După ce ți-am povestit cum se închiriază un apartament în Londra, am zis că poate ești curios să afli care-i procedura când vrei să schimbi locul pentru că…
Există ceva mai complicat decât umblatul după un flat (vorba englezului) de închiriat – schimbarea apartamentului. Nu doar că dai telefoane, mailuri și te plimbi prin diverse spații de locuit cu speranța că vei găsi un loc pe care să-l numești acasă, dar trebuie să fii și la cheremul agenților ce se agită, mai mult sau mai puțin, să ți găsească înlocuitori. Nu-i musai să fii mereu la datorie, dar dacă îi refuzi de prea multe ori, fie îți cer cheile, în cazul agenților, sau le folosesc pe ale lor, dacă vorbim de proprietar, și există riscul să intre-n casă de câte ori vor ei, fie afirmă că din cauza ta n-au găsit un chiriaș și îți opresc bani din depozit.
Eu așa știam, prima oară când ne-am mutat, și unde-i lege, nu-i tocmeală, așa că am făcut pe dracu-n patru să fiu prezentă. Numai că agenția care administra clădirea, și automat și flat-ul nostru, a apelat la vreo 7 agenții imobiliare. Și alea 7 aveau fiecare cel puțin 1, unii chiar 2 agenți care mă sunau și mă vizitau, era pelerinaj în toată regula. Nu voiam să le dau cheile pentru că asta însemna acces nelimitat pe mocheta mea crem și zău că n-aveam chef să mă trezesc cu unii în casă din senin, cum citisem pe unele forumuri, până am văzut cu ochii mei. M-am dus la o agenție din vecini și tare m-am mirat când agentul a zis am cheia, pot intra când vrea mușchiul meu, să mergem. Nu bate, nu sună, deschide ușa, intră, îmi arată bucătăria și când deschide ușa la dormitor, se aude vocea unui băiat. Era chiriașul care vorbea la telefon când s-a trezit cu noi în living. Vaaai, dar nu te-a anunțat colegul meu că venim? Nu. Ne-a poftit afară și bine ne-a făcut. Cine știe în câte case oi fi năvălit fără să știu.
Te-ai prins, unii sunt extrem de nesimțiți. M-am trezit cu o domniță la ușă cu aceeași placă – nu te-a sunat colega mea? Vaaai, cred că a uitat. Sau vaaai, am întârziat o oră, dar nu m-am deranjat să ți zic și ție. Sorry, da unde ești că s la ușă? Păi, am plecat că ai zis 1, e 3. No, no, am zis 3. Serios? Ia verifică emailul! Scrisul e sfânt, apropo, recomand ca toate vizionările să fie stabilite pe mail, ca să nu existe discuții. M-a tot foit una din astea, cu ore și zile, ba că vine, ba că nu vine, până m-am enervat și i-am dat mail tipei care se ocupa de apartament și i-am zis că eu pentru donșoara X nu mai sunt available.
Și după ce mi-au planificat viața în funcție de programul lor, mă trezesc cu un mail de la administrator cum că s-au plâns unii agenți că din cauza mea nu pot da apartamentul, că l-am făcut unattractive. Printre altele, am blocat ferestrele, nu le-am acoperit (că pusesem o perdea), le-am blocked de-a dreptul. Mi-a sărit muștarul până la cer și înapoi, i-am invitat în ghena cu geamuri blocate și le-am dat o listă cu toate vizionările din ultima lună (multe, prea multe). Au venit, au văzut, și-au cerut scuze.
Mi-am adus aminte apoi că sunt în țara în care, uneori, chiriașul are mai multe drepturi decât proprietarul. Scrie la lege că nimeni, nici măcar proprietarul, nu ți poate intra în casă fără un motiv întemeiat și fără să te anunțe cu 24 de ore înainte, în scris. Ceea ce-i cam omoară pe agenți într-o piață care se mișcă amețitor de repede. Așa că le-am cerut frumos mail și am început să mai răresc vizitele.
