Rămăsesem datoare cu niște informații. Și așa ziceau englezii că la începutul lui 2014 invazia românilor va da peste cap piața locuințelor din UK. Vă dați seama ce va fi? Mai rău ca-n India acum vreo 3 secole.

Deci cum închiriezi apartament la Londra? Greu. Să mai dezvolt? Și scump. Și acum veți zice păi bine, mă, da nu știai că Londra e scumpă? Știam, dar nici chiar așa. Și chiar m-am uitat din țară pe prețuri, zone, deci aveam o idee. Dar socoteala de acasă…Așadar sfatul meu este să vă înarmați cu răbdare, cu bani, mulți bani, și să nu vă setați pe un preț sau zonă, riscați să fiți dezamăgiți.

IMG_4412_fhdr

Există 3 variante: siteurile cu anunțuri de închiriat, agențiile și direct de la proprietar.

1. Site-urile. Toate lumea îmi recomanda Gumtree. Ei bine eu cred că Gumtree stinks. Nu numai că nu am găsit nimic pe el, dar nici nu mi se pare a fi de încredere. Adică nu poți verifica agenția, pentru că nu ai numele, nu ai foarte multe informații, poze, si dacă dai mesaj, să ceri informații sau poze, fie primești răspuns târziu, fie nu primești deloc. În schimb Zoopla rules. Selectezi criteriile – zonă, camere, share sau nu, mobilat/nemobilat – și îți apar anunțurile în ordinea postării/actualizării. Ai nu doar numele agenției, ci și adresă, telefon, plus că dacă dai click pe nume găsești si câteva informații – ce alte anunțuri mai are agenția respectivă, care e prețul mediu pe care îl cer, cam câte locuințe închiriază în medie.

Poți suna agentul care se ocupă de proprietate sau poți lăsa un mesaj. Completezi tabelul și chiar răspund. Și repede. Majoritatea anunțurilor au și poze. Plus că au locația exactă, îți arată distanța până la mijloacele de transport/școli, ai informații despre zonă (cum e comunitatea, care e chiria medie, cum stă la capitolul siguranță), și street view.  Informații prețioase, zic eu, mai ales când calci pentru prima oară în uriașa Londra. Au și varianta vezi proprietățile pe hartă, la fel, super utilă pentru unii ca noi, care nu știam foarte bine zonele.

 

Mai există Rightmove unde la fel poți căuta pe hartă, au și ctiteriu de căutare – transport, street view, zone apropiate, planul casei, consumul de energie, poze. prime location – seamănă cu zoopla, nu știu prea multe, dacă răspund la telefoane/e-mail-uri, nu l-am folosit. Și mai sunt make ur move si OpenRent care intermediază relația dintre proprietar și posibil chiriaș. Proprietarul plătește o sumă, site-ul se ocupă de promovarea anunțului, suni la ei și ei te pun în legătură cu proprietarul. 

IMG_4391_fhdr

Varianta 2: agenția. Te duci frumos la prima agenție care îți iese-n cale și ceri să-ți arate ce au. Atenție, agențiile sunt pe zone, degeaba te duci la una din Acton dacă tu vrei casă în Canary Wharf. Te duci în zona în care cauți, le zici ce ai vrea, care e limita de preț, ei îți arată ce au (să nu te mire că unii nu au nimic, se dau repede) și stabiliți chiar vizionări (atunci, dacă apartamentul e gol, sau a doua, a treia zi, dacă chiriașul e încă acolo). Depinde și la ce agenții te duci. Noi am intrat la una…ne-a trecut de toate. S-a pus agentul să ne arate, pe plasma cât casa!, ce apartamente au și concluzia a fost – măriți bugetul. Care buget era deja mărit.

Varianta agenție funcționează uneori chiar mai bine ca zoopla. Noi am fost la câteva și chiar am văzut niște apartamente rapid, unele chiar bune, numai că până ne-am dus noi să schimbăm hotelul, s-au dat. Deci eu zic că dacă vezi ceva ce îți place, să nu stai prea mult pe gânduri. Dacă vrei rapid, evident. Dacă nu, e și mai bine deoarece îți mai permiți să negociezi. Deci ar fi minunat dacă ai avea rude/prieteni pe aici ca să mai poți trage de preț fără să fie tragedie dacă se dă casa între timp. Mai știu oameni care au stat o perioadă (2 sau 3 luni) în share flat/house. Adică au împărțit casa cu alții. Există site uri unde proprietarii își scot un dormitor pe piață sau unde studenții caută colegi de apartament/casă (am colegi care și-au găsit prin spare room, și repede). Și pe cele 3 site-uri menționate mai sus găsești share accommodation. Sau poți lua un short let, adică un apartament pentru o lună, două, trei (mare grijă, unele sunt extrem de scumpe, mai scumpe ca la hotel).

