Azi, în metrou. Urcă un nene, apoi vrea să coboare, aproape că-l prind ușile – It almost got me! – se așează și peste vreo câteva minute iar zice – aproape m-au prins. Încerca omul să între în vorbă. Noi nimic, zâmbim și ne vedem de treaba noastră. Domnul, irlandez stabilit la Londra de 25 de ani, șomer de doi ani (deci vă dați seama că până la urmă a căpătat conversația pe care o căuta), vede telefonul domnului meu și zice:
– De unde pot să cumpăr și eu un telefon de ăsta?/ – Nu știu, îmi pare rău./ – Am un telefon vechi și vreau să-mi cumpăr unul, oare de unde aș putea cumpăra? / – Nu știu, nu suntem de aici./ – Nu sunteți englezi? / – Nu. / – Puteam să jur că sunteți de aici.
Adică suntem albi, să nu credeți ca ni s-a împletit limba atât de bine în câteva zile. Și ce credeți că a urmat după – nu suntem de aici? Ați ghicit – da de unde sunteți? / – Din România.
Face irlandezul ochii cât cepele – aaaa, România. Dar știam că încă nu aveți voie să veniți aici.
Deci omul, informat nu glumă, a citit ziarele care în ultimele luni anunță apocalipsa româno-bulgară de la începutul lui 2014.
– Ba avem voie, avem voie să mergem unde vrem. / – Păi cum că eu știam că nu, că nu sunteți în UE?! / – Suntem în UE.
Face ochii și mai mari, hai să i explic, că i-or sări din cap – Nu suntem încă în Schengen, dar suntem în UE.
– Aha.
Mai stă el un pic…- Cunosc două fete, românce, lucrează la o cafanea, și ziceau că au probleme cu actele, de aia credeam că.../ – Asta e altceva, probabil că așteaptă permisul de muncă./ – A deci trebuie permis?! Și oricum nu sunt recunoscute studiile, că fetele astea au studii superioare, fac un job sub calificarea lor./ – Ba sunt recunoscute, se echivalează, depinde ce ai făcut./ – A da? Hmmm…
Al meu îmi dă ghionturi, eu la fel, mă bușește râsu, taci ca iar începe.
– Și voi? Aveți permis? / – Noi suntem turiști (lasă așa, că l apucă groaza că îi fură românii joburile)/ – Aaaa, asta e altceva, e cu totul diferit.
Și urmeaă – unde stați, cum e, da proastă vreme v-ați ales, că e frig, de ce ați venit acu?
– We like it! (daaaa, we love it, oamenii zăpezii e our middle name)
Băi nene, da mult mai merge metroul ăsta, să ajungem odată. Stai, poate coboară. Nici gând, ba are și o revelație:
– Bucharest. Ceaușescu./ – Da./ E și un oraș ce are echipă bună, a jucat cu ai noștri…cum le zice? Cluj (bine a durat ceva până am priceput că omu zicea Cluj).
– Steaua Bucharest./ – Da, da. (hai odată cu stația aia)
Și voi? Vă gândiți să vă stabiliți aici?
Noi i-am zis că suntem turiști, da omu nu ne crede, români turiști? No f way!
– Nu/- Mă gândeam că ați venit să vedeți cum e și apoi să veniți definitiv. Am înțeles că vin mulți români în Anglia.
Hai că deja mă enervez, irlandez arogant și incult. – Da, citesc și eu ziarele! / Aaaa da, așa scrie. / -Ziarele scriu multe.
Hammersmith. Aici trebuie să coborâți (aici e hotelul adică)/- Nu că mergem la Picadilly (deși mă gândeam serios să cobor acolo).
Nadia, gimnastică, dacă România a luat vreo medalie la Olimpiadă, dacă avem metrou în București, Da? aveți? (minune), cât costă o bere, ar vizita și el Bucureștiul, care e diferența între București și Budapesta, lucrați?, ca ce?, ați făcut facultate?! (adică noi în România avem chiar și universități, ce situație!), care e cel mai în vogă cântăreț englez în România, dar totuși ce s-a întâmplat la revoluție?, să mergeți la Bristish Museum, și la National Gallery, bla bla bla
Piccadilly! Aleluia! Good bye, good bye!
Credeam că coboară cu noi, să ne arate Londra, mă și gândeam cum scap eu de ăsta? Taci că nu a coborât, fugi, amestecă-te în mulțime.
Tot în metrou. Urcă 5 sau 6 domnișoare, mamă, gălăcioase sunt! Nu mai tac – O ma Ga, it s such a looong storeeee ! Dacă ați văzut Little Britain știți despre ce vorbesc, dacă nu, e musai să-l vedeți. E genial. Și înspirat din fapte reale. Ya, but no, but no, but ya.
