Na că am ajuns și la Londra! După ce s-a amânat un pic plecarea, după ce acum doi ani am ajuns de la Londra în Sudul Franței (inițial era în cărți London, dar a apărut o ofertă de nerefuzat – Provence), am zis că big city nu ne vrea. Nu ne vrea și pace. Da’ ce-i pe voia lui?

Și deși abia am venit, de fapt e cumva a doua zi de Londra, am ajuns ieri după amiază, sunt epuizată. Aici nu-i nici ora 8 și mie mi se închid ochii. Mi-a venit de hac vremea. E frigggg. Nu suport frigul, deși ar trebui să fiu obișnuită, vorba aia am prins în România și mai puțin de -10 grade. Ei bine cele -10, sau -6, nici nu mai știu câte au fost, puține oricum, m-au terminat. Și când te gândești că noi am plecat pentru o vreme mai bună :-p 

Am avut noroc că am ajuns, ieri pe Heatrow s-au amânat peste 100 de curse. Apropo, s-a transformat Taromul în low cost și nu știu eu? Am stat la coadă, pentru check in, mai bine de 40 de minute. Nu, nu a mers să-l facem pe net, și chiar dacă-l făceam, chiar dacă am scos biletele de automat, tot la coadă am ajuns ca să lăsăm bagajele. Erau aproape 3 ghișee, unul pentru business și aproape două pentru economic. Zic aproape pentru că, probabil că era coada prea mică pentru o zi de sâmbătă, unul s-a închis în scurt timp. Și a rămas unul pentru toate cursele. Mai rău ca la Ryanair, măcar acolo știu de ce stau, că am dat 50 de euro pe două bilete dus-întors. Angajați încruntați, răstiți. Cred că i-am prins eu într-o zi proastă. Discuție între el și ea – Da nu mai țipa! / – Da nu țip! / – Ba da, mă dor urechile! /- Uite de aia nu mai pot eu! Și asta de față cu noi aia care stăteam la coadă la o companie de linie, membru Sky Team. 

 

Dar am ajuns! Primele impresii așadar. E  frig!, v-am zis că-i frig? Am înghețat azi prin toate stațiile de metrou. Pentru că, nu-i așa, nu puteam nimeri decât în weekendul în care se lucrează pe mai multe magistrale. Deci linia noastră directă (că am luat hotelul în funcție de metrou, de birou, etc) s-a transformat în urcă/coboară, ieși/intră de la metrou la autobuz și invers. Dar am observat că englezii sunt foarte bine organizați, au pus autobuze (gratuite) pe fiecare traseu pe care se lucrează, la intrarea/ieșirea de la metrou te întâmpină nu doar semne mari cât casa, ci și angajați care te direcționează către stațiile de autobuz. 

Metroul e scump, scump rău. Știi cum se duc lirele pe oyster card? Rapid. Și asta e varianta mai ieftină, cu oyster. Nenea de la ghișeu ne-a zis, citez: luați oyster și verificați când ajungeți la hotel, pe net,  faceți comparația, vedeți în ce zone trebuie să ajungeți, si luați un abonament că e scump transportul, mă doare sufletul numai când mă gândesc, și nu-s banii mei. La autobuz e un pic mai ieftin.

Găsești tot ce vrei, dacă nu găsești la Londra înseamnă că nu există. Chinezesc, tailandez, vegetarian, italian, vietnamez, japonez, franțuzesc, englezesc, pe o singură stradă! Ne-am propus să le luăm la rând. Ieri am fost la british, azi la thai, mâine am zis că mergem la italieni. Englezii ăștia nu-s sănătoși, la capitolul mâncare. Totul e prăjit, gras, piperat, cu sos. Mă mir că nu-s toți obezi. Am mâncat aseară ca porcii, pardon, ca englezii, de am zis că nu mai facem cât om trăi. O mie de calorii! Că da, scrie și câte calorii are fiecare fel. Oamenii te-au anunțat, pe riscul tău. Colesterolul meu cred că a urcat pe niște culmi …a cucerit Everestul. Dar nimeni nu face onion rings mai bune ca englezii. E mai ieftin ca la francezi să mănânci în oraș. 

M-am distrat când am intrat în supermarket și am găsit medicamente. În A Year in the Merde englezul povestește cum francezii îl roagă, când se duce acasă, să le cumpere și lor niște pastile pentru dureri de spate – am auzit că la voi se găsesc pe toate drumurile, la noi îți trebuie rețetă. Cam se găsesc peste tot. Dar din astea…ușoare. Noi căutam ceva pentru răceala. Aspirină, nurofen, strepsils și alte cele. La francezi așa ceva e inimaginabil.

Prima achiziție nu au fost pastilele, ci două adaptoare (pentru priză). Totul e pe dos. De parcă au vrut mereu să fie mai cu moț, diferiți, altfel. Pe ce parte merg francezii? Pe dreapta. Good, noi o să mergem pe stânga. 

