Am mai povestit eu despre cum închiriezi apartament la Londra – aici – dar tot am zis că revin, mai ales că acum am mai multă experiență :-p De fapt mi-am adus aminte să scriu după ce săptămâna trecută, la vreo 3 luni de când ne-am mutat, m-am îndreptat spre casa veche, și tot săptămâna trecută am aflat că am dormit bine merci cu cheia în ușă, pe-afară, da. Noi să fim sănătoși.

 

1.Ziceam, după prima telenovelă cu închiriatul, că dacă vezi ceva ce-ți place, nu mai sta pe gânduri, ia-l. E adevărat, dar nici nu trebuie să accepți orice. Și nu e bine deloc să te grăbești ca mireasa la măritat (noi cam așa am făcut) căci vei sta acolo cel puțin 6 luni (mai toate contractele sunt pe minimum jumate de an) sau te bagi în vreun contract mai lung decât trebuie (și dacă vrei out înainte de termen, plătești).

Dacă știi că stai 5 ani, foarte bine, specifică asta și poți avea niște avantaje, poate un preț mai bun, poate garanția că nu măresc chiria, poate niște mobilă în plus, poate un zugrăvit (în general proprietarii preferă chiriașii care stau mai mult, să nu se mai complice cu agenții și comisioane). Dacă știi că stai 6 luni, atunci nu te băga într-un contract mai lung, în cazul în care se schimbă datele problemei e simplu să prelungești contractul, dar e complicat să-l desfaci înainte de termen. Sau stabilește un breaking clause, ai contract pe un an, de ex, dar cu break clause după 6 luni, adică după 6 luni poți renunța la contract fără să plătești penalități. În funcție de agenție și perioadă, penalitățile astea încep de la 300 și ajung la mia de lire.

IMG_0916

2.Negociază. Da, piața se mișcă super rapid, apartamentele bune se dau uneori în aceeași zi, dar nici nu trebuie să treci cu vederea prea multe. De obicei agențiile umflă prețul intenționat ca să aibă de unde lăsa, alții nu lasă la bani, dar poți cere un pat nou, de exemplu, sau un zugrăvit proaspăt (și e posibil să găsești același apartament, la mai multe agenții, cu prețuri diferite).

3.Nu contează neapărat agenția cât contează omul. După ce m-am corespondat live, la telefon, prin e-mail, cu 90% dintre agențiile din Londra, nu pot să zic că aia e bună sau aia e rea (de fapt există două agenții pe care nu le recomand, îți zic în privat). Contează foarte mult peste cine dai, dar asta e la noroc. Ideea e că dacă vezi că omul ăla nu-i ok, move on, nu fă ca mine căci tot în capul tău se vor sparge toate (am povestit aici).

4.Sună agentul sau dă sms/mail cu vreo 10 minute înainte de întâlnire – unii sunt uituci, alții nesimțiți, după caz. De obicei vin direct de la agenție și fac cam 5, 10 minute.

5.Întreabă cât e council tax-ul.

6.Întreabă dacă clădirea e administrată de vreo firmă sau de asociația de proprietari – asta e cumva garanția că spațiile comune sunt cât de cât decente; am văzut zeci de apartamente drăguțe în niște clădiri de groază pentru că holul, curtea, gangul, scara etc, nu aparțin nimănui deci sunt lăsate în mizerie.

7.Verifică dacă ai centrală proprie – e de preferat, nu pentru că ar fi mai iefin, ci pentru că e mai cald. Englezii sunt nebuni (dacă mă întrebi pe mine), umblă iarna în sandale și în casă e ca la polul nord, deci n-aș sta la mâna sistemului comun (am văzut apartamente ce aveau doar aer condiționat sau radiatoare).

8.Verifică dacă ai termopan sau măcar dacă geamurile sunt ok – ca să nu mori de frig iarna cu geamurile lor vechi de pe vremea reginei Victoria (dar multe clădiri din Londra au astfel de geamuri, mai ales în zonele protejate, e interzis să le schimbi și e, se pare, extrem de scump).

