După două săptămâni de Olanda we’re back in London. Odată cu noi a ajuns și primăvara, cu o zi înainte fusese iarnă. Acum nu știu care mi-ați deocheat-o, că, după două zile, s-a dus. Dar sigur revine, n-are încotro, e aprilie nu de alta.
Cum am ajuns să mi trimit singură scrisori
Când am deschis ușa ne-a întâmpinat teancul de plicuri. Eram sigură că așa se va întâmpla, lucrează Royal Mail-ul la capacitate maximă, zilnic vine poștașul. Ne-am bucurat ca niște copii deși multe erau pliante, altele ne anunțau că trebuie să dăm bani, deci niciun motiv de bucurie. Dar, Doamne, de când n-am mai primit atâtea scrisori! Printre ele și un formular de la council, să completăm, să trimitem contractul, ca să vedem ce council tax trebuie să plătim. Asta e obligatorie pentru toți proprietarii sau chiriașii, se stabilește în funcție de zonă, apartament, persoane. Mă duc la poștă, trimit. Azi vine poștașul, uuuu, iar am primit ceva. Da, plicul pe care l-am trimis eu ieri. În loc să pun expeditorul pe spate, pe partea cu timbrul, l-am pus pe față. Și uite așa am ajuns să-mi trimit singură scrisori.
Turnul Babel
Că sunt blondă nu-i o noutate. Deci să trecem la altele. Domnul primar al Londrei s-a trezit probabil binedispus și nu a mai dat cu vorbe în imigranți, dimpotrivă:
Nu poţi goni oamenii care au dreptul legal să fie aici, după legile UE. Apoi, şi mai important, e greşit să blamezi est europenii pentru că se trezesc devreme, lucrează din greu, sunt amabili şi de ajutor, ducând astfel la creşterea industriei de catering din Londra. Şi nu înseamnă că dacă nu ar fi imigranţii joburile acelea ar fi ocupate de englezi, poate ar fi mai puţine restaurante ţinând cont că ar fi mai mari cheltuielile şi serviciile mai slabe, şi probabil reputaţia Londrei nu la fel de bună.
Am scris pe blogul de pe Adevărul despre asta, nu vă mai plictisesc. Ar fi minunat dacă toată lumea ar realiza că nu e de ajuns să dai vina pe străini, că e loc pentru toți, că putem trăi împreună. Și Londra, cu derapaje mai mici sau mai mari, ca peste tot, e un exemplu în acest sens.
Te poți pierde în mulțime. Poți umbla cu sacul pe tine fără să atragi atenția nimănui. Poți mânca la un restaurant iranian și discuta cu vecinii de masă, francezi. Poți vorbi cu accent sau fără, sau cum vrei tu, te vei face înțeles. Vânzătoarea de la magazin are voal pe cap și nimănui nu i se pare ciudat. Angajatul de la muzeu îți face o prezentare într o engleză învățată parcă ieri. În magazin managerul face un anunț în limba spaniolă, pentru că mai toți angajații sunt spanioli. Pas cu pas urechile îți aud alte cuvinte, unele le pricepi, altele nu. Moschee lângă biserică, hotel de lux lângă hostel, kebab și pudding, quiche și paste.
Vorbeam aseară cu un amic, care locuiește în Germania, și îmi povestea că la grădinița fiicei lui sunt cam 50/50, europeni și alții. Și îi spuneam că, pentru un copil, mi se pare un lucru minunat să crească într-un astfel de mediu, să vadă că oamenii sunt diferiți dar la fel, să înțeleagă că e normal să fim diferiți, să nu pună mai apoi întrebări la care nu prea știi cum să răspunzi și să se uite chiorâș la oricine nu e ca el.
Că ne place sau nu, că suntem sau nu de acord, lumea se mișcă. Dacă vom fi mai toleranți, se va mișca lin, pe cât poate. Dacă vom continua să arătăm cu degetul, să aruncăm vina, să ducem naționalismul și intoleranța la extrem, vom provoca un cutremur. Și nu știu vreun cutremur care să fi adus ceva bun. Da, suntem diferiți. Ca mentalitate, culoare, studii, religie. Dar nu atât de diferiți încât să nu putem conviețui. Apoi, vă dați seama ce plictisitori am fi dacă am fi toți la fel?