Una are fustă până la genunchi și e în picioarele goale în cizme, și la Londra termometrele arată sub zero grade. Când cobor îmi cad ochii pe alta cu geacă până sub sâni și blugi cu talia joasă, adică era, pe românește, sau mai bine pi moldovinești, cu șălili goale. Alta are fustă până la fund și picioare goale. Deci cred că sunt eu prea friguroasă.
Aseară la pub. Lângă noi o tipă blondă, cu părul întins, machiată strident, o floare. Se tot uita la ceas. Apare întârziata, roșcată, în ciorapi pe care eu i-aș purta la un început de vară nu la -10 grade, fusta scurtă, tot o floare.
What ve yu don to yor heeeeer (adică ce și-a făcut la păr). Is it baaad? Nooo, it s great.
Aia blondă are o voce… nu pot să vă explic, Fran din The Nanny e privighetoare. Stau ele aranjate, vorbind pe nas și prețios – am să-ți spun ceva, dar nu pot acum, îți spun când mă îmbăt. Hi hi hi. Vine comanda – cartofi prăjiți și două fleici de carne. Niște flori.
Am vrut să pun un link cu Vicky Pollard din Little Britain și niște poze dar nu merge netul atât de bine, London style. Mă mir că am reușit să urc și ăsta. Deci dacă v-am plictisit ….I m so soreee!
PS: între timp am dat de internet cu multe linii deci Vicky Pollard
Sunt calite domn’le, englezoaicele, eu la 23 de grade unede vara aveam dureri de ovare cand ma incaltam in sandale si nu luam puloverul, ele ca vara, cum altfel.Iarna in puburi erau in fuste pana sub fund si sandaleeeee…eu inghetam in imblanitele cizme. Probabil ca a zis ca esti de acolo fiind blonda, pentru ei romanii tre sa fie toti mai tigani asa. Nu sunt atat de diferiti de francezi ca mentalitate. Sunt insa mai draguti cu turistii…eu zic sa vezi Nature History Museum, un soi de Antip mai smecher….si cand se face cald Windsor si Eton.
a dracu romani, umbla sub acoperire :))
multumesc, doamna,abia astept sa treaca iarna. azi chiar a aparut soarele 😀
Abia astept sa vii în Olanda sa vezi diferenta! Nu ca nu am avea si noi „prietenii” nostrii mai ales acum dupa jaful de tablouri, dar totusi! Ai mei sunt civilizati si vestea buna e ca se încalzeste vreme! Abia astept!
ha gand in gand, tu la mine, eu la tine :)))
viu acusi. abia astept sa se incalzeasca. si aici we asta e ceva mai cald, cica maine vor fi 10 grade! oau, vara :)))
Unde esti? Ai gasit apartament? Vez ca si Mila Kunis si Ashton Kutcher cauta casa, sa nu-i nimeresti ca vecini! 🙂
La mine sa mai pierdut din grade prin marea nordului, au fost numai 6, deci… primavara? 🙂
de aia nu gasesc eu casa. mama lor!
primvara si la Londra, de aia ploioasa :)))
Da mie mi-ai lipsit!Cred ca as vrea un jurnal zilnic!
:)in general incerc sa scriu mai des, uneori chiar zilnic, dar acum e mai greu. caut apartament, ma invart de colo colo, tre sa am si starea necesara nu doar timp 🙂
Aventuri din astea am avut si eu! Dar tipul cu metroul era sacait nu gluma! eu de obicei ma faceam ca nu vb engleza ca sa nu intram in discutii inutile! Cel mai des pe metrou scriam articole (daca apucam un loc pe scaun)! Faceam in general 35 de minute si era perfect 🙂
ps: cand ajungeam acasa niciodata nu mai publicam articolul, totdeauna mi se parea nepotrivit :)))
🙂 cunosc. mai cred ca avea o problema ceva, ca daca noi nu l mai bagam in seama o intreba pe aia de alaturi cat e ceasul, unde merge, adica omi era nevorbit si niste fire nu faceau legatura. da gata, de acu franceza vorbesc :)))
:))) tare faza cu omu’ din metrou! da, tre’ sa vorbesti franceza de acum incolo :))
clar :))) numa sa nu dau peste vreun francez, ca e plin de ei si aici
Londra voastra e cu totul diferita fata de a mea! :)) Eu m-am plimbat mai mult pe jos, nu am avut astfel de evenimente. Cât despre londonezi, jos palaria, afara era vâj si ninsoare si ei alergau, pedalau, n-aveau niciun stres. Asa cuceresti întreaga lume, nu stând în casa si plângânde-te ca sunt reci caloriferele! :))
si noi cand am fost in vizita am mers numai pe jos, ca nebunii. dar acum suntem pe cale de a deveni invadatori deci ne intereseaza tot orasul, nu doar zonele 1 si 2, cele turistice 🙂 da, asa cuceresti lumea, numai sa nu ingheti de frig pana acolo 😀