Întâlnire cu Kevin Spacey

Hai mai repede că-i târziu! Avem timp! Scrie acolo să fim cu cel puțin 20 de minute mai devreme! Să dea dracu să n-ajungem!

Și am ajuns, chit că chiar am plecat târziu, că ne-am mutat fix in weekend-ul când mă aștepta Kevin Spacey la Old Vic. Nu am luat în calcul acest aspect când am cumpărat bilete. Bilete pentru care am stat la o coadă, virtuală, vreo 2 ore. S-a deschis casa la 10, am apăsat buy tickets pe la 10 si 10, că tot așteptam de la 9, am zis că mă duc să beau o cafea, cafeaua dăunează căci imediat ce-am plecat au început să vândă bilete, și eram deja persoana cu numărul 1 300 și ceva. Am stat țapănă pe canapea până m-am văzut cu biletele, ce nu fac eu pentru Kevin Spacey.

Ajungem la teatru, full, ridicăm biletele de la box office și fugim repede spre locuri. Mamăăă, da ce locuri bune! Am mai fost la Old Vic, dar de data asta au modificat sala, scena era în mijloc și stăteam fix lângă ea, doar că la dress circle, adică la doi pași de Kevin Spacey. Nu mă invidiați prea tare, că alții au stat chiar lângă el, scaunele din primul rând erau la nici jumătate de metru de scenă. Cu unii chiar a dat mâna (că ne-a făcut pe toți parte din spectacol, am fost jurați la fiecare proces pe care l-a trecut în revistă avocatul Darrow), unora le-a vorbit, pe alții i-a privit fix în ochi, așteptând parcă răspuns (Fuck! Kevin Spacey is looking into my eyes! exclama o tipă după spectacol), pe unii i-a îngrămădit pe bancă – may I sit here? – iar unei domnișoare i-a vorbit despre free love (tot să mergi la teatru).

Să dăm înapoi un pic. Se stinge lumina, se sting și glasurile din sală, se vede o siluetă, niște pete albe, cămașa bănuiesc eu, se aprinde lumina și…unde-i Spacey? Se văd apoi două ghete pe scaun, e sub masă, repară un sertar. Clarence Darrow își face ordine în dosare, în amintiri, în viață.

Mărturisesc că habar n-aveam cine-i Clarence Darrow, am luat biletele doar pentru Spacey, nu pentru piesă, putea să fie orice altceva, e unul dintre actorii mei preferați, după American Beauty, iar în House of Cards este incredibil (nu mă uit atât pentru subiect în sine cât pentru actori, că s fan Robin too, și pentru cum e făcut filmul ăla). Și apoi Kevin Spacey e …așa…undeva departe, la televizor, nu face to face, e de pe planeta America, și cum la Hollywood nu ajung prea curând nu aveam cum să ratez așa ceva.

Știam că e one man show și mi-a trecut prin cap că poate m-o apuca căscatul (durează o oră jumătate), dar apoi mi-am zis, hellllo, e Kevin Spacey, poa să-mi recite și Biblia de 10 ori. Oricum n-a fost cazul de căscat, piesa este extraordinară, Spacey e genial. Spectacolul a fost gândit extrem de bine, interactiv, amuzant, serios, trist, foarte alert, plin de povești diferite, spuse repede, cu patos, de am zis că după stagiunea asta rămâne Spacey fără voce. Pe scaunele de lemn, sau pe fotoliu, stau uneori jurați imaginari, judecători, fosta soție.

 When I was nine years old, my father put me to work hoeing potatoes . Then I went into law and I’ve not done a day’s work since.

Sunt incultă dar mă tratez, Clarence Darrow e unul dintre cei mai cunoscuți avocați americani, e celebru, îmi pare mie, pentru ideile destul de controversate pentru vremea aceea (sfârșitul lui 1800, începutul lui 1900), și automat pentru cazurile lui, și nu în ultimul rând pentru retorică. Pledoariile lui sunt adevărate nuvele. Dacă se apuca Spacey să le zică pe toate, integral, nu mai pleca de la Londra în veci.

