Zilele trecute a fost iar furtună pe mare. Se anunțau inundații, vânt puternic, frig, poate chiar ninsoare, m-a sunat tata panicat – ce-i măi la voi acolo, sunteți bine? Suntem bine, ba chiar foarte bine. Dacă prin est și nord a fost jale, la Londra au fost niște zile…a apărut și soarele! Iar ieri cerul s-a dat în spectacol cum rar o face. Cred că vântul a fost de vină, a răscolit norii pe toate părțile până i-a făcut de tablou.

londra podul

Că tot mă întreba un cititor săptămâna trecută, e așa rău la Londra? La vreme se referea, evident, are bilete pentru sărbători și toată lumea i-a zis cât de nasol e la Londra. Să nu exagerăm. Eu sunt  prima care se plânge de vreme, cred că am înnebunit o lume astă vară, sau anul trecut prin ianuarie, când am aterizat aici. Dar eu sunt friguroasă rău iar anul trecut eram veniți de la 15 grade de Provence deci normal că la mintea noastră era ger. Și da, mă enervează că vara nu e …vară.

E frig și e drept că simți altfel gradele aici din cauza umezelii, dar nici chiar așa. Nu e frigul de pe lume, dimpotrivă. Zilele astea sunt 10,11 grade. Pentru iarnă eu zic că e bine. Eu umblu cu haina descheiată și asta înseamnă ceva. Și văd că așa va fi până pe 16 (10, 11, chiar 12 grade) când se mai răcește un pic pentru ca apoi temperaturile să crească iar. Mă rog, vremea e imprevizibilă și prognoza e probabilă dar repet: e iarnă!

Bine că nu plouă. Și dacă plouă să nu vă imaginați că toarnă cu găleata, acum plouă, acum se oprește. Eu sper să nu ningă că îngheață totul – de la avioanele de pe Heathrow până la autobuzul local.

E adevărat că mai mereu e înnorat dar nu e foarte frig. Ieri vă ziceam că a ieșit soarele, la fel și azi, și am fost mai rău ca porumbeii ăia de pe Tamisa. La un moment dat m-am așsezat pe o bancă și am zis, în glumă, fă-mi o poză, să am amintire. Știu, mă repet, dar Londra se schimbă total la față când e soare.

Londra prim?vara

 

*Avem logo! Să mă laud. Iar. Îmi place de mor! Prietena Alexandra e de vină. Mi-a făcut unul și pentru header, încă mă uit la el. Am început să modific din textele vechi dar e muncă de chinez, e imposibil să intru pe toate. De la cele cu .blogspot, la cele cu .com (chiar mă uitam cum a evoluat treaba, că-s mai bine de 2 ani)…e imposibil. Asta e, vorba meșterului de logo, ce-a fost a fost!

 

*Nu simt că vine Crăciunul, deși Londra e împodobită într-un mare fel, sunt în urmă cu toate, cu proiectul pentru facultate, cursurile online, cu blogul, cu cititul, cu tot ce vreți voi. Nu-mi dau seama când a trecut anul. Vorbeam zilele astea că trebuie să mergem la The Hobbit și parcă ieri eram la cinema și ziceam, după terminarea filmului, pfii, abia în decembrie 2013 mai scot ăștia o serie! Na că-i decembrie 2013.

S-a umplut orașul de brazi. Și sunt frumoși rău. Nici prețurile nu-s rele, de la 20 la 80 de lire, cam ca la noi, nu? Dacă nu plecam aș fi luat și eu unul, deși am zis că nu mai cumpăr decât la ghiveci.

 

*M-am înscris la medic de familie. Demult ziceam că o fac, nu știu, să fiu eu liniștită. Acum avem medic de familie și aici și în România, că încă nu ne-am desprins cu totul, cred că va trebui s-o facem într-o zi. Aici oricine are dreptul la serviciile unui GP (general practitioner) chiar dacă nu lucrează, e străin sau stă temporar. Spre deosebire de România unde dacă vrei să ai medic de familie trebuie să plătești contribuția minimă la sănătate – există secțiune și birou special pentru persoanele fără venit. Culmea sănătății – persoanele fără venit plătesc sănătatea. Păi dacă n-au venit?! Profund.