Nu poți să reziliezi contractul când vrei tu, de obicei există un breaking clause de 6 luni, chiar dacă să zicem contractul e pe un an, doi, cinci etc. Abia după ce expiră acel breaking clause poți pleca. Dacă vrei să pleci înainte, plătești comisionul agenției și actele pentru noul chiriaș (asta înseamnă 300 sau chiar 600, 800 de lire, în funcție de agenție, perioadă, contract) și/sau chirie până găsesc un înlocuitor. Dacă a expirat breaking clause-ul, poți pleca oricând, teoretic, practic ești obligat să anunți cu cel puțin 2 luni înainte. Morala – citește contractul!
Toți cer un depozit la început – o chirie jumate, ți-l returnează la final în cel mult 10 zile, după ce s-a constatat că totul e în regulă. Dacă îți opresc din el, sunt obligați să te anunțe în 5 sau 10 zile (depinde de contract) și nu pot face asta fără acordul tău. N-am avut probleme, ba chiar de fiecare dată (adică de două ori) mi-au dat mail și mi-au mulțumit pentru că am păstrat/lăsat apartamentul în stare impecabilă. Ba chiar ultima oară au scris pe check out professionally cleaned, deși eu am făcut curat, nu vreo firmă (am o meserie-n mână, nu mor de foame :-p). Dacă la predare apartamentul a fost curățat de o firmă specializată, unii cer ca același lucru să fie făcut și la final (vor chitanță). Așa a fost la noi cu prima casă, am plătit o firmă, care, după umila mea părere, nu a curățat ca la carte, dar a fost ok pentru agenție, pa, la revedere. Dacă e musai să iei o firmă de curățenie, verifică mai multe, prețurile diferă destul de mult, poți plăti 150 sau 300 pe aceeași treabă (prețul depinde și de cât de mare e casa, dacă ai mochetă sau ba, dacă vrei să curețe și geamurile etc).
Agențiile s scumpe cu draci, unele au un comision de 400 de lire, altele cer chiar mai mult de atât, la asta se mai adaugă și alte cheltuieli, am mai povestit aici, deci mereu întreabă care-s costurile. Din experiența mea, cele mai scumpe sunt Foxton și Tate Partnership. Altele cer în jur de 200-300 de lire, care oricum e mult. Sunt unii care cer ca guvernul să interzică fees-urile astea (mai ales cele pentru reînnoirea contractului, între 100 și 300 de lire pentru o bucată de hârtie anexată la contractul inițial), ceea ce probabil nu se va întâmpla, dar ar trebui măcar să pună un plafon maxim. La fel, ar trebui să facă ceva cu chiriile, că au luat-o razna de tot. Unii închiriază niște cutii de chibrituri la prețuri exorbitante, again, ar trebui să stabiliească niște condiții minime pe care să le îndeplinească un spațiu în care se presupune că ar trebui să trăiască niște oameni.
Exemplu:
Pentru aceast studio minunat cereau 737 de lire pe lună. Nu, nu e în centru, dacă era, costa 1 000. (e din vara lui 2014, dar să nu credeți că s-a schimbat ceva de atunci. poate cer mai mult chiar/ foto: huffingtonpost).
Evident că poți merge direct la proprietar, teoretic e mai simplu și mai ieftin, practic e mai riscant – au făcut cei de la BBC un material de curând despre țepele cu apartamente de închiriat.
În 2016, chiria medie lunară în Londra e 1400 de lire lunar! Asta în condițiile în care câștigul mediu e 675 lire pe săptămână (conform Cities Outlook 2016).
(foto: http://metro.co.uk)
Mi se pare maare lipsa de respect sa intre peste tine in casa pur si simplu, din moment ce tu platesti sa locuiesti acolo, de ce sa iti invadeze in halul asta spatiul privat…?! Uite inca un punct in plus pentru Romania, cum la noi nu se intampla prostia asta.
da, da, Romania unde nu ai nicio reglementare cand vine vorba de chirii, unde proprietarul te poate da afara si maine daca asa vrea el. legal si teoretic nu au voie, practic…isi incearca niste nesimtiti norocul.