V-am zis că Londra e minunată primăvara? Nu-i nimic, vă mai zic. Și am și dovada, să nu credeți că vorbesc de pe pereți. Niște lucrușoare care poate nu m-au făcut neapărat fericită, că tot a fost ziua mondială a fericirii, dar mi-au adus un zâmbet, sper să aibă același efect.
Ia uite ce-am găsit eu în Ravenscourt Park:
Și e dacă nu era de ajuns visul roz…
Da, erau plini de papagali verzi. Habar n-am ce-i cu ei, de unde au apărut, m-am chinuit ceva să-i prind, că n-aveau stare, dar mi-au înseninat ziua, că și așa soarele a stat mai mult după nori, vreau să știu și eu unde-s alea 18 grade promise de prognoza meteo? Unde? E plin orașul de papagali, îi văd prin orice parc din Londra, chiar și când stau pe iarbă în părculețul de lângă casă, cred că se plimbă din Richmond spre Kensington Gardens. Se agită în stoluri mai mari sau mai mici, dintr-o parte în alta, fac o zarvă nemaipomenită, sunt bestiali! Dar așa de aproape și oarecum liniștiți nu i-am mai prins până acum (erau ocupați cu devastatul cireșilor, tot nu stăteau prea mult într-un loc).
Ravenscourt Park e în Hammersmith, adică nu-i prin zona turistică, dar e aproape de mine așa că trec frecvent, iar primăvara am program, merg la fiecare final de săptămână, doar doar oi prinde aleile umbrite de flori de cireș. Sunt două, una n-am prins-o ever înflorită, cealaltă uneori da, alteori ba, că-s atât de prețioși copăceii ăștia, ceva de groază, azi sunt plini de flori, mâine s-au scuturat…
Dacă tot se anunța vreme bună, am zis să dau o fugă până-n Holland Park. Vă recomand să-i faceți o vizită, chiar dacă e un pic mai aglomerat, față de altele, pentru că e mai mic și pentru că e în Notting Hill.
Primăvara nu doar parcul e foarte simpatic, și străzile din jur sunt pline de magnolii și cireși, are și un butuc măricel de wisteria. Nici vara nu arată rău, cu trandafiri și lavandă. Parcul mai e cunoscut și pentru Kyoto garden, opera unui grădinar japonez, făcută în 92 pentru a sărbători festivalul japonez din Londra.
Kyoto garden
Holland Park e de fapt fosta curte a castelului Cope, o vilă construită de Sir Walter Cope la început de secol 17. Al doilea proprietar a fost Earl of Holland și când soția sa, Lady Rich, a moștenit proprietatea, i-a schimbat numele în Holland House. Casa a fost avariată serios în cel de-a doilea război mondial, o singură aripă a fost salvată, unde e hostelul acum.
Pe acolo n-am vazut papagali, în schimb e plin de veverite, pești și păuni. Domnul de mai jos făcea un spectacol…cum se apropia cineva, cum își făcea penele evantai; și din când când le scutura, tremurau toate, ca niște corzi de instrumente
Zilele astea am realizat care e diferența (printre multe altele) între aici și acolo. O știam, dar nu o identificam exact, put the finger on cum zice englezul. Să vă povestesc. Mă duc spre școală, dimineață, rece, trec pe lângă parc, unu mic, nu vă gândiți la Hyde Park, și de după gard sare o veveriță. It made my day!
Aici vezi un lan de narcise, o stradă plină de copaci înfloriți, o casă frumoasă, un pub încărcat de flori, ba chiar și niște cireși plini de papagali. Acolo imi stric feng shuiu aproape ori de câte ori ies din casă, poate și pentru că stau în buricul târgului, la Unirii. Văd un bătrân care cerșește, un copil desculț, o țigancă ce urlă 6 la 10 lei, unu care scuipă pe stradă (mamă, ce le-aș face la aștia! ori de câte ori văd câte un cocalar care-și lasă saliva pe străzi, îmi vine să-l iau de cap și să-l izbesc fix unde și-a aruncat flegma), unu care blochează locurile de parcare, mașini pe trotuar (ca să ajungi de la Unirii la Universitate tre să fii slim fit sau să mergi pe stradă) etc șamd. (erată: stăteam la Unirii/ și, cu toate cele de mai sus, ce dor o să-mi fie mie de zona aia!).
Evident că sunt bune și rele peste tot și nu sunt de părere că e mai bine să ne prefacem că totul e roz și avem di tăti, mai știu și că sub frumos se pot ascunde mizeria, corupția, aroganța, rasismul, indiferența etc, dar parcă la unii sunt prea multe și prea evidente.
Apropo de aparentul frumos, în Holland Park sunt niște floricele mici, mov, nu știu cum le zice, apar rar, printre copaci, par atât de mici și neînsemnate încât crezi că-s naturale, că nu s-ar deranja nimeni să le așeze acolo. Ei bine până și alea-s puse. Era o mașină cu o remorcă plină cu ghivece cu floricele de alea, și niște băieți le așezau, la distanțe măricele una de alta, printre copaci. M-am cam indispus, trebuie să recunosc.
Holland park vara
Holland Park toamna
PS: Dacă vă prinde primăvara la Londra și sunteți amatori de cireși înfloriți:
De vis aleea cu ciresi infloriti! Weekend fain sa ai! Sper ca la tine e soare ;).
e soare, s-a mai racit dar macar nu ploua ziua, doar noaptea 😀 am trecut azi pe la ciresi, erau pe duca, s au scuturat deja
Imi plac pomii aia infloriti de nu mai pot! Si veveritele! Am auzit ca exista o mini-padure de ciresi in apropierea Amsterdamului, vreau neaparat sa ajung primavara asta, sper sa ii prind si eu infloriti 🙂
padure de ciresi? oau! ideea e ca se duc foarte repede, trebuie sa ai noroc sa i prinzi in toata splendoarea. eu am fost ieri la Kew gardens, e o alee a ciresilor, si erau boboci. ma duc miercuri, poate am noroc 🙂
Daca intru in depresie iti trimit nota de plata a medicamentelor =))
O sa scriu pe plic: Miky din orasul cu ciresi infloriti 😛
Hello. Voi pleca si eu weekend ul acesta … Pentru prima data in LONDRA. Unde as putea gasi aceasta padure de ciresi?
Andrei, as fi vrut eu sa fie o padure :-p sunt doar cativa copacei pe o alee. numai ca deja s au scuturat. poti merge la kew gardens, e si acolo o alee a ciresilor. we trecut erau aproape infloriti, o sa trec eu maine, sper, sa verific 😀
@Claudia – sa n ajunga in Japonia :-p