Cred că fiecare bloc/scară/ansamblu de locuințe, de oriunde ar fi el, are un administrator enervant, un nene/o tanti care și-a dedicat întreaga viață îngrijirii clădirii și enervării vecinilor, și niște deținători de bormașină. Musai. Vă zic, peste tot pe unde am locuit am avut câte un gospodar care dădea găuri la prima oră. Nu-mi aduc aminte de un loc în care să fi stat și să nu mă fi trezit în zgomote de sfârșitul lumii. Trag concluzia că fiecare om are la casa lui nevastă, copil și bormașina. Și unii comunică mai mult cu ultima. Oare ăia prin Papua Noua Guinee sunt așa avansați când vine vorba de tehnologie? De fapt dacă a intrat România în posesia acestei descoperiri de ultimă generatie…

Iar la Londra m-am îmbogățit și cu ce n-am avut până acum, niște vecini scandalagii. Administrator n-avem, sau om avea, dar nu-l vedem, în schimb avem un nene care ține morțiș să facă ordine și disciplină în jurul casei. Toate astea la prima oră, cum altfel?! Cel mai mult îi place să spele. Cred că e pasiunea lui, altfel nu-mi explic de ce spală pe aici unde oricum plouă mai mereu, mai mult sau mai puțin. Dacă într-o zi n-a curs nimic din nori, nu-i problemă, vine vecinul, scoate furtunul și dă-i. Până m-am prins că jet stream-ul are ajutor, mă deprimam zilnic – mă uit pe geam, ud, wtf, iar a plouat?!

Nu, nu mă plâng iar de vreme, dimpotrivă. Mie-mi place primăvara, o ador, și aici e primăvară veșnic. După o repriză de toamnă, cu ploaie, copaci scuturați, temperaturi scăzute, apar un soare timid, iarbă proaspătă, parcuri pline de floricele, deci vine primăvara. Vorba unui tip de la radio, it s not sunny unless it s grey. Voiam de fapt să vă povestesc despre geamuri. Cine a fost la Londra și a stat la un hotel în clădire mai veche știe despre ce vorbesc. Deci eu așa geamuri n-am văzut în viața mea. La sistemul de închidere mă refer. Atâtea șuruburi, geamuri și gemulețe , chei și cheițe, pfii … english stuff.

Geamul de la bucătărie are un sistem ce probabil a fost inventat în ani de muncă intelectuală. Un șurub care se desfiletează și permite deschiderea geamului, mai bine zis ridicarea lui, căci geamul nu se deschide de fapt niciodată de tot. Stai și învârți la șurub până-ți vine rău, nu mai zic că dacă îl închide domnul, stau și plâng pe lângă geam că nu pot mișca surubul vieții. Și e peste chiuvetă, deci fac întindere de fiecare dată când deschid fereastra. Dacă ai un metru 50…nasol, ieși afară dacă vrei aer.

La baie există una bucată gemuleț, la fel, cu un mecanism de ăsta profund, și e deasupra căzii, logic. Dacă nu mi-oi rupe gâtul într-o zi încercând să-l deschid tot degeaba.

Stați așa, că nu ați auzit încă de invenția din dormitor. Două geamuri separate de o fâșie de tâmplărie. Niciunul nu se deschide tot. La unul e una bucățică geam în partea de sus, ce se deschide după ce scoți un mecanism cu găuri din alt mecanism, nici nu știu cum să le zic, iar celălalt, mai mare un pic, se deschide doar după ce învârți o cheie într-un șurubel. Mă apucă râsu acum că scriu și chiar mă întreb cine naiba le-a inventat și de ce.

 

Ca să nu mai spun că geamurile sunt mici, adică lumină din părți. Inițial am pus asta pe seama taxei pe ferestre, dar clădirea asta nu e atât de veche. Prin 1700 regele George al II lea a introdus the glass tax. Taxa pe geam sau, îi zic eu, pe lumină, că dacă aveai mai multe geamuri plăteai mai mult. Ca să nu plătească, englezii și-au făcut geamuri mai mici sau le-au astupat cu cărămizi. Ce a urmat? Taxa pe cărămidă, normal. Se pare că George al treilea avea nevoie de bani pentru război, încerca să țină coloniile în curtea lui (n-a reușit, a luat naștere cea mai democrată, cea mai liberă, cea mai iubită, cea mai mare și mai tare țară din lume, America!), deci pe ce să mai pună taxe, pe ceva ce englezii aveau din plin – cărămizi. Taxa era pe bucată așa că producătorii au scos cărămizi din ce în ce mai mari, au urmat case din ce în ce mai urâte, unii au renunțat la cărămidă și au construit cu lemn, o mulțime de firme au dat faliment. În 1850 taxa a fost desființată.

V-am zis că-s inventivi englezii ăștia. Înainte de taxa pe geam și cea pe cărămidă au impus taxa pe horn (motivul – bani pentru a întreține gospodăria regală, au scos-o după ce au avut loc o serie de incendii, oamenii au cârpit tot felul de soluții ca să scape de impozit), taxa pe tapet, taxa pe pălărie. Cred că de acolo au apărut niște chestii de pus pe cap de zici că-s nave extraterestre (de exemplu). Ca să evite taxa, designerii și proprietarii de pălării au făcut/purtat tot felul de lucruri care de care mai ciudate și insistau că nu-s pălării. Așa că guvernul a fost nevoit să scrie în lege definiția pălăriei.

 

Și dacă tot am pomenit de taxe pentru casa regală, ieri a fost dat publicității raportul cu cheltuielile pe anul trecut. E criză, casa regală si-a redus cheltuielile, cu 24% în ultimii 5 ani, au ajuns la 33 de milioane de lire în 2012 (bani publici), asta fără a pune la socoteală armata și poliția, adică banii dați pe securitate. În fine, sunt cheltuieli întâlnite în orice țară, c-o fi monarhie sau nu, că doar nu vă imaginați că Băsescu își plătește avionul din salariu, mie mi-a atras atenția suma cheltuită la Kensington Palace. Acolo se va muta cel mai așteptat bebeluș din UK, naște Kate acuși.

Un milion de lire costă renovarea apartamentelor. Asta după ce au băgat deja 12 milioane de lire în tot palatul ăla (a fost redeschis publicului anul trecut). Ce-or face acolo nu știu. Cred că e cheltuială mare, clădirea e veche de vreo 300 de ani, dar 13 milioane de lire în 3 ani?!

Kensington Palace poate fi vizitat, deci dacă vreți să-i faceți o vizită doamnei Kate…Acolo a stat și Diana. Am fost și noi acum vreo lună sau două, nu mai rețin. E interesant locul deși nu știu dacă merită banii, biletul costă 17 lire. Noi nu am plătit pentru că avem un card care ne scutește de taxă la anumite palate, iar la altele, plus expoziții, plătim doar jumătate din preț, expiră acuși deci trebui să profit de el cât mai pot. Mi-a plăcut camera șoaptelor, se aud peste tot bucăți de bârfă regală. Au expus și rochiile purtate de Diana și de Regina Victoria. E deschis și dormitoru regal și camera copiilor, poți arunca o privire în viața vlăstarelor regale. Dar cea mai faină mi s-a părut grădina. E superbă, mai ales primăvara. Și poate fi vizitată gratis, doar pentru palat se plătește bilet.

 

Kensington Gardens sunt chiar lângă Hyde Park, e plin de veverițe prietenoase, nu uitati sa luati alune!  

(sursa historia.ro/wikipedia, site ul casei regale)