Două vorbe despre blog
Și o treabă care mă roade de ceva vreme. Blogul. Am început să primesc tot felul de mesaje. Unele mă bucură enorm, pentru că dacă un singur om citește ce am scris eu aici înseamnă că nu am muncit degeaba. Altele mă pun în încurcătură. Mă bucur când văd mail-uri de genul – am citit la tine despre Provence, ma duc. Mă simt atît de bine de parcă m-aș duce eu, cel puțin când aud de Provence…nu e avion să întreacă gândul. Mai, mai că-mi vine să caut cazare. Dar ce mă fac când oamenii aceia mă întreabă unde să stau, cât costă, unde să merg, unde să-mi iau bilet. Răspunsul e, sincer, nu știu. Nu pot să trimit un om într un loc X fără șă știu ce e acolo. Dacă nu am stat înseamnă că nu știu, poate va fi dezastru și fără să vreau stric vacanța omului. Apoi dacă îmi place mie, nu înseamnă că îți va plăcea și ție. Poate ce mie mi se pare scump, altuia i se pare ieftin etc.
Apropo de asta, am mai primit și altfel de mail-uri. Scrii advertoriale? Nu scrii și despre site ul/hotelul/pensiunea nostru/noastră. Nu. Pentru că nu pot să laud ce nu știu. Nu pot să-mi subestimez cititorii, puțini, mulți, câți or fi ei. Aaa deci vrei un sejur gratuit?! Nu, nu vreau, pentru asta ar trebui să fiu în țară probabil, printre altele.
Ajut cu ce pot, zău că sunt bine intenționată, răspund oricui, chiar mă bucur să discut cu oameni care au aceleași preferințe turistice, numai că nu aș vrea să fac, involuntar, inversul, să recomand ceva și să iasă altceva. Dar e posibil să îmi fac eu prea multe probleme, ca întotdeauna. Voi, care aveți blog, cum faceți?
Ma bucur ca s-au mai linistit putin spiritele in Marea Britanie in legatura cu romanii si bulgarii. Imi aduc aminte ca si polonezii au trecut prin asta, la vremea lor, iar reactia acestora a fost ca si-au promovat tara cu un barbat fatal, polonez sadea, pe post de instalator, pe care si l-ar fi dorit oricine la el acasa, sa ii repare cate ceva. Au raspuns cu umor.
Cat despre ce faci tu cu blogul tau…e bine sa faci ce ai chef. Poti sa scrii de placere, cum la fel de bine poti sa incerci sa faci si niste bani. Depinde ce iti propui.
nu s au linistit, e doar asa, temporar, sigur va incepe si mai si pe la jumatatea anului. ca eu si ei, ca si noi, politicieni cretini. tare ata cu polonezii, n-o stiam 🙂
despre blog, oricum scriu de placere, ce am chef si cand am chef, blogul asta ma tine sanatoasa la cap 🙂 nu era vorba de facut bani, ci chiar de dat sfaturi fara sa incurci lumea 🙂
clar ca nu obligi pe nimeni, clar ca e bine sa stii parerea unui om care a fost, doar ca, exact ce zici tu, tie ti se pare scump, poate mie mi se pare ieftin. nici eu nu ma duc in locuri scumpe decat daca n am incotro sau vreau sa imi fac vreun moft 😀
Imi place UE. Pentru ca UE a profitat din plin de noi este cazul sa profitam si noi de UE. Adica nu numai sa ne plimbam pe la ei sa ne cheltuim banii acolo, dar sa si muncim si sa le luam banii.
Imi place toata deschiderea asta a granitelor pentu ca pot pleca cand vreau si unde vreau.