Unii negociază, chiar și la agenții, deci merită să arunci î întrebare, oricum, te aștepta la cine știe ce, rar lasă la preț și atunci nu mult. Noi am pierdut un apartament (mai bine, că era la dracu) pentru că proprietarul cerea 1 100, peste câteva zile l-a lăsat la 1 050, noi i-am zis o mie, nu a vrut, a doua zi l-a dat. Plus că agenții zic make an offer (fă o ofertă), dar de fapt asta e procedura, nu înseamnă că și poți negocia, ci doar că proprietarul poate alege pe cel care dă mai mult. Când l-am ochit noi pe ăsta al nostru, mai era un cuplu care a oferit cu 50 de lire mai puțin și plata în avans pe 6 luni, așa că noi am dat cât a cerut (am aflat pe urmă, nu vă imaginați că e licitație pe față).

În general, pe zoopla cel puțin, e valabil doar ce apare azi, unde scrie just added, restul sunt date, dar le lasă acolo, la modul ăla e dat, dar am altul.

IMG_4388_fhdr

Varianta 3: direct de la proprietar. Eu nu am avut încredere. Recomand doar dacă știi persoana sau e cunoștința unei cunoștințe, poate sunt eu paranoia, însă nu aș da câteva sute bune de lire, chiar mii, unui om pe care nu l-am văzut în viața mea. Dacă te încumeți, îi găsești prin makeurmove și pe Gumtree. OpenRent, dacă am înțeles eu bine, se ocupă ei de garanție, nu proprietarul.

 

Cum sunt prețurile? De groază! Am văzut niște apartamente în care nu aș fi stat nici gratis (un jeg sau unul la care trebuia să mergi pe autostradă ca să ajungi), dar cereau peste 900 de lire. Zona face prețul. Și aici nu mă refer doar la centrul Londrei. O stație de metrou, un centru de district, pot ridica chiria serios. De centrul Londrei cred că nici nu te poți atinge fără o mie de lire, pentru un studio. Dacă găsești și așa. În general Estul e mai ieftin și Vestul e scump. Din câte am observat eu, apartamentele cu o cameră sunt cele mai scumpe (ei zic one room flat la apartamentele cu dormitor si living, adică la ce zicem noi 2 camere). Cele cu 2 camere (2 dormitoare și living, de obicei cu bucătăria deschisă) sunt cam la același preț, sau oricum nu la mare diferență. Deci e mai bine să invadați în grup. Ca să nu mai spun că puteți lua o casă cu 4 sau 5 dormitoare și ieșiți și mai ieftin.

Foarte important, zic eu, să verificați distanța până la transport și pe ce linie e, în funcție de unde vreți să ajungeți. Metroul e scump rău, dar te duce unde vrei, și destul de repede, sau măcar să fie lângă stații de autobuz, că există legături bune. Găsiți AICI informații. Puteți folosi journey planner pentru a vă orienta. Verificați zona și pe harta poliției, în funcție de criminalitate (paranoia nu?). Intrați AICI, alegeți districtul și vedeti rata criminalității. 

Majoritatea apartamentelor sunt semi-mobilate, adică au bucătăria și baia mobilate complet. Și comparat cu Franța arată ceva mai bine, englezii nu pun o canapea luată de la coș și zic to rent. Chiar și cele mai rele proprietăți pe care le-am văzut tot aveau un zugrăvit proaspăt sau o plasmă (care să compenseze pentru casa veche). Evident că mai sunt și excepții, în general cam ce e vechi în Londra e …vechi. Mucegai, canalizare proastă, miros închis, șoricei chiar. Am văzut și noi unele…de groază. Dar erau așa din cauza chiriașilor. Stau unii într un hal…Un apartament în clădire nouă, cu mobilă nouă, era făcut praf de un domnișor, student – dulapul rupt, bucătăria și baia un jeg, cred că trebuia să scoți tot de acolo. Cât era? 1 100 de lire. Nu vă așteptați la mulți metri pătrați, spațiile sunt mai mici ca la noi. Să nu vă mire scările mici și abrupte din vechile case victoriene și nici intrările care de care mai ingenioase (pe o scară cam ca aia de incendiu, de exemplu). De fapt la Londra nu trebuie să vă mire nimic.

