Îmi place Londra, dar nu într-atât de mult încât să refuz să probez vreo Spania, Italia sau orice alt loc în care nu am fost sau nu am stat. Deci acum vreo câteva luni ne-am întrebat mai stăm? Dacă mă acceptă aștia la facultate, mai stăm. Și uite că m-au primit (ba chiar la două, dar una era extrem de scumpă). Așadar trebuie să mai rămânem măcar până-n vară. Teoretic. Că practic…Am început cursurile de câteva săptămâni și am trecut de la ce dracu caut eu aici la hai că asta știu și eu la mă-c acasă …hai că se poate, sau nu…Oi vedea.

Să nu vă aud cu da ți-au recunoscut diploma că înnebunesc. Așa ce m-am săturat de inepții. Nu există au recunoscut, n-au recunoscut, suntem în uniune, sunt tratate semnate între țări, chiar dacă pentru unele facultăți (politehnica, de exemplu) trebuie să dai niște examene, să echivalezi, că e structura diferită, mai totul e recunoscut, dacă n-ai diplomă obținută la Caracal evident. Și e și mai tare că, de obicei, aștia care zic că UK nu recunoaște diplome din România nici n-au verificat, zic și ei așa…Da de unde știi? Ăăăăă mi-a zis mie cineva. Bine, mă. Ai dat mail? Ai sunat? Nu.

Vreau să vă spun că aștia răspund la mail-uri și-n aceeași zi. Și chiar dacă scriu că nu acceptă decât recomandare academică, de exemplu, eu am trimis ce am avut (adica de la job și de la un fost profesor, dar nu de la facultate) și m-au primit oricum. Așa că până nu vezi tu negru pe alb, până nu ți răspund ăia de la universitate da sau ba, nu crede nimic. Deci nu crede nici măcar ce zic eu aici până nu vezi. Eu sunt mai rău ca Toma necredinciosu, dacă nu văd…nu există. Asta apropo și de înscrieri. Am mai întrebat eu pe unu altu cum e, când? Aaaa, da e târziu. Asta prin aprilie. Sigur că da! Primeam mailuri și-n septembrie cu last chance to join (că doar nu m-am dus la Oxford). Și asta e valabil pentru orice, dacă nu te ajuți tu, nu te ajută nimeni.

M-am temut eu un pic la început, dar mi-a mai trecut mai ales după ce l-am văzut pe unul într-o zi la casierie, întreba într-o engleză vai mama ei când e ultima zi de plată, și făcea MBA. Deh, vorba unei prietene banii vorbește că doar un MBA e minimum 10 000 de lire. Oricum, e greu să revii în sala de curs după atâția ani, mi-a prins bine cursul din vară, m-am mai obișnuit cu ideea. De data asta suntem toți cam de vârste apropiate, cred că între 25 și 35, maximum, nu mă mai simt ca doamna profesoară.

Fără să vreau mereu compar aici cu acolo, adică UK cu România. Mi-aduc aminte cum stăteam pe vârfuri, claie peste grămadă, la secretariat, să copiem orarul. Acum doar îmi verific contul. Cum căutam printre foi de lectură de pierdeam o oră, apoi fă comanda, stai cu zilele, dacă aveai noroc să găsești cartea. Acum le iau de la aparat, le dau la aparat. Cum luam notițe de nici eu nu mai înțeleam ce scriu, să prind tot. Acum, dacă n am chef să scriu, nu scriu, le am online. Nu mai zic de metode de predare (am mai zis). Am priceput acum de unde vine atitudinea asta de eu pot, eu știu, eu fac, eu sunt cel mai tare, din sistemul de educație (printre altele). Ce mai la deal la vale, e o experiență mișto la care sincer nici n-am visat. (update de 2016 – bani aruncați pe geam, noh, noi să fim sănătoși). 

E fain că pot profita de statutul de student și pot participa gratuit la diverse evenimente (conferințe, cursuri, prelegeri, târguri). Pe scurt, mi-am găsit de treabă, nu de alta, dar începeam să mă urc pe pereți. M-am înscris și la două cursuri online (gratuite și alea), despre politică și despre story telling, și deși uneori îmi pare că m-am aglomerat prea tare, parcă tot nu fac nimic.

ptbl3

În rest…la Londra a venit deja Crăciunul. Parcă au înnebunit, au început cu brazi și globuri încă din octombrie. E drept că nu au aprins încă luminile de sărbători (magazinele da, restul începând cu 6 noiembrie), dar zău că dacă treci prin unele locuri zici că mâine vine Moș Crăciun. Poate și de aceea nu mai simt de câțiva ani că e sărbătoare. Mă satur cu pre-sărbătorile. Am trecut într-o zi pe Oxford Street și nu mi-a mai ieșit din cap All I Want for Christmas. Au început și cu oferte, reduceri, au dat drumul la patinoare (la National History Museum și în Canary, la Somerset House îl deschid abia pe 14 luna asta, iar la Tower of London pe 16). Mă mir că n-au deschis și târgul de Crăciun din Hyde Park. L-au lăsat până pe 23 noiembrie. Dar pe 16 începe cel de la Southbank. Dacă sunteți în Londra în decembrie găsiți aici o listă cu piețele.

p1

Să nu uit, dacă nu aveți idei de cadouri, pe 23 noiembrie vine Jude Law la Noël Coward Theatre, în rolul lui Henric al V-lea. Cred că biletele se vor da ca pâinea caldă. Se joacă până la jumătatea lui februarie, anul viitor. Dacă vreți să-l vedeți doar pe Jude Law, nu și pe Henry, puteți merge la teatru, după spectacol, ies de obicei pentru autografe.

La Harol Pinter Theatre se joacă Mojo, aviz fanilor lui Brendan Coyle (Downton Abbey). Sau poate vă interesează Ben Whishaw sau Rupert Grint. Eu la Mojo m-aș duce, pentru mister Bates. Că tot n-am mai fost demult la teatru. Despre cum cumpărați bilete ieftin am scris aici.

Nu uitați de musicaluri, deși în perioada asta cred că e mai bine să luați biletele online și în avans. Noi tot am zis că mergem la Les Miserables, dar ba uităm, ba e full. Am fost la Wicked acum o sută de ani. Merge. Povestea e interesantă (începe înainte de a ajunge Dorothy la Oz și se termină oarecum cu vizita ei), dar e mai mult pentru copii. Lista cu ce se mai cântă zilele astea o găsiți aici.

Așadar toate bune. Vremea…bună și ea, s-a răcit, dar măcar nu plouă, nu tot timpul:D. Eu tot cu dor de ducă. Noroc că plec în cîteva zile. Nu știu unde, e surpriză. Dacă tot mai îmbătrânesc un an…

p4