De fapt nu voiam să mergem la Dover ci la Canterbury. Dar pentru că era bank holiday și eu am dormit în papuci, toate hotelurile erau fully booked. Hai la Dover, că nu-i departe, și oricum n-avem ce face acolo trei zile, dăm o tură de white cliffs, vizităm castelul și ne facem veacul la vecinul Canterbury. Asta fu socoteala de acasă. Cea din târg…

Da, Dover e mic. Da, e oraș port, e oraș industrial, e aglomerat, canalul e tăiat zilnic de zeci de ori de feriboturi ce fac naveta între UK și Franța, portul e parcare pentru nave de croazieră, și ferească sfântul să intri cu mașina în intersecția spre Folkestone. Dar, căci există un dar, Dover e și un loc fain. Nu numai că am stat toate cele trei zile acolo, dar nici n-am apucat să vedem tot. E drept, și pentru că am fost leneși, am prins vreme bună așa că am lenevit pe malul mării. Vreme bună adică vreo 17 grade.

Fix în ziua aia când telefonul arăta multe grade și la nivelul nisipului, sau mai bine zis al pietrișului, se jucau valuri de fata Morgana, vorbeam la telefon cu un prieten care, evident, întreabă cum e vremea. Caaald, stăm în tricou, am fost la plajă, 17 grade! Da, și aici a fost cald, 28 de grade! Au pălit alea 17 ale noastre ca un balon care scapă aer brusc. Da’ știi ce, nu numai că am făcut plajă, dar ne-am și bronzat! Sic! E clar, ne-am stricat, în curând o să ajungem să luam în foarte serios anunțul de “atenție, caniculă!, beți apă!”, la 22 de grade, în loc să ne hlizim, ca vara trecută. Deși încă n-am ajuns să facem baie pe vremea asta, cum făceau câțiva curajosi, dis de dimineață. Deci încă nu suntem pierduți :-p 

IMG_7765_fhdr

Dover, spre Folkestone

IMG_7719

Dover, cu ochii spre Franta

IMG_7706_fhdr, Dover

Chiar ne-am simțit ca în concediu la Dover, cred că marea și pescărușii sunt de de vină, și faptul că hotelul era lângă plajă, cu vedere la albastrul-verzui, peste care se zărea Franța. E adevărat că orașul nu e cine știe ce, e mic și a tot fost dărâmat și reconstruit în nenumărate rânduri, asta înseamnă că mai totul e relativ nou, dar la capitolul drumeții Dover rules.

Nu numai că poți merge pe stâncile de calcar spre far sau și mai departe, spre Deal (cam 3 ore), sau de ce nu spre Sandwich, vreo 5,6 ore, dar e plin de trasee pe stânci și în direcția opusă, spre Folkestone. Pe White Cliffs of Dover ne-am oprit după far, se vedea Deal, dar am zis hai înapoi, nu de alta dar trebuie să ne mai și întoarcem. Iar spre Folkestone, am urmat indicatorul spre countryside (sunt peste tot prin oraș), și după ce am urcat muuuulte scări, am admirat orașul de sus și am ajuns printre tranșeele făcute de englezi ca să pună pe fugă francezii conduși de Napoleon, tranșee extinse în cele două războaie mondiale, de fapt toata zona de coastă e plină de tuneluri, Dover era important punct strategic.

Am urcat pe stânci și ne-am uitat cu jind spre Folkestone, să mergem, să nu mergem, dar am zis că mai bine ne întoarcem la plajă. E o pasarelă ce taie calea ferată și te duce pe fâșia de nisip (da, acolo era și nisip) dintre port și stânca spartă de tren. Dacă intri dinspre oraș, pare urât, trebuie să înconjori tot portul, intersecția, treci pe lângă niște depozite, dar apoi bucata de pământ e chiar faină și era aproape goală.

Castelul – Dover castle – bănuiesc că îți ia cel puțin o jumătate de zi, n-am mai ajuns, am urcat într-o zi, dar deja se pregăteau să închidă, era program scurt. Și poți sări la vecinii francezi, sunt la aproximativ două ore jumătate. Cred că mulți fac așa, la hotel era o super agitație dimineața pe la 6, urlau toți pe holuri ferry, ferry.

IMG_7811_fhdr

Dover, bucata de plaja de dupa calea ferata

IMG_7633

Dover, pe White Cliffs: pe aici nu se trece!

IMG_7624_fhdr

Dover castle

Și tot la Dover, cred că pentru prima oară de când sunt aici, am mâncat bine la un restaurant englezesc. E adevărat că am mâncat bouillabaisse, mai scumpă ca la francezi, by the way, dar tot ce am luat a fost excelent. L-am găsit pe net din întâmplare, am aterizat fără rezervare, am avut noroc, căci cică e mereu full și trebuie rezervare, și așa mult ne-a plăcut că numai acolo am mâncat. E scumpișor, comparat cu pub-ul din centru, e scump cu draci, dar e bun, dacă ajungi la Dover, nu-l rata (Cullins Yard îi zice, pe Cambridge Road, aproape de plajă).

___________________

Dover e la aproximativ o oră de Londra (St Pancras, verifică orarul că sunt trenuri care fac și 2 ore), biletul costă în jur de 30 de lire, dus-întors. Gara e la cel mult jumătate de oră de baza stâncilor, lângă plajă, vis-a vis de stația de ferry. Tot atât e și până la castel. Canterbury e la 30-40 de minute de Dover, cu trenul sau cu autobuzul (pentru autobuz verifică site-ul Stagecoach, pentru tren National Rail). 

 

PS: Te anunț că la englezi a apărut un nou compliment, ești mai frumos decât George! Eram la hotel și doi bâtrâni admirau un bebe, simpatic ce-i drept, și când trec pe lângă el zic – ești mai frumos decât George! Mult mai frumos! Și dacă te prinzi mai greu, ca și mine, că mă tot întrebam care George? George of the Jungle?, îți zic că e vorba de moștenitorul tronului. Au plecat Kate și William în turneu și l-au luat și pe ăsta micu, au fost pline ziarele de fața lui dolofană, propagandă modernă.

Între timp am fost și la Canterbury, și la Folkestone, folosește cu încredere butonul de search 🙂

Citește și White Cliffs of Dover: welcome to France!