picnic sau leneveală, când e vremea bună), intră în Terrace Gardens (dacă ai alune e perfect, e plin de veverițe, e și un pub acolo), apoi treci strada spre Buccleuch Gardens și ai ajuns la Petersham Meadows.
Da, ești tot în Londra, deși ai zice mai degrabă că ești pe undeva la țară, departe de lumea dezlănțuită din unul dintre cele mai aglomerate orașe din lumea asta.
Petersham Meadows a fost odinioară parte din domeniul Ham House, acum e zonă protejată, a scăpat ca prin urechile acului de mâna lungă a dezvoltatorilor imobiliari. Lumea a protestat, Parlamentul a aprobat, și zona a rămas în stăpânirea …vacilor. Au fost ferme acolo, unele mai sunt și acum, și unul dintre fermieri plătește taxă ca să-și pască vacile pe pajiștea de lângă Tamisa, 6 luni pe an.
Noi am trecut pe partea cu gardul, am zis că e mai sigur, e și alee prin mijlocul câmpului, trecea lumea fără nicio grijă. Oricum, e cineva care păzește cireada.
Mergi apoi pe malul Tamisei și ajungi la Ham House. De acolo fie intri în casă și grădină (se pot vizita separat, se plătește bilet), fie mergi mai departe pe malul apei. Dacă te țin picioarele, ajungi la Kingston upon Thames, vechi sat saxon, loc de încoronare al regilor, până la cucerirea normandă, piață, oraș medieval, loc strategic, acum parte din Londra. Sau poți ieși înapoi spre Richmond, spre centru, e foare animat lângă pod, mai ales dacă e cald, sunt câteva pub-uri, bărci de închiriat, e și o piață de mâncare, în weekend.
Spre Ham House
Pe malul Tamisei
Richmond Hill
Richmond bridge
Richmond bridge
Richmond bridge
Richmond bridge, primavara
De la Ham House poți lua barca să treci pe partea cealaltă de apă, spre Marble Hill House – casa e cu bilet, parcul e gratis.
Richmond Park e parcul nostru preferat. Nu e atât de aglomerat ca St James sau Hyde Park, nu doar că e uriaș, dar e și destul de departe de centru, și e mai natural decât cele centrale, nu-i pus chiar fiecare fir de iarbă cu mâna și când mai vezi și turma de căprioare, mai că te crezi în mijlocul pădurii.
E cel mai mare parc regal din Londra, aproape o mie de hectare, și e rezervație naturală. Sunt 8 royal parks în tot orașul, adică sunt ale reginei, au făcut parte odinioară din diverse domenii care au aparținut familiei regale, după ani buni în care numai cei cu sânge albastru se puteau plimba prin ele, parcurile au fost deschise publicului, din ordinul reginei. Thank you, your Majesty! :-p
Clădirea albă, Pembroke Lodge, acum restaurant cu vedere spre Tamisa, plin de mirese în sezon, a fost casa unui fost premier. În grădina super simpatică, mai ales primăvara sau când înfloresc trandafirii, e King Henry’s Mound – locul unde ar fi stat Henry al VIII-lea să vadă salva de tun trasă de la Tower of London, semnalul că Anne Boleyn a fost executată și e liber să se însoare iar. E o legendă, căci regele și-ar fi petrecut seara în Wiltshire, cert e că o să găsești acolo un telescop ce bate până la Saint Paul’s – vedere protejată, nicio clădire nu primește autorizație de construcție dacă afectează ruta King Henry’s Mound – catedrala St Paul.
Zona se numea Manor of Sheen, a devenit Richmond în timpul domniei lui Henry al VII-lea (el și tatăl lui erau Earls of Richmond). În 1625 Charles I și-a mutat catrafusele din Londra la Richmond Palace ca să scape de ciumă. L-a populat cu căprioare și cerbi și l-a înconjurat cu ziduri, spre nemulțumirea localnicilor. Până la urmă le-a permis să tranziteze parcul, zidurile au rămas în picioare până astăzi, palatul însă a dispărut definitiv. Era uriaș la vremea lui și s-au întâmplat o mulțime de lucruri acolo de-a lungul anilor, dar e relativ necunoscut, îl găsești doar dacă îl cauți. Impropriu spus, căci n-a mai rămas mare lucru din el – după ce Charles I a fost executat, domeniul a fost vândut și demolat – sunt case acum pe locul fostului palat.