Imi plac capitalele europene cosmopolite. Londra este un loc special. Te invidiez pentru ca ai ocazia sa traiesti acolo. 🙂 Astept sa povestesti cat mai mult.
si mie imi place UE de aceea mi se urca parul in cap cand aud niste politicieni de 2 bani zicand ca nu avem nevoie de UE. ca ce mare branza mai e si UE asta. e, o branza mai mare decat vor fi ei vreodata
Tare asta cu trimisul de scrisori singura. Si eu am facut-o o data, dar voit, cand am fost la Nordkapp si se laudat ca au o stampila de posta speciala, doar a lor si daca trimiti o vedere prin posta lor de acolo o ai pe plic, asa ca mi-am trimis vedere acasa, care a ajuns o data cu mine, dar stampilata VIP 😀
Cat despre sfaturi, am dat, dar doar pentru locurile pe care le-am testat si specificand cat m-a costat, lasand omu’ sa-si faca singur calculele. In general nu merg in locuri foarte scumpe, decat poate daca chiar vreau sa vad cum e, dar sigur unde aleg eu sa stau e destul de scump pentru buzunarul unui roman. Din pacate asta e situatia, dar calatorind foarte des stiu ca uneori este bine sa aflii parerea unuia care a fost si a judec dupa mintea mea daca argumentele respectivului mi se aplica sau nu. Pana la urma faci doar o sugestie, nu obligi pe nimeni.
te rog frumos, ne batem pe sejururi pe sudul Frantei, prieteni, prieteni da… :))))
afacere e mult spus, sunt o multime de oameni care scriu,unii chiar foarte bine, si recomanda diverse chestii. eu cred ca se si simte omul care recomanda ceva cu sinceritate, cu bun simt, sau in cunostinta de cauza, si ala care scrie si el ca sa scoata niste bani. libertate pe blog cred ca poti avea cata vrei, doar de aia e al tau 🙂
Welcome back! Nici la mine nu-i primavara! Probabil cand va veni la tine, va veni si la mine, ca doar suntem aproape. Mai aproape decat atunci cand erai in Franta :))!
Cat despre blog, intrebari referitoare la adventoriale si eu primesc si dau acelasi raspuns: nu pot lauda un hotel, serviciu etc daca nu l-am testat. Iar cu sejururi gratuite, la fel nu sunt in tara. Dar daca imi plateste vreunul un sejur prin sudul frantei, sa vezi ce-l mai laud dupa :)).
Cu recomandatul la fel, multi ma intreaba ce sa vada pe valea Loarei. Eu recomand una alta, dar tine clar si de gusturi. Daca mie mi-a placut poate lui nu-i va placea. Oricum ma bucur ca macar scriu cu folos. Ideea iniatiala a blogului meu n-au fost banii, ci pur si simplu sa fie un hobby, sa scriu ce vreau cum vreau, cand vreau. Daca transformi blogul intr-o afacere, clar nu mai ai libertatea asta.
Iti impartasesc ideile despre toleranta, varietate si acceptare tocmai pentru ca traiesc intr-un astfel de oras si vad cum e sa coexiste si sa functioneze un sistem compus dintr-o mare plaja de oameni si preocupari, basca, bilingvismul care nu-i de colo!
Cat despre blog sunt ca si tine, ca si Larisa. Cu atat mai mult cu cat blogul meu nu e de calatorii, are o tenta suficient de personala cat sa „sperie” advertorialele si totusi, ofertele curg si trebuie sa le refuz de fiecare data.
Nu consider ca e ceva rau in asta, in definitiv cei care isi planifica o excursie au nevoie si de la link-uri cu firme de cazare sau transport.
De aceea tot gandindu-ma la subiect, mi-am dat seama ca sunt doua tipuri de bloguri de calatorie:
– unele axate pe informatii si in care bloggerii mai si calatoresc ca sa scrie (si nu doar scriu pentru ca au calatorit )
– unele de tip jurnal axate pe scris, calatoria ca o poveste, marturisiri etc.