Atenție la detalii! Nu cum am făcut noi, ne-a încântat mobila nouă și zona și am văzut abia pe urmă că intră frigul prin toate locurile posibile (nu are termopan – double glazing îi zice englezul, și au înlocuit mai tot prin casă, dar nu și ușa de la intare).

 

Nu știu ce comison își ia agentul de la proprietar, dar e clar că lucrează pentru proprietar, nu pentru tine. Comisionul chiriașului e mai mic decât la francezi. Acolo era o chirie, adică între 300 și 0 mie de euro, cred că maximum o mie, oricum îs bani dați degeaba că nu fac nimic, aici e minimim 75 de lire de persoană. De obicei e în jur de 150-200 de lire. De ce de persoană? Pentru că așa e la ei. Actele sunt făcute pentru ambii locatari, probabil pentru a te avea în evidență, pentru council tax. V-am zis că sunt unele agenții care închiriază doar dacă ambii parteneri lucrează sau dacă sunt căsătoriți cu acte-n regulă, în caz contrar cer plata în avans pe 6 luni pentru amărâtul de liber profesionist.

Agenții răspund la telefon, la mail-uri, se mișcă destul de repede, însă la fel de repede se mișcă și piața, apartamentele se dau cât ai zice pește. Noi am văzut într-o zi 7 apartamente. 6 erau valabile acum. Din alea 6 ne-au plăcut 3. În câteva ore s-au dat. Și uite așa am lungit-o mai mult ca la francezi deși inițial părea mai simplu. De obicei agențiile lucrează de luni până sâmbătă, luni cam de pe la prânz încep să revină cu telefoane și mailuri, iar sâmbăta aranjează vizonări până la maximum 12.00. În rest de la 9 sau 9.30 până la 18.00.

Ce acte vă cer? În general sunt de ajuns contractul de muncă, copie după buletin/pașaport, niște formulare tip și bani. Unii cer și referințe de la fostul proprietar, din orice țară ar fi el, alții plătesc (adică plătiți voi) o firmă care vă verifică, mai toți vor extras de cont.

IMG_4379_fhdr

Să vă spun care sunt costurile pentru început? Să vă luați cu mâinile de cap? Chiria pe o lună în avans + depozitul, care e chiria pe 6 săptămâni (am uitat, veți vedea că unele site-uri afișează doar chiria per week, asta nu înseamnă că plătiți săptămânal, tot lunar, unele au opținea de afișare a prețului pe lună) + comisionul agenției. 

Unele agenții își fac singure verificările (sună la job, la fostul proprietar), alții (cum e și asta de la care am închiriat noi) plătesc o agenție pentru reference checks, e minimum 96 de lire cu tot cu TVA (pentru 2 persoane). De fapt ce face agenția asta? Verifică dacă ai cazier, dacă ești pe vreo listă neagră (verificările se fac doar pe teritoriul UK, așadar ca nou venit ești clar curat, bani dați de pomană, plus că unele firme se mișcă mai rau ca melcul), și cere confirmare de la angajator că lucrezi la ei, că ai salariul x (să nu uit, unele agenții cer un salariu anual de peste 19 000 de lire , altele 25 000, unele chiar 30.000, pentru a închiria o proprietate). Dacă picați verificarea aia, puteți încerca să vă înțelegeți cu proprietarul.

Pentru a scoate casa de pe piață trebuie să plătești pe loc un depozit, nouă mai toți ne cereau ba 400, ba 600 de lire. Dacă zici că iei apartamentul și apoi te răzgândești, pierzi banii. Dacă proprietarul e cel care se sucește, pierzi doar cei 96 de lire pentru referințe (în cazul în care agenția folosește acel serviciu).

 

La 1 februarie 2016 a intrat în vigoare o nouă lege – Right to Rent. Zice statul că astfel va fi descurajată imigrația ilegală. Practic proprietarii sunt obligați să verifice că chiriașul are dreptul legal de a sta în UK, dacă nu face treaba asta riscă o amendă de 3 000 de lire. Adică să facă omul treaba statului, că statul e clar depășit. 

Și gata, nu-mi mai vine nimic în cap. Dacă aveți alte/mai multe informații, sau ponturi, bring it on, poate or fi de folos cuiva.

(articol updatat în ianuarie 2016)

Citește și la ce să fii atent când închiriezi în Londra