9.Citește cu atenție check-in-ul (inventarul care se face la predarea cheilor), să nu te trezești la final de contract că aveai canapea de la Harrods sau baie de lux (le plătești, nu de alta).

10.Acordă atenție capitolului curățenie – toți vor să le lași apartamentul curat ca lacrima când pleci (adică professional cleaning, făcut de firmă, nu de tine), dar unii ți-l predau curățat de vecina de la 6, oarbă și beteagă. Dacă scrie professional cleaning și nu e, zi-i ăluia de face inventarul că nu ești de acord, arată-i orice ți se pare în neregulă. De aia e indicat să fii și tu prezent când se face check-in-ul și tot de aia e bine să vezi cine îl face (de obicei se ocupă firme specializate și nu există probleme/ inventarul de început îl plătește proprietarul, cel de final chiriașul). Din punctul ăsta de vedere (și nu numai), prefer apartamentele administrate de firme sau agenții în locul proprietarilor. Firma face ce zice legea, nu se stresează că parchetul, cadou de la mama, s-a zgâriat în colț, sau că s-a dus varul de pe tavan.

11.Stabilește întâlnirea la locație – nu pleca cu agentul de la sediul agenției, cu mașina, căci nu vei înțelege nimic, nici unde ești, nici cât faci. Cel mai bine e să mergi direct la adresă, numai bine vezi cât de departe e metroul/autobuzul, cum arată zona. Sau notează adresa și te uiți mai apoi pe hartă.

12.Zi-le clar ce vrei ca să nu pierzi timpul prin zone sau case care nu te interesează. Deși unii vor încerca să-ți bage pe gât tot ce au (eu am tot zis 1 bedroom, exclus ground floor, și tot m-am trezit în case cu 2 dormitoare sau la subsol).

13.Nu-ți pune toate speranțele în anunțurile minunate găsite pe site – unele sunt date de mult, sunt lăsate acolo doar ca momeală, de aia e bine să verifici data când a fost publicat anunțul.

14.Întreabă ce vecini ai – deși asta s-ar putea să fie inutil, fie nu o să știe agentul/proprietarul, fie nu o să vrea să-ți zică, dar e posibil să găsești un apartament grozav cu niște vecini de coșmar (been there, am zis că mor până am scăpat de ei).

15.Când să închiriezi? Păi noi, de exemplu, am mers la câteva agenții cu vreo 4 luni înainte de a ne expira contractul, e prea devreme, au zis toti. Am reînceput după 2 luni, e cam târziu au zis ei. Aș evita luna aprilie, atunci începe anul fiscal, își fac firmele bugetele, decid ce angajări fac si e cererea mai mare ca de obicei.

Pe lângă actele de care am pomenit data trecută, acum ne-au cerut recomandare de la fostul proprietar (de obicei se ocupă ei, le dai număr de telefon sau mail, dacă vrei să grăbești treaba, că ei se mișcă-n ritmul lor, te ocupi tu) și extras de cont pe ultimele 3 luni (ceea ce mi s-a părut cam indecent, așa că am blurat chestiile pe care am dat banii; vor chipurile să vadă că ai bani în cont), unii vor chiar să vadă câți bani ai în contul de economii, ceea ce mi s-a părut maxim. 

 

Pe scurt – bani, timp și răbdare. Și dacă credeai că să închiriezi apartament e treabă grea, află că e și mai complicat când vrei să te muți. I ll be back!

Update: la început de 2019 s-a modificat legea și agențiile nu mai au voie să ceară admin fee, credit-check fee, depozitul s-a micșorat la cel mult chiria pe 5 săptămâni, mai multe detalii aici. 

Citește și Cum închiriezi apartament la Londra, Ce plătești pe lângă chirie