Deși în ultimii ani acasă a devenit așa …o chestie cu lucrurile noastre. Dulce…și nu prea (și aici mă refer strict la locuință, în rest nu mă plâng). Dar da, a dat Domnul și ne-am mutat. De aia n-am mai dat niciun semn, în cazul în care credeați că m-au răpit extratereștrii.

După nu mai știu câte nopți de hotel ne-am mutat într-o frumoasă zi de 13, sper să nu fie cu ghinion. Frumoasă vorba vine, ba soare, ba ninsoare, ciudată vreme. Trebuia să ne mutam pe 12 dar domnii de la agenție nu s-au mulțumit cu chitanța (dovada că am plătit), au vrut musai să vadă banii în cont. De aia am plătit prin chaps, o treabă care garantează că banii ajung în 2 ore, ya right. Am plătit și 20 de lire comison, am zis că mai bine 20 decât 60 la hotel, nu mai contează că le-am plătit până la urmă pe ambele. Banca noastră zicea că i-a trimis, a lor ca nu –i vede, și uite așa ne-am trezit și fără casă și cu banii luați. Și fără hotel, că ne decazasem. Oricum trebuia să ne întoarcem după bagaje deci…we re back.

Chiar ziceam că în orașul ăsta esti mort dacă nu ai bani sau dacă nu știi pe cineva. Cred că e valabil pentru mai toate locurile însă mai ales pentru cele mari și scumpe, ca Londra. Și a cui e vina că am plătit comision degeaba, că avem contract de pe 12, și plătim evident de pe 12, dar ne-am mutat pe 13? A …noastră probabil. În fine, bine că s-a rezolvat.

IMG_3399

Nu e chiar ce ne doream dar are două mari avantaje – e lângă metrou și e curat. E proaspăt zugrăvit și aproape toată mobila e nouă (ceea ce e mare lucru pentru că am văzut niște case…ceva de groază, zici că speli, cureți, dezinfectezi, dai și cu var dacă e nevoie, dar nu e tot aia, trust me). Plus că am zis că nu mai vrem o mizerie ca aia din Franța, pe care apropo nu-mi dau garanția pentru că nu am curățat cum trebuie cuptorul. Și eu ar trebui să cred că ăia care nu au fost în stare în 2 ani să repare un aer condiționat, să dea cu un var, și să schimbe o ușă, au înlocuit plita pentru că nu era cuptorul splălat propre? Sigur că da…

Plimbându ma prin Londra, după apartament sau de plăcere, mă tot întrebam cum stau ăia la ground floor sau lower floor (adică parter și -1, eu îi zic subsol), fără gratii, fără perdele, cu geamurile deschise. Ei uite că acum am ocazia să mă documentez.  Dacă ne-ar fi intrebat cineva zilele trecute dacă vrem un flat mai jos de etajul 1 am fi zis no way. Way, că am mai tăiat din pretenții.

Am făcut check-in-ul, totul funcționează, totul aproape nou (le-or vrea noi și când om pleca? Oare să-mi iau deja adio la depozit?), ups! nu merge centrala. ?! Not enough pressure. Mâine vine instalatorul, reparăm. Și chiar a venit. Numai că până a venit el noi am zis să punem niște rufe la spălat. Cum merge minunea asta? Candy o cheamă. Nu merge! Da ăsta pentru ce-o fi? Ia să vedem…pentru apă? Adică cum să fie presiune când apa era închisă?!

Vine instalatorul. Dacă tot a venit, să-i dăm e treabaă. Avem o mică scurgere la calorifer. Se uită el pe acolo, de fapt toate eu, reparăm. Da nu acu. Mâine. Până la urmă a revenit (s-a temut proprietarul că o să se strice podeaua, ca nu e cazul să stăm fără căldură acum), a scos apa, a strâns șuruburile, gata. Sper (adică cel din dormitor parcă tot nu e ok).

De unde sunteți? Din România. Aaaa. (toți fac aaaa când le zicem că suntem din România, cu o scurtă pauză de gândire, la modul ce caută aștia aici înainte de 2014? A început invazia, watch out). Instalatorul nu a făcut vocalize de grija invaziei, e din Iran, ci pentru că a lucrat cu români. Sunt rapizi, foarte rapizi, am făcut o lucrare cu un român, era treabă acolo de 3 zile, am terminat-o în una, sunt mai rapizi ca polonezii, cunoscuți pentru hărnicie. Îi place mâncarea românească, și nouă ne place a lor, sunt super faine restaurantele persane, și zice că țuica noastră semănă cu a lor. Așa o fi.

Între timp Candy se învârtea în gol, că am zis să se spele singură o tură, și bine am făcut că, ce să vezi, nu mai termina. Și nu s-ar fi terminat nici azi, e defectă. Astăzi trebuia să vină instalatorul, altul, înțeleg că-s pe specializări. Nu mai poate azi, vine mâine. Să mergem așadar frumușel la splălătorie. Văzusem una lângă noi, mă duc, e deschisă toată săpămâna cu excepția zilei de ….ați ghicit, joi. Tunete și fulgere, caută alta, nu-i. Știam eu una lângă unul dintre hotelurile pe unde am stat deci am urcat frumos în metrou, e deschisă, de aici vă scriu.

