N-o să mă plâng de vreme, deși ieri m-am dus la mare, că e vară, doooh, și m-a plouat din cap până-n picioare, nici de apa rece, eu n-am putut niciodată să mă bag în ea cu totul, ci o să vă povestesc despre cultura de mare a englezilor. E amuzantă și oarecum interesantă, eu una nu țin minte să mai fi văzut așa ceva pe la alții.

La greci, când zici mare, zici plajă, înot, liniște, eventual plajă goală, eu am găsit și-n plin sezon. La francezi marea presupune lenevit la soare, mâncat la amiază la o terasă de pe margine, la fel, liniște, o bârfă, să treacă vremea. La italieni și spanioli e oarecum la fel, poate un pic mai zgomotos. La români marea vine cu plajă plină, muzică la maximum, terase gălăgioase. La englezi…marea înseamnă distracție. Mă rog, distracție în stilul lor.

Orice stațiune de la malul mării are un pleasure pier, adică un dig al plăcerilor. O construcție de lemn, un fel de pod pe apă, plină de …nici nu știu cum să le zic, toate porcărioarele pământului – ciocan din ăla care te dă peste cap, mașinuțe cu tampon, învârtitori de toate felurile, topogane de apă, tras cu arcul/pușca, lovit sacul de box, ghicit în cărți, casa groazei, labirint, ruletă, păcănele…Nu știu dacă ați prins bâlciurile noastre, dacă da, atunci știți despre ce vorbesc.

IMG_9895IMG_7601 IMG_9801 IMG_9804IMG_7587

Noi am fost un pic uimiți când am mers la Brigton prima oară. Ce-i asta, nene, a venit circu n oraș?! Nu, circul e veșnic acolo. Mie-mi par făcute pentru copii, dar zău că-s pline de persoane de toate vârstele. Cred că asta e și ideea, te duci la mare cu familia, te deconectezi total, dai în mintea copiilor.

La Brighton e ca la nebuni, un zgomot continuu, muzică amestecată cu țipete și râsete. La Eastbourne e ceva mai liniște, pare o stațiune pentru vârsta a treia. La Southend on Sea (unde am fost ieri) cred că e nebunie când e vremea bună. Acolo digul nu a fost transformat în Disneyland de UK, ci e un fel de faleză ce te duce spre apă, la picior sau cu trenul (dacă e apă, căci ieri era mlaștină, până s-a pus pe ploaie). Disneyland-ul e lângă, Adventure Island îi zice.

De obicei pe pleasure pier intri gratis, la Southend e cu plată, 2 lire de persoană, la picior, și 3,5 cu trenul. Noi nici n-am intrat bine că a început să toarne cu găleata. Ne-am adăpostit sub refugiul de la mijlocul digului, până acolo am apucat să ajungem, cred că am stat vreo oră, și apoi dintr-un refugiu în altul până la primul pub. Nu pare multm, nu? Am uitat să vă zic că pleasure pier-ul din Southend on Sea e cel mai mare din lume, vreo 2 kilometri și ceva. Am ajuns acasă uzi până la piele. Știu, am zis că nu mă plâng, nu mă pot abține. Noroc de Freddie Mercury că mi-a mai trecut supărarea – am nimerit într-un pub ce dădea concerte de pe Wembley.

IMG_9384 IMG_9388 IMG_9391

Se pare că toată această cultură de distracție la malul mării e moștenire din epoca Victoriană. Mai toate stațiunile au fost create atunci. Cea mai populată era, și cred că e în continuare, Blackpool. N-am fost și nici nu mă tentează, dar am văzut un material pe BBC, toate pălesc pe lângă Blackpool, totul e mare, luminat, zgomotos, au și un fel de turn Eiffel în miniatură, kitsch maximum. Se pare că are peste 10 milioane de vizitatori anual. 

Seaside tradition, British style, mai presupune muzică de fanfară, teatru în aer liber, zoo, diverse expoziții (de mașini vechi, de exemplu) și take-away. Înțeleg că restaurantele au apărut ceva mai încoace, inițial totul era de luat la pachet, de mâncat în timp ce te plimbi sau pe plajă. Toate astea au fost făcute probabil pentru a compensa lipsa soarelui, apa rece în majoritatea timpului, plaja cu pietre, sau foarte mică, sau deloc.

În ultimii ani tot mai multe consilii locale se plâng că stațiunile de la malul mării stau să dea faliment, au tot mai puțini turiști, mulți pleacă vara spre mări mai calde. Și asta se vede în starea generală a orașelor de lângă apă. Cam totul în ele e vechi, ruginit, uzat, începând cu hotelurile și digurile și terminând cu casele, se vede că odinioară au fost elegante, noi, cochete, pline de viață, dar anii de glorie s-au dus de mult.

 

PS. Orașele menționate în articol sunt lângă Londra, la cel mult o oră jumătate, cu trenul sau mașina (cu excepția Blackpool care e la vreo 4 ore), dar UK mai are o mulțime de stațiuni la malul mării în Dorset, Cornwall, Suffolk, Devon etc.