Acum ramane ca fiecare sa-si aleaga pozitionarea, cert e ca a fi undeva intre nu va fi simplu caci degeaba scrii despre suflet si trairi daca la final trantesti un link cu o cazare unde, de-altfel nici n-ai stat…
Dileme, dileme, dar mai ales, alegeri 🙂
din nou, cred ca tine de om, si nu ai cum sa nu simti diferenta. se vede treaba de mantuiala si aia facuta cu suflet. mie nu-mi place cand vad linguseala pe fata, ca e si de asta.
ii apreciez si pe cei care scriu frumos si, cum zici tu, trantesc un link la final. daca e scris bine, impachetat frumos, inseamna ca e o treaba bine facuta.
pfiu, de unde am plecat si unde am ajuns :)))
Eu nu inteleg agentiile care iti cer sa scrii despre un loc in care nu ai fost niciodata. Ba culmea, unele au pretentia sa scrii despre acel loc fara ca macar sa iti propuna sa mergi acolo sa il vezi. Mie mi-au propus unii sa scriu „orice doresc eu, doar sa mentionez locatia si link la site-ul lor”. Adicatelea eu despre ce mama ma-sii sa le povestesc cititorilor mei? Ca doar nu scriu povesti despre destinatii SF pe blog. 🙂 Daca totusi mai multe agentii o fac, probabil ca unii bloggeri accepta si asa ceva.
:))))) zi merci ca nu ti-a zis vreo unu sa zici multumesc ca esti bagat in seama :))))
Discutiile despre a face sau a nu face bani din blog au existat de cand ma stiu si eu cu blog. Intai s-au ridicat cei care acum sunt MARI (nu dau nume stiti si voi), apoi cei care acum sunt MIJLOCII si cred ca acum ne punem noi astia mai mici intrebari din astea existentiale. si cu ele ramanem :))
Eu va zic cazul meu, desi este o secretomanie ce nu ai vazut pe acest taram. Am primit oferte pe care le-am refuzat si m-au amuzat de-a dreptul si oferte pe care le-am acceptat, fara sa ma imbogatesc de pe urma lor (n-am plecat in vacante platite never) dar nici nu am facut reclama mascata, am pus link-ul, ma pus tag de advertorial, dar le-am si spus de la inceput colaboratorilor: pot recomanda o cazare dupa ce imi povestesti despre ea, eu iti spun ca vreau sa scriu despre Bulgaria si tu imi povestesti ce ai bun si dupa ce eu imi scriu articolul meu, pe care oricum il scriam, pot sa zic „daca vreti cazare aici, iata acesta oferta” (fara sa le spun oamenilor cat de super fain e acolo, ca eu nu am fost sa vad)… Si mai sunt bannerele care nu presupun sa scrii, dar aici am o regula: NU transform blogul un sorcova (adica nu-mi dai un banner dinamic care face sa mi se incarce blogul greu, nu-mi dai un banner pe care eu ti-l afisez dupa fiecare articol, imi dai unul static pe o perioada si gata… Cam aste este la mine. Asta cu agentiile, iar cu cartile sunt alte povesti, mai simple, acolo dau link la carte, vrei sa o cumperi? Ia de aici! Nu vrei? Asta e, poate nu e genul tau… nu te obliga nimeni sa o cumperi, eu am citit-o, asta e parerea mea (poate buna, poate rea).
Insa pana la urma fiecare face cum vrea, eu apreciez niste bloguri care calatoresc mult pe banii agentiilor (tot respectul), dar pot scoate articole fara „pupici in fundici” si altele care… sunt sigura le cunoasteti si voi. Asa as da link spre unele bloguri de aratat cu degetul. Dar fiti sigure fetelor ca acelora nu le pasa si nici nu isi pun intrebari existentiale despre publicitatea pe blog. Si mai am eu o vorba „poti scoate bani din blog si fara sa te prostituezi pentru asta” 😉 Bafta!