Apropo de rufe, eu unde le usuc? Păi în casă, zice agentul. Nu tu balcon , nu tu curte, nu tu uscător comun…nothing. De fapt am văzut pe la vizionările pe la care ne-am vânturat, chiloți și șosete atârnate. O amică îmi povestea amuzată cum a urcat un român în metrou și a început să închidă geamurile bodogănind. Da, pe români îi trage curentul. Și își usucă rufele în public. E scris clar în contract că nu ai voie să scoți nimic pe geam, haine, steaguri, antene. La naiba, și eu care voiam să-mi fluture steagul României la geam.

 

De două zile bântui prin magazine după toate prostioarele necesare într-o casă de om. Domnul lucrează deci iar am rămas responsabilă cu hârțogăraia și cu shoppingul. Unu face banii, celălalt îi cheltuie, ne-am împărțit sarcinile. Când te uiți prin casă zici că nu-ți trebuie multe, dar de fapt îți trebuiesc de toate. Când te uiti pe check -in zici că ai o tonă de chestii. De fapt n-ai mare lucru. Nimicuri cărora nu le dai importanță decât când nu le ai. De exemplu am luat o lumânare parfumată. Da cu ce o aprind? Vezi dacă nu fumăm niciunu, era bună acu o brichetă. Oricum scrie la contract (13 pagini!) că nu avem voie să fumăm în casă, dacă fumăm, zugrăvim.

Perne, lenjerie, coș de gunoi, farfurii, pahare, linguri, furculițe, sare (nu găsesc sarea la Sainsbury nici să mă bați), cafea, cuție. Mă opresc  aici. Am cumpărat un set de tacâmuri. Nu știu cum dar cuțitele din seturile alea de bucătărie nu taie niciodată. De ce le mai pun? De aspect? Adică dacă e cuțit nu tre să și taie? Doar să facă prezență? Nu taie ăsta nici în ruptul capului. Iau altul. Ooo, cum taie ăsta, parcă e unt lămâia asta. Deci să nu-mi tai degetele. Ai grijă. …Unde ziceai că-i cuțitul ăla? Țac pac…sânge.

Claudia din Canada zicea că nu știe cum e treaba cu electrocasnicele, te rog frumos, eu am plită cu touch screen. Mă uit la ea ca la nava spațienilor. Pun pe oricare ochi se aprinde, o opresc de la buton ca să fiu sigură că nu mai funcționează. Sper să nu dau foc la casă că e exact la nivelul blatului de bucătărie, și de aceeași culoare, zici că-s una și aceeași. Chiar așa, om avea asigurare de incendiu?

 

Zona e drăguță (Chiswick), am colindat azi un pic, căutând o splălătorie, de aia e și casa o căruță de bani, plătești zona și apoi locuința. Nu avem încă net, noroc de telefon, un wireless free, apoi la laptop (prea profund pentru mine), am sunat la Talk Talk (zice agentul care se ocupă de clădire că ăștia ar fi cei mai ok), durează două săptămâni! Poți face contractul prin telefon, pot să-ți ia banii de pe card fără să te vadă la față, dar le trebuie 2 săptămâni să lege 2 cabluri (că linia deja există), hi tech, domle. E 22 de lire pe lună (parfum, că în Franța plăteam 40 de euro). Cel puțin așa cred, cine știe ce mi-o fi vândut ăla, vorbesc unii o engleză…nu pricep nimic.

Trebuie să trec facturile pe numele nostru, să mă duc la council, să mă înregistrez și să plătesc council tax-ul. Să trimit înapoi check-in-ul (deci așa se face, au venit, au notat, de față cu noi, au pus pe hârtie, au trimis mail, trebuie citit, semnat și trimis înapoi prin poștă, nu cum au făcut nesimțiții ăia de francezi, era deja făcut, semnează și pa, și la plecare la fel, deși ar fi trebuit să ne dea 2 exemplare, vezi de nu, de aia zic acum adio la garanție, apropo mi-au dat mail că nu–s obligați să justifice cheltuielile cu facturi, I hate them!).

Trebuie să găsesc un loc de unde să cumpăr niște electrocasnice ieftine (mixer, aspirator, filtru), ăștia de la Sainsbury s, că-s lângă noi, stau prost tare la capitolul home stuff. Păi Auchan-ul era rai. Plus că și prețurile mi se par mai mari ca la francezi, chiar, să verific ce TVA au ăstia la alimentele de bază. Încă nu mă descurc cu banii, ce mirare. Mi-aduc aminte când profa de franceză m-a pus să recunosc banii, să fac calcule – Corine, eu nu știu să fac treaba asta nici în română, d apoi în franceză. Înnebunesc când caut lire si găsesc euro sau chiar lei. Și de ce or mai ține 1 penny, 5 pence, că oricum n-ai ce face cu ei, nimic nu i atât de ieftin. Ca să mă zăpăcească pe mine, de aia.

Trebuie să ne schimbăm cartelele, am luat de la Three, nu au semnal decât afară, dacă ești în casă sau la magazin ești mâncat. Iranianul zicea că O2 ar fi cei mai ok, și apoi Talk Talk. Iar vremea asta mă face cu capul. E în continuare destul de frig și astea parcă-s nebune, balerini și picioare goale. Eu cred că și la vară umblu cu cizme.

 

 

Vă povestesc zilele următoare cum se închiriază apartament în Londra, în cazul în care vreți să invadați orașul la începutul lui 2014. Să ne auzim cu bine, și mai des de acum, sper. A transmis de la spălătorie invadatoarea de serviciu.