Unde mai puteam eu s-o văd pe Kristin Scott Thomas live, pe scenă? Unde mai puteam să stau la câțiva metri de Rufus Sewell? Hai că-l știți, măcar din Frumoasa Venețiană. Și fără să dau un car de bani. Probabil că doar la Londra.
Aseară am fost la Old Times, o piesă scrisă de Harold Pinter, scriitor, actor, regizor englez, câștigător al unui Nobel pentru literatură, la teatrul ce acum îi poartă numele (în West End, lângă Piccadilly Circus). Am văzut afișul la metrou. Kristin Scott Thomas?! Rufus Sewell?! Vreau și eu!
Luăm? Luăm! Dar alea cu 10 lire ce-i cu ele? Sunt la balcon, nu vezi nimic. 50 de lire? Hai, că doar nu mergem zilnic. Vorba aia am dat 45 de lire la chinezesc (am mâncat într-o seară la un restaurant în China Town, nu prea ne-a plăcut și am lăsat și vreo 45 de lire, și de atunci chinezescul e unitate de măsură). Gata, mergem!
Habar nu aveam că piesa se joacă abia de anul acesta (unele spectacole din West End se joacă de ani de zile) și doar până la începutul lui aprilie. Încă un motiv să cumperi bilete repede. Și încă un motiv să mă bucur că am luat. Noi le-am cumpărat de pe Time Out, am ajuns la concluzia că e cel mai ieftin, cel puțin de data asta. Biletele costă între 10 și 85 de lire. Noi am luat cu 25 de lire de persoană, la stalls, adică rândurile din fața scenei, mai în spate că doar nu credeați că e așa ieftin în primele rânduri (deși poate fi, vă explic acuși cum). Aceleași locuri la teatru erau 35 de lire.
Am citit într-un ghid că ăștia nu te primesc oricum, nu cu blugi și teniși de exemplu, că dacă întârzii nu te mai primesc, deci cu ce ne îmbrăcăm, când luăm biletele, probleme existențiale. De fapt te poți duce oricum că nu-ți zice nimeni nimic iar biletele le poți ridica de la casă, cu o oră înainte de spectacol. Ca să nu mai spun că e și un bar acolo și că englezii nu se mai dădeau scoși, deși bătea gongul de zor, au intrat cu băutura după ei, deci nu-s atât de scorțoși ca la ghid. Dar da, e bine să nu întârzii, la fix se închid ușile. Poate de aceea și aseară sala nu era chiar plină deși biletele erau toate date.
Sala nu e grozavă, acustica e bună, dar vizibilitatea nu prea. Adică după primele 10-15 rânduri vezi în ceață. E diferența de lumină-întuneric. Cred că de la primul balcon se vede bine, de la ultimul… nu știu ce să zic. Actorii au fost geniali, cum era de așteptat, Harold Pinter…cred că e prea profund pentru mine.
Kate, căsătorită cu Deeley, e vizitată de Anna, prietena ei din tinerețe. Deeley și Anna nu se cunosc, sau de fapt se cunosc. De fapt poate Anna și Kate sunt aceeași femeie. Sau poate Kate nici nu mai există…Harold Pinter.
Kristin Scott Thomas și Lia Williams împart rolurile, sunt pe rând când Kate, când Anna. Știi cine va fi Kate și cine va fi Anna, însă nu și joia, atunci se dă cu banul. Rufus Sewell dă cu banul. Mi s-a părut că Scott Thomas e mai potrivită pentru rolul Annei, sexy și vorbăreață, ar fi interesant s-o văd și pe Anna-Lia Williams. Poate așa înțeleg mai bine ce a vrut Pinter să zică, că chiar m-a făcut curioasă.
Vă ziceam că sunt și bilete la 10 lire. Sunt ce-i drept cele mai proaste locuri, dar eu zic că și din alea tot se vede ceva. Pot fi luate și online. Sau de la teatru. În fiecare zi, începând cu ora 10.00, se vând 100 de bilete cu 10 lire. 10 dintre ele sunt chiar în primele rînduri. Deci dacă ai noroc…Am întrebat aseară, se pare că nu e foarte multă lume, așadar nu mergi degeaba, ideea e să fii acolo pe la 9, 9 jumătate. Am zis că data viitoare așa fac. E valabil pentru mai multe teatre din Londra, verificati site-urile.
Mai sunt agențiile de bilete, în Leicester Square. Sunt multe, foarte multe, dar se pare că nu toate sunt și serioase. Compania de teatru din Londra garantează doar pentru TKTS (tot în Leicester Square), e a lor, și pentru cele membre STAR (The Society of Ticket Agents & Retailers).