raspund la orice comentariu dar acum mai Bia nu stiu ce sa mai zic ca ai zis tu tot :)))
exact la fel fac si eu, Mihaela! adica am raspuns la intrebarea din final 🙂
Bia, se poate face un mini-manual de etica blogului avand ca miez ce ai scris tu in ultimul comentariu; aprob pozitiv 🙂
merci Lucian 🙂 care forme fara fond, domle, n-auzi ca si-a schimbat google politica, calitate nu cantitate 😀
@Slowaholic: aceia nu vor de la tine decat linkul catre ei, ca sa le creasca page rank-ul, zelist-ul si alte indicatoare si tehnicalitati din aceeasi categorie; pentru mine toate astea sunt moartea pasiunii, dar ce sa faci, asta e lumea in care ne invartim: forme fara fond, v. 2.0: nu conteaza ce si cum scrii cat conteaza sa ai page rank-ul / zelist-ul maaaare 🙂
inseamna ca vom beneficia din plin… cat de curand 🙂
Tocmai m-am intors din Provence!Waw…Daca nu ne-am fi luat biletele de vacanta pentru iulie inca in ianuarie,Provence-ul ar fi fost destinatia!St Paul de Vence si Menton ne-au ramas la inima iar traseul de la Eze la St.Agnes ne-a facut sa ne stea inima! 🙂 Sincer sa fiu Nisa si Cannes ne-a lasat cam reci dar ne-am incalzit putin la Casino in Monte Carlo!Nu am pierdut mult,doar asa,pentru amuzament!
Am ajuns si la comercialul Gordes,la Pont du Gard unde apropo parcarea era 18 euro(am parcat la 2km mai incolo)si la Nimes,Avignon si Orange!!Cam asta ar fi cele mai importante locuri vizitate,o cu totul alta Franta fata de ce traim noi aici in nord!Oricum,in octombrie trebuie sa decidem daca mai ramanem pentru inca o vreme aici in nord sau plecam in alta parte,asa ca sud-ul poate fi o varianta!
Ne-a fost de un real ajutor blog-ul tau,asa ca iti multumim!!
Bafta!
deci waw, ca nu stiu de ce aveam impresia ca va duceti in vara, nu acum :)) erau macii? Doamne, frumosi mai sunt macii aia de Provence! na ca mi-ati dat un doooor
Si mie mi-au placut la nebunie Menton si Saint Paul. de traseu ce sa mai zic, e ireal. La Pont du Gard era parca 15 cand am fost noi, scump oricum.
ati jucat la cazino? eu n-am avut curaj :)))
merci si eu ca mi-ati spus cum a fost. asta cu mutatul in sud nu e o ideea rea deloc, cine stie 🙂
Teancul de scrisori imi placea si mie in Anglia desi deseori erau teancuri de reclama, dar pe unele era s un voucher de oferta ce mi se parea ok.
Despre recomandari, hmmm, eu scriu despre locurile in care am fost fie restaurante fie cazare si zic ce mi-a placut si ce nu mi-a placut, zic si cat costa! Poti sa scrii si despre locuri pe care nu le-ai incercat! nu le lauzi, nu iti dai cu parerea despre ele inseamna ca informezi nu ca recomanzi! Poate incerca pe pielea lui, tu i-ai zis un pont, poate o cazare mai ieftina, o oferta!
Despre bani pe blog; fiecare face cum doreste! nu trebuie sa iti pese de ce zice lumea, de etica, de bla bla-uri si judecati! Ele oricum vin de la oameni carora nu le pasa de tine, nu stiu cata munca e in spatele unui blog!
Daca scrisul si aprecierile te motiveaza sa scrii pe blog pana la adanci batraneti e bine! e minunat! fiindca nici un cititor nu o sa-ti ridice statuie si nu va scoate un ban din buzunar ca rasplata pentru toate informatiile oferite gratis de tine! Insa putin bloggari raman constanti in blogosfera ani de zile, ii poti numi cum a zis Bia Mari, Mijlocii etcc, sunt bloggari care au muncit si au fost rasplatiti in timp si prin mijloace materiale! Pe de alta parte din asta nu te poti imbogati, crezi ca toate bannerele si advertorialele o sa-mi plateasca mie 3 vacante pe an?? In nici un caz! nu imi acopar cheltuielile d-apoi sa mai am si profit! Deci oricum blogul se intretine in special din pasiune si placere pentru scris iar castigul material e doar un bonus! o motivatie, un impuls, un cadou!