Not for money, not for spite; not for hate. They killed him as they might kill a spider or a fly, for the experience. They killed him because they were made that way. Because somewhere in the infinite processes that go to the making up of the boy or the man something slipped, and those unfortunate lads sit here hated, despised, outcasts, with the community shouting for their blood. (cazul Leopold&Loeb)

Era împotriva pedesei cu moartea (să nu răspunzi la crimă cu crimă; mercy is the highest attribute of man), a salvat de la moarte 102 condamnați; a pledat, și a câștigat, pentru ziua de muncă de 8 ore, în 1903 (omul trebuie să și trăiască, să aibă timp să caute acel ceva mai presus de el); credea în știință, nu în religie, e celebru și pentru că a apărat un profesor acuzat că a încălcat legea predând teoria lui Darwin (nu cred în rai și iad, Ruby (a doua soție) are însă altă opinie, zice ea că nu contează, să nu-mi fac griji, am destui prieteni în ambele tabere, nu mă voi plictisi.); considera că există o legătură strânsă între crimă și sărăcie (nu ar mai exista crime dacă fiecare om ar avea o șansă la o viață normală, asta nu înseamnă însă că răul nu există sau că poate fi strârpit); era împotriva discriminării rasiale:

You need not tell me you are not prejudiced. I know better. We are not very much but a bundle of prejudices anyhow. We are prejudiced against other peoples’ color. Prejudiced against other men’s religion; prejudiced against other peoples’ politics. Prejudiced against peoples’ looks. Prejudiced about the way they dress. We are full of prejudices.(cazul Ossian Sweet)

Toate astea se întâmplau prin 1900, dar mie-mi par destul de actuale (tot el zicea că “History repeats itself. That’s one of the things wrong with history.” )

Nu a fost nici pe departe un sfânt însă piesa se concentrează pe partea bună a personajului, pomenește doar de păcatul de a călca strâmb, pentru umorul situației (Mi-a zis cineva că există niște poze cu mine părăsind casa unei femei frumoase în miez de noapte, ar intenționa să fie folosite ca instrument de șantaj. Nu mi pasă, dușmanii mei vor crede orice, fie că-i adevărat sau nu. Prietenii nu vor crede așa ceva. Ei știu că dacă aș ajunge în casa unei femei frumoase nu aș pleca la miezul nopții, ar rămâne la micul dejun.)

Nu cred că e cazul să vă mai spun că Spacey a intrat perfect în rol (l-a mai jucat pe Darrow, pe scenă și în film), Spacey poate juca orice. Și la final, actorul de data asta, nu avocatul, s-a înclinat în fața publicului, a salutat balconul, a trimis bezele, parcă sincer impresionat de aplauzele furtunoase.

De obicei nu iau autografe, nu-mi place să încurc omul cu autorul sau actorul (și e posibil ca omul Kevin Spacey să nu-mi placă), pe Kim Cattrall de exemplu am privit-o de peste stradă, dar acum toată lumea a zis cum?!, nu iei autograf?!, deci m-am dus la ieșirea actorilor. Nu era nimeni și văd pe ușă anunțul nu se dau autografe. Bănuiam asta deoarece există niște bilete, la 500 de lire bucata, meet Kevin Spacey, cu bufet, șampanie, etc. Ok, să mergem deci. Numai că lumea începuse să se așeze la rând. Ce facem? Păi să ne așezăm și noi!

Cum am aflat că nu-s zdravănă la cap? După vreo 15 minute iese un nene și zice doamnelor și domnilor Kevin has left the building (de fapt a zis că întreaga echipă a părăsit teatrul, dar nu-mi place cum sună). Unii pleacă, alții nu. Ce facem? Păi tu crezi că mașina aia neagră, cu șofer, stă degeaba aici? Mai trec 30 de minute, mai pleacă unii, și tot așa. Rămânem vreo 6 (doi băieți aveau o cutie de carton în mână, ca cea în care își ținea Darrow-Spacey dosarele, cred că voiau să-i dea/arate ceva), și deodată tresare o fătucă de lângă mine. What? What? Am crezut că iese Spacey. ?! He s like my favorite actor, I have to meet him! Nu am prins bilete la piesă, mai aveau doar la 120 de lire, n-am atâția bani. Trebuie să-l văd, vin în fiecare zi! I-am scris acum pe Twitter, come on, ieși, mai suntem doar 6 oameni! M-am uitat la ea și am zis ok, cred că-i timpul să mă c acasă.

Piesa se joacă la Old Vic până pe 15 iunie, marchează sfârșitul mandatului lui Kevin Spacey ca director artistic al teatrului. Și, ca la mai toate teatrele din Londra, există și bilete la 10 sau 12 lire bucata.

___________________

PS: Toate citatele menționate au fost folosite în piesa de teatru/sursă citate (că doar nu credeați că am memorie de elefant, cu excepția celor în română, le-am ținut minte aproximativ): aw2.umkc.edu/faculty/projects/ftrials/sweet/darrowsummation.html

sursa foto: The Independent, The Guardian

Citește și Cum cumperi bilete ieftine la teatru/musical în Londra; Cum am plecat după Rupert Everett și am dat de Kim Cattrall