 

Ca o răzbunare, parcă, că am scris postul acela despre britanici și români/bulgari, am dat peste nu știu câți români. În metrou. Lângă noi stau doi români. Știi că vine și Mihăiță?/ –  Da, vine și el? / – Da, și-a luat bilet. Trebuie să apară. Două scaune mai încolo, alți români. Sună telefonul: Alo, da. Cum tu ai venit aici și nu știi pe nimeni? Păi nu pot să te ajut acum. Du-te și tu la Victoria că au tot felul de centre mai ales acu, cu frigu ăsta. 

Bieții oameni. Dar chiar și așa rămân la părerea mea, presa britanică, o parte din ea, exagerează, scoate date din context, partidele își fac campanie ieftină ca să acopere faptul că nu prea au făcut nimic sau să câștige voturi slabe, dar multe (că cine poate crede tot ce zice Nigel de la UKIP – partidul care își face campanie isterizându-se că UK va fi scufundată de valul de români și bulgari – dacă nu cei care iau de bun tot ce aud). Am mai auzit vorbindu-se românește pe stradă, dar nu la fel de mult ca spaniolă sau poloneză. Și apoi când avem nevoie de mână de lucru sunt buni imigranții. Oricum, și în Uk, ca și în Franța, Germania, Italia și chiar și în sărmana Grecia, mai toate joburile de jos sunt făcute de străini. Să zică merci așadar. Și să nu creadă cineva că primirea sau ieșirea, liberalizarea pieții muncii, sunt făcute pentru noi, bulgari, polonezi sau unguri. Sunt făcute pentru că ei (englezii, francezii, germanii) au diverse interese economice, strategice, financiare etc. În fine, noi să fim sănătoși.

 

Îmi place Londra, mi-a plăcut mult și când am fost în vizită, probabil că impresiile se vor mai schimba pe parcurs, că una e să stai câteva zile și alta e să stai luni, ani. Una e să stai la hotel și să vizitezi și alta e să cauți apartament de închiriat, să te lovești de birocrație.Aș vrea însă să nu mai fie atât de frig, să nu mai ningă. Azi am înghețat bine de tot. Nu v-am zis că ne-am băgat în primul mall și ne-am luat șoșete de iarnă, pulovăr gros și urechi (eu adică, ca pe alea vechi nu le mai găsesc). Și tot am tremurat. Plus că a nins mai toată ziua și a bătut și vântul. Stăteam la metrou și ne întrebam oare câte grade or fi acum în Sudul Franței. Nu ne-am uitat, că ne amăram degeaba. M-am băgat la căldură, la hotel, mai ies la …primăvară.

 

Update: am zis că mai ies la primăvară, dar nu am putut rezista. Hello, e Londra! Plus că azi a fost parcă un pic mai cald decât ieri, nici n-a mai nins, deci am scos nasul din hotel și parcă nu mi-a mai înghețat atât de tare. Vă prezint așadar Hammersmith, aici am așezat cortul săptămâna asta.

Ia uite ce-am găsit în Furnival Gardens:

Toată lumea se oprea să facă poze, se amuza, super simpatic omul. De zăpadă. A fost vedeta parcului (mic de altfel și cam gol) până când niște puști l-au decapitat. Cred că din greșeală, au vrut și ei să facă o poză artistică. Oricum, mai peste tot pe unde se adunase un pic mai multă zăpadă erau opere de artă. 

Furnival Gardens sunt la o aruncătură de băț de King Street, o stradă plină de magazine, restaurate, tot ce vrei. Încă un lucru care îmi place la Londra, nu se fumează în pub-uri. Și, apropo de tragedia noastră mioritică – propunerea ca crâșmele din centrul vechi să închidă la 23 sau 24 – la englezi toate se închid la 22 sau 22.30,maximum 23.30. Și nici până atunci nu se aude nici musca pe lângă ele, e muzica în interior, nu afară. Și cine stă afară, pentru că fumează (asta mai mult vara, acum mai rari fumătorii), stă în spațiul delimitat, adică nu cu mesele pe stradă de nu mai poate trece nimeni.

Dar stai, zic patronii că măsura va goni turiștii. Care turiști, nene? Cred că a mai crescut numărul, comparativ cu alți ani, dar Bucureștiul e departe de a-și face probleme că un astfel de program va fugări turiștii. Sunt sunt alte treburi care îi pun pe goană. Cum ar fi taximetriștii pirat? Marele aeroport internațional care nu are taxiuri. Halal. Hai că iar mă enervez. Să revenim la Londra.

Mâine cică tot călduț, adică vreo zero grade, văd că de joi se răcește iar, Heathrow e tot întors pe dos din cauza zăpezii… Să nu uit, englezoaicele astea nu-s zdravene. Afară sunt -5 grade și ele umblă în ciorapi și balerini. Culmea e că nu-s ca suedezele, care n-au un stres, astea sunt toate desfigurate de frig, tremură din toate încheieturile, da nu și-ar pune o haină pe ele!