Am cam avut emoții că iar citisem pe forumuri că nu m-a primit, mi-a refuzat dosarul, m-a trimis la altul.…M-am dus pregătită. Am verificat pe site-ul NHS la ce cabinete mă pot înscrie, e în funcție de zonă (bagi codul poștal), am ales unul aproape de mine, am verificat că încă mai primesc pacienți și m-am prezentat la recepție, cu dovada de adresă și cu pașaportul. Nicio treabă, mi-a făcut copii după acte, mi-a dat să completez niște foi (ba chiar le-am luat acasă că habar n-aveam ce vaccinuri am făcut), mi-a dat chiar un formular în plus și pentru domnul (pe care puteam să-l completez tot eu). Am dus actele, gata aveți medic, dacă aveți vreo problemă sunați. Piece of cake!

Au chiar și un sistem online, dacă nu știi limba, dar română n-aveau, am verificat. M-am înscris în baza de donatori de organe, la sânge nu, că am 50 de kile (dacă le mai am), mai bine dau un rinichi decât sânge.

Deci de acum chiar că nu mai pot să zic că sunt turist, că în general dacă mă întreabă cineva ce caut aici (cred că și dacă mă întreba poliția) zic că sunt turist. Turist cu drept de vot. Că m-au zăpăcit ăștia de la primărie cu adrese să mă înscriu în baza de date. În caz contrar risc o amendă de o mie de lire. M-am înscris. Toate ca toate pâna la bani. E obligatoriu aici să te înscrii în fiecare an, ca să aibă o evidență cât mai exactă. Mi se pare normal. Și mi se pare faină și educația asta pe care o fac, să te duci la vot (deși recunosc că eu nu mă duc, și aici nu cred că am cum, am doar un an, în fine).

londra westminster

*Dormim pe întuneric de două zile. O să ziceți păi de obicei dormiți cu lumina aprinsă? Nu, numai că de obicei nu oprim curentul. Ne-au trimis aștia de la agenție o hartie cum că semnăm condensation leaflet, adică facem ce scrie la pliant  ca să evităm condensația pe timpul iernii. Și le-am zis și eu că la așa geamuri, cât o cutie de chibrituri, la uscat rufe-n casă, și la ventilator lipsă la baie…să adere ei la condensation leaflet. Și mi-au trimis meșteru să repare ventilatorul de la baie. L-a schimbat, că ala vechi era terminat, și a plecat el cam rapid, tot mergea fan-ul ală deși trebuia să se oprească în maximum 5 minute. Ei bine merge invers, în loc să meargă când e lumina aprinsă și să se închidă când o sting, face contrariul. Adicătelea merge non stop. Și nu e chiar silențios.

Am ajuns la concluzia că niște fire sunt inversate, adică a ajuns meșteru casei la această concluzie după ce și-a băgat nasul peste tot, noroc că n-are scule. Deci fie dormim cu lumina aprinsă la baie, fie oprim curentul în toată casa. Acum aștept iar meșteru. Avantajul de a sta în clădire administrată de agenție, ai o problemă dai mail și ei rezolvă. Teoretic, că au și ăștia niște specialiști…De fiecare dată când a venit vreounu a trebuit să reparăm după el. Spre enervarea mea și spre bucuria domnului care are motiv de meștereală.

Ați observat cum se comportă bărbații când repară ceva? Chiar dacă nu-s ei cei mai mari meșteri, chiar dacă repară ceva o dată la o mie de ani, domle, când se apuca de meșterit…intră-n transă. Nimeni și nimic nu trebuie să-i deranjeze. Nimeni si nimic nu poate sta între un barbat și un lucru care urmează să fie reparat de mânuțele lui. Șșșș, repar ușa!

– Hai nu vii să mâncăm? Se răcește mâncarea, repari ușa după.

– Îhi.

– Sa pun și cacao sau îl las așa simplu?

– Da.

– Te-am înșelat cu vecinu.

– Îhi.

Women, I’m busy. Nu vezi ca repar ușa?! De parcă ar zice nu vezi că-s pe punctul de a găsi leacul împotriva cancerului?! Nu vezi că fac mâncare pentru copiii din Somalia, sau împac Israelul cu Palestina?!

Să păstrăm un moment de reculegere, de juma de zi, se repară o ușă.

PS. El: Da nu-mi fac eu blog, atunci să vezi! / Eu: Acest text este o ficțiune.