Vă ziceam acum vreo doi ani, când mă pregăteam de mutat, că mi-e groază de cât de mare e orașul ăsta, că nu pot să-l cuprind, că mi pare copleșitor. E imens și poate fi copleșitor, dar, culmea, i-am dat de cap până la urmă. Și așa ajung la primul lucru care îmi place la Londra – nu te poți rătăci. Totul e atât de bine organizat, ai hărți și indicatoare peste tot. Și țineți cont că zice asta una bucată amețită.

Îmi plac străzile lungi, flancate de case, albe sau cărămizii, parcă trase la indigo. De fapt mor după clădirile lor din cărămidă, nici una la fel ca cealaltă, habar n-aveam că pot exista atâtea nuanțe de maro.

Îmi plac casele vechi și cochete, năpădite  de flori sau verdeață, curțile înfrumusețate de cireși sau magnolii. Când vreau să m-apuce invidia (glumesc) dau o fugă în Kew, Richmond sau Hampstead.

Îmi place Londra pentru că aud toate limbile pământului, e un mic Babilon.

Îmi place că te poți pune cu fundul pe iarbă sau pe stradă, să bei o bere, să mânănci un sandwich, să te uiți în sus sau la lumea care trece, să cânți, să stai la soare, să faci ce te taie capul, fără ca nimeni să se uite ciudat la tine. De fapt cred că poți să ieși cu sacu-n cap fără probleme, cel mult te pun unii pe facebook.

Îmi place că nu se fumează în pub-uri și restaurante. Ador pub-urile lor vechi de sute de ani. Vă sfătuiesc să intrați măcar într-un pub, dacă nu pentru o bere măcar pentru a admira clădirea. Unele nu par cine știe de afară, dar sunt adevărate bijuterii (foarte multe dintre ele sunt extrem de vechi și păstrează tavane sau mobilier din alt timp), altele te cuceresc din exterior, ca cele din Kensington sau Kew, de exemplu:

Îmi plac parcurile londoneze, pline de veverițe, păsări sau animale. De fapt apreciez foarte tare faptul că Londra e încă un oraș verde, deși e și plin de betoane. Oriunde te-ai afla în orașul ăsta tot găsești un petec de iarbă. Și e de lăudat că au păstrat hectare întregi de verde în condițiile în care se plâng mereu de lipsa spațiului, alții ar fi găsit motive să mai taie din parcurile imense. Richmond, Hyde Park, Regent s Park, Hampstead, Greenwich park, Kew Gardens, sunt uriașe.

Îmi plac casele colorate, în deal, din Notting Hill, arcadele vechi, semne de opulență demult apusă, care deschid calea spre străzi înguste, cu case adunate una-n alta, din Chelsea, Kensington sau Knightsbridge, cartierele lor neschimbate de zeci de ani, parcă te aștepți să iasă de după colț vreun domn cu baston sau vreo trăsură cu domnițe cu pălării ușchite și umbreluțe de dantelă. Îmi place zona în care stau, Chiswick, cu parcurile ei verzi, cu high street-ul plin de restaurante mici și aranjate, însă cartierul meu preferat e Richmond.

 

Richmond, probabil cel mai frumos cartier din Londra

 

Îmi place că găsești de toate pentru toți, restaurante de orice fel, buticuri cu marfă din toate colțurile lumii. 

Îmi place Tamisa, mai ales prin zonele mai puțin umblate.

Îmi place Londra pentru că e un oraș care trăiește intens, vibrează viață din fiecare arteră centrală, mereu se întâmplă lucruri, dar poate fi și un loc calm, liniștit – după fiecare stradă principală, plină de mașini, turiști, localnici, se ascunde câte un colț parcă din alt film.

Îmi place că e un oraș care ține pasul cu timpul, deși nu toate clădirile noi sunt pe gustul meu sau se încadrează armonios în peisaj. Mă refer însă și la alte lucruri – cum ar fi faptul, de exemplu, că nu-ți interzice nimeni să lucrezi dacă ai pe cap voal, turban sau kandura, sau porți thawb sau abaya (ca la francezi de exemplu).

 (în Chinatown, dimineața)

 

Îmi place Londra primăvara. V-am mai zis, când iese soarele și se umplu parcurile de narcise și străzile de cireși, parcă e alt oraș.

 

Londra prim?vara

 

Îmi plac bisericile lor, foarte multe la număr, și faptul că nu le-au lăsat să pice, nu le-au dărâmat, n-au pus lacăt pe ele, deși numărul celor care cred, sau se duc la biserică, a scăzut considerabil. Le-au găsit întrebuințare – le închiriază altor religii, le-au transformat în grădinițe, cluburi de vară, mici muzee, în cafenele, sau chiar în locuințe.

londra, acasa

Sunt multe motive pentru care îmi place Londra. Dar e acasă? Nu, cel puțin nu acum.

Și aș mai adăuga, cu ochi de turist, că orașul mi se pare foarte prietenos, primitor și respectă toate diferențele – găsești mâncare pentru toate gusturile și buzunarele, de exemplu.  

Mai multe poze pe facebook – Londra mea 

(ultima poză e făcută anul trecut în Trafalgar Square, era o expoziție de design interior, ceva de genul cum să faci dintr-un spațiu acasă)