Londra e superbă primăvara! Cred că este anotimpul care i se potrivește cel mai bine. Și, spre bucuria mea, primăvara londoneză e destul de lungă (din păcate nu mai lungă decât toamna ce pare veșnică). Încă din februarie, dacă e vremea bună!, parcurile și orice bucată de verde sunt luate cu asalt de ghiocei, brândușe, narcise galbene, urmează magnoliile, cireșii, liliacul, lalelele…de vis!

Și dacă tot și-a intrat primăvara în drepturi și azi e soare afară (încet, încet, să nu-l speriați!), zic să dăm o tură de parc.

Kensington Gardens sunt printre preferatele noastre, chit că-s gard-n gard cu Hyde Park, luat cu asalt de turiști, căci deh, tot omu care vine la Londra vrea să vadă celebrul parc. Grădinile Kensington sunt parcă un pic mai aerisite, nu prin zona palatului Kensington ce-i drept, și mergem frecvent nu doar pentru că-s aproape, pentru magnolii, cireși și grădina de lângă palat, ci și pentru veverițe și papagali. 

Pe South Flower Walk (intrați pe lângă Royal Albert Hall) e plin de veverițe prietenoase. Unele au atâta tupeu și fac orice pentru o alună, îți mănâncă din mână, se urcă pe tine. Pe malul apei, după pod, cum mergi spre Italian Gardens, e un loc unde mereu găsim papagali (și nu numai) dornici de băgat în seamă. E plină Londra de papagali verzi, îi văd și-i aud prin toate parcurile, însă acolo n-au niciun stres, se așează pe gard sau pe tine, dacă ai ceva de mâncare. Așadar nu plecați la drum fără alune, fructe, legume și/sau semințe, deși teoretic n-ai voie să-i hrănești, toată lumea o face oricum, așa că în loc de afișele cu interzis hrănitul, poate ar fi mai bine să pună unul cu ce-i ok să le dai, căci unii le dau pâine și biscuiți.  

 

Kensington Gardens sunt gard în gard cu Hyde Park, de fapt au fost odinioară parte din Hyde Park, până când, în 1689, William al treilea, bolnav de astm, le-a transformat în grădini personale și a construit în mijlocul lor Kensington Palace. Sunt peste 100 de hectare de verdeață, colorate mai tot timpul anului, spre deosebire de alte parcuri, grădinile Kensington sunt pline de flori în orice anotimp. Acum sunt invadate de brândușe și narcise, au înflorit și câteva camelii și cireși, acuși explodează și magnoliile, iar în aprilie încep să apară lalelele. Recomand atunci o vizită la grădina de lângă palat, e plină de lalele de toate culorile. În fiecare an grădina își schimbă look-ul, dar niciodată nu duce lipsă de lalele. Pe margine pun și lalele sălbatice, alea micuțe și pestrițe, sunt geniale!

IMG_5490_fhdr

Palatul nu mi se pare cine știe ce, l-am vizitat acum câțiva ani, doar pentru că aveam un abonament la Historic Royal Palaces, căci altfel nu cred că plăteam 20 de lire. Personal nu cred că merită banii (în sezonul rece biletul e un pic mai ieftin), îl vând însă binișor cu faptul că Diana a locuit acolo, plus că într-o aripă (închisă publicului, logic) locuiesc viitorii monarhi, prințul William&familia. Foarte multe fețe regale au stat pe acolo de-a lungul anilor și fiecare și-a lăsat amprenta. Așa au apărut oranjeria (de lângă palat), grădinile italiene (care ar fi fost construite de prințul Albert pentru Regina Victoria, povești nemuritoare), Albert Memorial, statuia lui Peter Pan.

IMG_5537

IMG_5573_fhdr

Kensington Gardens sunt perfecte nu doar pentru plimbare ci și pentru picnic, pentru biciclit (atenție, nu e voie peste tot cu bicla, sunt trasee speciale), și, dacă ai copii, parcul de la intrarea dinspre Bayswater o să-i dea pe spate. La doi pași de grădini sunt muzeele – Natural History, Science Museum, Victoria și Albert (toate gratis), dar și Royal Albert Hall, sala de spectacole. Noi mereu mergem la V&A, nu doar pentru colecții și clădire, ci și pentru cafenea, una dintre cele mai frumoase din Londra.

IMG_5467_fhdr

 

Să trecem și prin Hyde Park, dacă tot suntem aici. Hyde Park nu e cel mai mare parc din Londra, și nici cel mai frumos, dar probabil e cel mai cunoscut. Și dacă iarna e indicat să pleci cu cizme de cauciuc după tine, primăvara și vara n-arată rău deloc. 

Pe cele aproape 150 de hectare unde acum se plimbă milioane de localnici și turiști, cu bicla, călare sau pe jos, odinioară răsunau cornuri de vânătoare, lătrat de câini și pocnet de arme. Henry al VIII-lea alerga bietele căprioare. Regele a cumpărat terenul de la călugării de la Westminster Abbey, în 1536, și l-a transformat în parc de vânătoare. Privat, evident.

Hyde Parc a devenit…parc în 1637 când regele Charles I a permis accesul supușilor. În 1642 a venit revoluția și parcul s-a umplut de corturi și șanturi de luptă. Prin 1660, când monarhia și-a reintrat în drepturi, Charles al doilea a repopulat spațiul cu căprioare, de data asta înțeleg că nu mai sfârșeau în farfurie, erau de decor. A urmat apoi marea ciumă și zona s-a umplut din nou de corturi, londonezii sperau să se ascundă de boală printre copacii din parc. Prin secolul 17 William al treilea s-a mutat la  Kensington Palace și cu ocazia asta au apărut felinarele, ce-i drept pe o singură alee, spre St James (se pare că a fost prima alee luminată artificial din țară). Apoi, în timpul lui George al doilea, a apărut și lacul, The Serpentine, populat acum de sute de păsări, atât de obișnuite cu turiștii încât se plimbă agale printre ei fără niciun stres. 

Zona se schimbă iar la față abia peste aproape 100 de ani când regele George al IV-lea îl angajează pe Decimus Burton, arhitect și grădinar (tot el a desenat și Kew Gardens). Apar atunci porțile uriașe, podul peste Serpentine și Wellington Arch. Se pare că de atunci și până acum Hyde Park nu s-a schimbat foarte mult.

IMG_5598_fhdr

IMG_5617_fhdr

IMG_5591_fhdr

Iarna o mare parte din parc se transformă în târg de Crăciun, Hyde Park Winter Wonderland e cel mai mare târg din oraș, intrarea e gratuită. 

 

Apropo de Londra primăvara: 

20 de locuri de neratat prim?vara la Londra

PS: Articol actualizat în 2019. Mai multe poze pe pagina de facebook a vacantelor