Toată lumea știe că lavanda are nevoie de soare și sol uscat. Ce nu știu mulți e că levănțica e atât de adaptabilă încât suportă aproape orice, chiar și vremea de Londra! Dacă și tu ai un pitic mov pe creier, să-ți zic unde găsești lavandă fără să ieși din Londra, în cazul în care te prinde vara pe aici.
Știam de lanurile de lavandă din Cotswolds și Yorkshire, dar habar n-aveam că pot să mă pierd prin marea mov fără să ies din Londra. Cauți, găsești, și așa am descoperit două ferme de lavandă lângă Londra. Una e chiar în oraș, dar o pun la categoria lângă Londra pentru că e la periferie, la vreo oră jumătate de centru. A dat Domnu și am prins o zi cu soare (a fost oribil săptămâna trecută, final de iunie, început de iulie cu 16 grade, ploaie, vânt, ghete…iacs) așa că am profitat de ocazie (repede, că cine știe când mai avem alta!) să vedem ferma de lavandă de lângă Croydon.
Mi s-a pus pata pe lavandă după perioada Franța și de atunci o caut peste tot. Am găsit-o în Italia, în Umbria, din întâmplare, și era imposibil să n-o găsesc și în UK – poate pare greu de crezut, dacă ținem cont de vremea mizerabilă! (mă rog, nu-i mereu așa, însă anul ăsta fu mizerabilă!), dar Anglia era la un moment dat ditamai producătorul de lavandă. În secolul 19 făcea concurență Franței, se pare că dealurile din Sutton, Mitcham, Croydon, Banstead, Carshalton și Wallington erau pline de câmpuri mov-albastre (romanii ar fi adus prima oară lavanda pe aici și după plecarea lor călugării, dar și fermierii, au continuat să cultive florile lila, primii pentru leacuri, ceilalți pentru a o vinde la familiile înstărite). La început de secol 20 industria chimică a intrat în scenă ca noua fată la modă, ieftină și bună, levănțica s-a demodat, a crescut numărul populației, pe ferme s-au ridicat orașe și sate. De vreo 10-15 ani lavanda e iar în trend, eco, bio, organic, sună bine, lanurile mov atrag turiști, așa că zeci de englezi s-au apucat de crescut lavandă. Printre ei și proprietarii de la Mayfield Lavender, din Londra.
Înțeleg că el a lucrat la o companie de cosmetice, a vrut să crească lavandă în zona unde erau fermele prin secolele 18-19, a căutat sponsori și sprijin, a găsit, a plantat, a pierdut tot în primul an, sponsorii s-au răzgândit, până la urmă familia a cumpărat ferma și s-au apucat singuri de treabă. Le-a ieșit, după 10 ani Mayfield e plină de albine și turiști.
Miroase senzațional, nu-ți vine să mai pleci! Au și niște terase unde servesc mâncare (cârnați adică, deci pas), sandwich-uri, dulciuri și bauturi. E și un magazin la intrare și evident că n-am plecat cu mâna goală, deși prețurile nu-s chiar mici, noh, tre să trăiască și oamenii ăia.
Mayfield Lavender nu-i la o aruncătură de băț, da nu-i nici peste mănă, se poate ajunge cu transportul în comun. Noi am luat trenul de la Victoria (unele pleacă de la London Bridge) până la West Croydon (jumătate de oră) și apoi autobuzul 166 până la Oaks Park (40-50 de minute). Ultima oară am luat trenul până la Coulsdon și am mers mai puțin cu autobuzul, vreo 25-30 de minute, mai e varianta Purley, poți coborî la orice stație care se leagă de autobuzul 166, te lasă fix la intrarea în fermă.
Pentru că e în Greater London, folosim oyster sau card contactless, și tot traseul – metrou+tren+autobuz – costă 13 sau 14 lire, depinde de oră, dacă e off peak e mai ieftin. Nu trebuie să faci nimic, doar să atingi cardul de aparate și când atingi suma maximă zilnică (12,90/14 lire) se oprește din taxat. Uneori mai sunt oferte la tren, vezi site-ul national rail, poate ieși chiar și mai ieftin, mai ales dacă vorbim de grupuri (mereu să iei biletele la pachet, nu câte unul, the many, the merrier). Verifică site-ul tfl și compară.
Ferma e deschisă de pe 1 iunie până la începutul lui septembrie, uneori chiar până pe 15 septembrie, verifică site-ul. Intrarea era inițial gratuită, apoi au facut-o o liră, acum (2019) e 2,5 lire de persoană, gratis pentru copiii sub 16 ani, parcarea e gratuită.
N-am putut să nu observ că ferma e din ce în ce mai aglomerată de la un an la altul, mai mulți angajați, mai mulți turiști…Și ultima oară n-am fost în weekend, ci într-o zi de vineri, tocmai ca să nu ne călcăm în picioare. Printre lanurile de lavandă e chiar ok, e loc pentru toată lumea, dar la autobuz e jale. Mi-a plăcut că între timp au plantat și câteva rânduri de flori sălbatice, pentru albine 🙂
PS: Între timp am ajuns și la ferma de la Hitchin:
Articol actualizat în august 2019.