Pe scurt, dacă vreți bilete ieftine la teatru, verificați Time Out (au și ofertele zilei, uneori reduceri de 70%, sau dacă luați din timp puteți cumpăra cu 50% reducere, optați pentru box office și în ziua piesei le ridicați de acolo), mergeți la ghișeul TKTS, e deschis zilnic până la 19.00, duminica până la 16.30 (nu se pot cumpăra online, în general sunt mai ieftine cam cu 20-30 de procente, rar cu 50%, și nu toate, de aceea e bine să comparați prețurile de la teatru cu cele de la agenție), sau verificați site-ul oficial al Society of London Theatre, mai au și acolo oferte. Sau vă prezentați la ora 10.00, în ziua spectacolului, în fața casei de bilete de la teatru, ori, la noroc, cu o oră înainte de a începe piesa, dacă mai rămân bilete le dau ieftin.
Verificați AICI cine și când vine dacă vreți să vă programați vacanța în funcție de vreun actor preferat.
PS. între timp a fost și o amică, concluzia: Rufus arată mult mai bine în filme 😀
Chiar ma întrebam unde ai disparut?! 🙂
Cum sa nu-l cunosc pe Rufus Sewell…. în The Illusionist numai eu stiu cate înjuraturi i-am tras! :))
Imi pare mai ieftin teatrul la Londra decat în Amserdam, desi sincer nu prea am fost, nu stau foarte aproape de Ams.
Ei, si de vreme ce zici? Ti-ai cumparat cizme de cauciuc? 🙂
n-am disparut, nu dispar eu asa usor 🙂 vremea e cu toane, aseara a plouat rau de tot, toata noaptea de fapt. nu e draga de cizme de cauciuc, ca doar nu i Bucurestiul 😀 serios, la cat ploua nu-i nimic pe strazi. uscat.
fain Rufus 🙂
Nu draga mea….. aici este modern sa porti cizme de cauciuc asortata la umbrela si pelerina! Nu ma refeream la noroi sau baltoace ca nici eu nu am din alea! :))
pai stai intai sa mi aduc umbrela mea rosie cu buline 😀
Misto! Da si eu as fi dat banii cu asemenea actori. Chiar, n-am mai fost la teatru de un secol, ia sa ma mai uit ce-i pe la mine prin oras. Chiar daca nu joaca Rufus :))
si sa stii ca noi am dat putin, adica eu asa zic. verifica, poate vine Dujardin 😀
Fantastic sa vezi in carne si oase astfel de actori. Este un fel de poveste devenita realitate, personaje de basm iesite din poveste.
Mie imi place f mult Kristin Scott Thomas. Data viitoare te rog sa ii ceri un autograf pentru mine 🙂
da, asta e foarte tare aici, ca poti vedea niste oameni de astia pe care nici nu visai sa i vezi. daca va mai fi o data viitoare sa stii ca ma duc. ii zic ca s din Romania :)))))) era gluma aia zisa de solistul de la Taxi parca – cand erau ei printr o tara nordica, la Eurovision, i a cerut unuia bicla si ala a zis nu, si apoi a zis te rog, sunt din Romania, ok 😀
Cand mai merg la Londra, o sa imi iau bilete la teatru. Am zis! 🙂
asa sa faci 🙂
Am fost si eu la teatru la Londra! este si gratis 🙂 dar pe frigul acesta nu recomand, mai la primavara
In Anglia teatrul e ca si fotbalul national, toata lumea merge! sau ma rog, foarte multa lume
pe frigul asta nu ma duc nici gratis 🙂
Mereu mi-a placut viata engleza mai mult decat cea Americana desi sincer nici de cea americana nu m-as lipsi deloc, ma gandesc mereu ca in America tetrul nu este la fel de apreciat precum in Europa, oare gresesc?
no ideea, n am fost in SUA 🙂
oooooooooooooof! De ce n-ai scris despre asta cand am fost si eu in Londra! Vreau si eu! Kristin Scott Thomas este una dintre actritele mele preferate.
Si un foarte mare adevar il regasesc printre randurile tale: li Anglia aproape orice bilet, fie el la muzeu, teatru, tren este mult mai ieftin on-line decat la casa de bilete, iar uneori reducerile sunt semnificative.
ai ai ai. nu i nimic, mai vii o data 😀 se joaca pana in aprilie
Fain tare! Mi-ai facut pofta sa ma interesez si eu pe aici, poate gasesc vreo piesa in varianta anglofona 🙂
Mi-e cam dor de teatru…