Richmond park e frumos tot timpul anului, chiar și când plouă și intri în nămol binișor, ne-am întors noi odată cu adidașii plini de apă și mâl, dar primăvara e de neratat, mai ales în aprilie, când înflorește rhododendronul. Isabella Plantation, un pic mai jos de cafenea și lac, Pen Ponds, se laudă cu peste 200 de soiuri de rhododendron, dacă pun la socoteală și azaleele care ar face parte din aceeași familie, cu zeci de soiuri de camelii, magnolii, crini de apă.
Până în luna octombrie, miercurea, e și un mini bus care te duce gratis spre Isabella Plantation, verifică site-ul.
Tot în Richmond sunt și grădinile regale, Kew Gardens, alt loc musai de vizitat primăvara. De fapt întregul cartier e superb când înfloresc magnoliile și cireșii.
Richmond face parte din Borough of Richmond upon Thames, eu am vorbit doar despre Richmond, Kew și Ham, pentru ca am fost foarte puțin prin Barnes, Teddington, Hampton. Ce-am văzut din Hampton, adică palatul – Hampton Court Palace, și parcul – Bushy park, mi-a plăcut mult, recomand. Tamisa leagă palatul de la Hampton de centrul Londrei, trecând prin Richmond, pe la Kew Gardens, așa că, dacă nu plouă, poți face o plimbare cu barca. Ține însă cont că-i destul de lung traseul, noi am zis că-i prea lung, ne-a plăcut mai mult de la Kew spre Hampton, dar e drept c-am nimerit într-o zi foarte caldă (da, culmea!, mai avem și de astea!) și ne-a bătut soarele-n cap rău de tot. Tamisa e un ghid excelent, nu doar cu barca, noi o luăm frecvent la picior pe malul apei. Apropo, atenție la flux și reflux, când crește, inundă bucăți bune din traseu.
Așadar, dacă te prinde primăvara la Londra, dă o fugă în Richmond. Atât te rog, nu te apropia prea tare de căprioare, sunt destul de obișnuite cu lumea, că doar pasc lângă pista de bicle și mașini, dar mă iau nervii când îi văd pe unii care se duc fix în nasul lor și nici așa nu e de ajuns, cred că vor selfie cu capra, că altfel nu-mi explic, de fug bietele de ele de colo-colo.
Cea mai apropiată stație de metrou e Richmond, linia verde, District line. Am pus și mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor.
PS: text publicat în octombrie 2013 și actualizat în aprilie 2019.
Si mie imi place Richmond foarte mult, chiar ma gandeam sa merg intr-o plimbare pe acolo,dar furtuna m-a tinut in casa. Daca nu ploua in weekend, voi merge. E asa de frumos, mai ales parcul, vreau sa mai vad caprioarele si cerbii ! 🙂
pai chiar gasesti tot ce vrei in orasul ala, mai putin vreme ca-n franta. f. frumos peisajul cu rumegatoare, acolo vreau si eu cand oi ajunge in londra 🙂
Georgiana – noi asa am iesit, ne am imbracat gros, ne am luat umbrela, asta e, cu vremea asta nu mai iesi nicaieri.
Ina – daca am gasit eu si vaci 😀 te duc, numa hai. eu te duc la rumegatoare, tu ma duci la desert 😀
Grase vacile, le merge bine! 😀
Vremea asta cu toate anotimpurile intr-o zi imi aminteste de Cehia… dar eu chiar am avut si ninsoare in ziua in care a fost soare, a plouat torential cu tunete si fulgere si-a batut vantul ca la nebuni. Era un fel de vant care schimba norii si naravul lor 🙂
bai cica erau tauri :))))))))))
Dupa forma lasata a burtii si motul specific din dreptul buricului, ca si dupa lipsa unui profil de uger, asa cam par. Poate nu tauri, ci boi, la cati sunt de multi la un loc sunt cam „anesteziati” 😀
erau de ambele 🙂 pareau linistiti asa dar se uitau cam incruntat, de aia ziceam ca am mers pe partea cu gard. era un nene care pazea cireada dar am zis ca nu ma risc 🙂
Dragut loc, parca n-ar fi in Londra! Vad ca si la voi e totul destul de verde in general…
da, pe unde s spatii largi si nu s frunze, ca le duce vantul, zici ca i primavara. dar nu i 🙁