În fiecare an, în luna septembrie, e Open House London. Timp de două zile sute de instituții, muzee, parcuri, case private, firme, își deschid porțile, gratis, pentru a promova designul și arhitectura. Unele clădiri pot fi vizitate și în timpul anului, gratuit sau cu plată, altele doar cu ocazia Open House. Anul acesta au fost cam 850 de obiective incluse în program, unele luate cu asalt, n-am mai văzut până acum cozi atât de lungi la Londra, altele aproape trecute cu vederea.

N-aveam pretenția să le văd pe toate 800, dar am vrut și eu să urc în ou.

oul

30 St Mary Axe. Londonezii îi zic the Gherkin, adicătelea castraveciorul, sau the Egg, oul. Nu mă pricep la design sau arhitectură, nu mă dau în vânt după clădirile noi, dar oul ăla este genial, e ca o bijuterie.

Clădirea are 40 de etaje, a primit zeci de premii pentru designul inovator și a devenit un simbol al Londrei noi. Nu e cel mai înalt turn din Londra, n-are nici 200 de metri (ar fi trebuit să fie mai înalt, insă proiectul inițial nu a fost aprobat de teamă că ar avea un impact negativ asupra traficului aerian dinspre Heatrow și pentru că e destul de aproape de catedrala St Paul), dar bănuiesc că priveliștea e de pomină. Zic bănuiesc deoarece n-am urcat. Așteptau sute de oameni, coada începea la intrare și se termina … la ieșire, însă după ce înconjura aproape toate clădirile vecine, ar fi trebuit să așteptăm cam 2 ore și jumătate (așa scria). Nicăieri pe unde am fost zilele astea nu erau atâția oameni, nici măcar la parlament. Dar, pentru că tot eram în zonă, am încercat la vecinul. Și așa am ajuns deasupra oului, în răzătoare.

 

IMG_0787.JPG

 

Leadenhall Building sau the Cheesegrater, adică răzătoarea de brânză. Așa și arată si se pare că nu din întâmplare, ci tot din cauză de catedrală, e monument istoric așa că trebuie să se vadă din nu știu ce unghi de pe Fleet Street.

Cheesegrater-ul are 224 de metri, ceea ce-l face cel mai înalt zgârie nori din zonă și al patrulea din Londra. Are 47 de etaje, dar, pentru că nu e incă terminat (abia în noiembrie se pot muta chiriașii în el), ni s-a permis accesul până la etajul 42. Nu știu când am ajuns sus, nu am apucat să număr căci liftul parcă era Enterprise. Cam 8 metri pe secundă, cică ar fi cele mai rapide lifturi din Europa, deci am ajuns la etajul 42 în mai puțin de 10 secunde. De sus se vede aproape tot orașul  – Tower of London înconjurat de maci roșii, Tamisa, o bucată de London Eye, Canary Wharf, St Paul s și evident zgârie norii Londrei, printre care și oul. S-ar fi văzut și mai bine dacă nu ar fi fost ceață (ce mirare!) și dacă ar fi spălat și ăia geamurile (după ce că fu gratis mai fac și mofturi).

 

IMG_0786.JPG IMG_0814.JPG IMG_0817.JPG IMG_0819.JPG IMG_0825.JPG IMG_0826.JPG IMG_0829.JPG IMG_0831.JPG IMG_0832.JPG IMG_0834.JPG IMG_0852.JPG IMG_0785.JPG IMG_0840.JPGIMG_0843.JPG

 

Arată tare bine Londra de sus și am zis că o să urcăm și noi în London Eye și, cine știe, poate dăm o fugă la restaurantul de la ultimul etaj al oului (tot the Gherkin îi zice) sau la Shard, care e, deocamdată, cel mai înalt turn din Londra (306 metri). Urmează One Canada Square, în Canary Wharf (236 metri), Heron Tower  (230 metri/ultima poză, stânga) și răzătoarea.

În acest moment sunt 41 de clădiri peste 100 de metri. În viitorul foarte apropiat tot mai multe turnuri vor zgâria cerul Londrei. Lipsa de spațiu și cererea mare vor transforma orașul, sunt deja zeci de proiecte și propuneri. Se pare că există un proiect ce prevede 230 de clădiri cu mai mult de 20 de etaje (80% dintre ele ar fi rezidențiale), aspru criticat de o parte dintre arhitecți. În ultima vreme, în ziare, tot mai des apar articole și editoriale despre cum va arăta Londra, e nevoie de atâția zgârie nori, de ce în centru etc.

Eu n-am nimic cu arhitectura modernă, clar trebuie să evoluăm din toate punctele de vedere, deși Londra arată prin unele locuri ca un turn babel, îmi place mai degrabă ce au făcut francezii la Paris (La Defence, zona nouă separată de cea veche), dar poate problema nu-i (doar) că apar clădiri noi, ci ca unele-s urâte cu draci. De exemplu, lângă Cheesegrater e o arătare cu niște tevi mari, în exterior, nu știu cum îi zice (ultima poză. dreapta) și bănuiesc că asta fu ideea, să arate industrial, neșlefuit, dar e urâtă rău. Sau mai e The Ark, în Hammersmith, care a vrut să fie, stilizat, arca lui Noe, și care arată ca …nu mai zic ce, ideea e că nu mai e nimic prin jur atât de înalt și deodată îți răsare în vizor …arca, ce parcă iese din autostradă (uite o aci dacă ești curios).

 

PS. oul a fost scos la vânzare, nu e mult, vreo 640 de milioane de lire, da nu-l cumpăr că se pare că-i cu ghinion, a mai fost vândut o dată (poate pentru că-i construit chipurile pe locul unui atentat terorist – în 92, IRA/armata republicană irlandeză a aruncat în aer clădirea Baltic Exchange).

Apropo de gratis  – Ce vezi gratis la Londra