Vă invit la o plimbare prin Kew Gardens. Pentru că primăvara asta nu voi fi la Londra – și Kew e unul dintre locurile mele preferate, primăvara, pentru că pe 7 februarie a început festivalul orhideelor și pentru că, la ultima vizită, am răspuns unui chestionar și doamna m-a întrebat, printre altele, would you recommend Kew Gardens? Da, le recomand. Deși biletul de intrare e cam piperat (17 lire), dacă stați mai multe zile la Londra, merită să treceți și pe la Kew. Mai ales dacă e primăvară. Încă din februarie câmpurile se umplu de ghiocei și brândușe, dar abia începând cu luna martie grădina e de vis – se deschid narcisele galbene, în aprilie înforesc magnoliile și apoi cireșii, în mai vine rândul lalelelor. Nici vara nu-i rău, noi mergeam la picnic, aveam un loc lângă apă, sub un copac stufos.

De ce să mergi la grădinile Kew? De asta:

La sfârșit de martie, început de aprilie, se deschide și palatul, Kew Palace. Nu e wow, dar dacă tot e acolo…plus că nu se plătește bilet separat. Nu-i unul dintre cele mai iubite palate din Londra, poate și de aia e în semi-paragină. De la reședință de vară a ajuns spital. Acolo a fost închis George al treilea, în 1788, după ce a fost declarat nebun. Și pentru că vlăstarul regal nu putea fi atins de orice doctor, nu putea fi supus analizelor și intervențiilor ca orice om de rând, sau probabil nu puteau experimenta pe el, căci medicina nu evoluase destul, tratamentul a însemnat cămașă de forță, lipitori, încarcerare.

Brr, să trecem peste, să vedem cum a ajuns terenul de lângă Tamisa una dintre cele mai mari grădini botanice din lume (peste 120 de hectare).

În secolul 16, Henry al VII-lea a construit un palat în Richmond, unde obișnuia să vâneze. Vara, întreaga curte se muta acolo și astfel zona a devenit foarte șic, la fel și satul vecin – Kew. Și acum Richmond și Kew sunt unele dintre cele mai scumpe cartiere din Londra. În secolul 18 familia regală cumpără Kew Palace și îl transformă în reședință de vară. Părinții lui George al III-lea au fost cei care au pus bazele Kew Gardens. Prințesa Agusta și-a dorit o grădină mică în jurul palatului. Moftul s-a tot extins, grădina s-a dus spre Tamisa, spre parcul regal, și a devenit locul de joacă al peisagiștilor și horticultorilor. Prin 1840-1850 au apărut serele victoriene – Palm house și Temperate house – iar specialiștii de la Kew trimiteau semințe și directive în colonii (nici grădinărit nu puteau face de capu lor). Astăzi Kew Gardens se laudă cu cea mai mare colecție de plante din lume. Iar Wakehurst Place, în Sussex, un fel de secție rurală a grădinilor de Londra, e cea mai mare bancă de semințe – vor ca până în 2020 să adune semințele a 25% din plantele lumii (abonamentul anual e valabil și pentru moșia din Sussex dar n-am mai ajuns).

În 2003 Kew Gardens au fost declarate Unesco World Heritage Site –  „this historic landscape garden includes work by internationally renowned landscape architects Bridgeman, Kent, Chambers, Capability Brown and Nesfield illustrating significant periods in garden design from the 18th to the 20th centuries.(…) The landscape design of Kew Botanic Gardens, their buildings and plant collections combine to form a unique testimony to developments in garden art and botanical science that were subsequently diffused around the world. The 18th century English landscape garden concept was adopted in Europe and Kew’s influence in horticulture, plant classification and economic botany spread internationally” (whc.unesco.org/)

kew g

Dacă vă pasionează, festivalul orhideelor ține până pe 8 martie (are loc anual, detalii pe site).

Cea mai apropiată stație de metrou e Kew, de acolo, pe jos, mai faceți cam 10 minute până la Victoria Gate, intrarea principală. Noi fie mergeam pe jos, pe malul Tamisei, din Chiswick sau de la Kew bridge, fie coborâm la Kew Green și o luam încet printre case spre grădina botanică. Recomand, zona e super simpatică.