Zilele trecute a fost o amică din Franța în vizită la Londra. Hai să mergem la National Galery, că n-am mai fost de o viață. Hai! Unde ne vedem? Cum unde, la cocoșul francez!

coq

De câteva săptămâni, în Trafalgar Square, a apărut un cocoș albastru. Ce caută cocoșul albastru în ceafa lui Nelson, s-au întrebat unii englezi. E o glumă, zice artista de origine germană, nu s-a gândit la francezi când l-a făcut și nici la faptul că piața în care tronează cocoșul, celebrează victoria împotriva francezilor. Așa o fi. Nu mă pricep, pare cam ieșit din peisaj, se asortează doar cu cerul albastru, și eventual cu ceasul bisericii, dar mi s-a părut foarte bine făcut. Amica mea franțuzoaică a zis citez: mais c’est horrible!

Îl găsiți în piața Trafalgar până anul viitor, cică va rămâne 18 luni pe piedestalul din fața National Galery. E un loc acolo unde statuile se schimbă frecvent. Înainte de cocoș a fost un copil cam deprimat, și deprimant, înaintea lui, alt copil pe un cal de jucărie, sau nava lui Nelson, într-o sticlă imensă (cred că e cea care acum stă la Maritime Museum).

nava

Cred că va crește numărul de turiști francezi. Glumesc. Londra e oricum plină de francezi (cică sunt peste 250 000). Bine, Londra  e plină de toate națiile, dar mă miră numărul mare de francezi deoarece Franța nu e în situația Spaniei sau a Portugaliei, nu e India, Pakistan, Polonia sau România. Și dacă mai stai și în sud unde e cald…de ce ai veni la Londra?

Amica mea, de exemplu, e înnebunită după Londra, deși stă fix în Sudul cu soare. Dar s-a măritat cu un englez care nu vrea să se întoarcă în UK nici în ruptul capului. Ea a locuit la Londra acum mulți ani și a fost foarte faină plimbarea cu ea, prin Londra și prin amintiri. Uite aici am stat, aici am lucrat, aici veneam în weekend…Mă și vedeam peste vreo 5,10 ani, înapoi în Franța – uite aici mergeam la cursuri, aici veneam la plajă, aici am locuit, aici ieșeam la alergat, aici veneam la picnic, asta e agenția care nu mi-a mai dat garanția, atunci voi râde probabil, încă nu râd…

Și tot colindând noi orașul am dat numai peste francezi. Francez la francez trage, altfel nu-mi explic, mie nu mi se întâmplă de astea, bine, eu sunt anti socială. Stăteam la o cafea, vine o tipă – pot să mă așez? Mai erau locuri dar am zis ok, desigur. Sunteți din Franța? Simțise accentul. Deci ne-am făcut prieteni. De unde ești, ce faci, leagă francezii ăștia discuții în no time. Fata era din Paris, deci vremea de Londra o lasă rece. Aaaa, ma copine! Hai încoa! Încă una, ea din Marsilia. Din nou, povestea vieții, a vrut o schimbare, s-a săturat de Franța și de francezi (nici ei nu se mai suportă, e grav),  îmi lipsește însă mâncarea. Și vremea bună. De acord. Eu după mâncarea lor nu pot să zic că m-am dat în vânt, dar clar e mai ok ca a englezilor, în schimb dulciuri mai bune n-am mâncat nicăieri. Și vremea…ah, ce vreme. 15 grade în ianuarie! Am prins și mai multe, chiar si 19!

Ne plimbăm prin Richmond, amica mea e fan Richmond, ca și mine, iar o franțuzoaică. Stau la Londra de 15 ani, ah, Franța! Nu, eu ador Londra dar din păcate soțul meu nu vrea să se întoarcă. Ce noroc pe tine! Trag concluzia că e musai să regreți ceva, să duci dorul unui loc.

IMG_8175

Gata cu francezii, să vă arăt două zone care, zic eu, sunt printre cele mai faine din Londra și merită vizitate dacă stați mai multe zile pe aici. Richmond și Greenwich. Ambele pline de verdeață, de istorie, de lucruri interesante, și mult mai liniștite decât The City.

Dacă prin Greenwich mai ajung în general turiștii, acolo e casa timpului , Observatorul Astronomic, prin Richmond nu prea.  V-am mai povestit despre Richmond, e parcul, Richmond Park, cel mai mare din Londra, plin de căprioare și cerbi, și Terrace Gardens (simpatice, bune de picnic, de bere, e și o terasă acolo, iar la vreo 10 minute e un deal de unde se vede o parte bună de Richmond). Sunt o mulțime de case vechi de sute de ani, care pot fi vizitate, și o mulțime de străduțe  cu case cochete, e una dintre cele mai scumpe zone din Londra.

În Richmond sunt grădinile regale, Kew Gardens, am scris aici despre ele. E Tamisa care vă invită la plimbare, spre Kew sau spre Kingston. Kingston nu e atât de prețios, mi s-a părut bun pentru shopping, prețurile sunt mai mici ca în centru. Plus că dacă e vară se pune de un food festival în piața centrală. Iar din Kingston, pe malul Tamisei, în cel mult o oră jumătate ajungeți la Hampton Court Palace, palatul Tudorilor și nu numai. Tamisa e un ghid excelent dacă vă țin picioarele, noi uneori mergem de-a lungul ei ore întregi, dormim neîntorși.

Richmond e o zonă foarte frumoasă, o oază de liniște, ce merită făcută la pas, Londra veche, verde, liniștită, uneori zici că nici nu ești în Londra, zici că ești pe undeva pe la țară, atât de multă verdeață există în Richmond-ul ăla.

IMG_8269

În Richmond se ajunge cel mai repede cu metroul, District line.

 

Greenwich e, de anul trecut, Royal Borough, alături de Kensington & Chelsea, Windsor & Maidenhead. E ceva mai aglomerat, mai ales în zona Observatorului – The Royal Observatory is also the source of the Prime Meridian of the world, Longitude 0° 0′ 0”. Every place on the Earth is measured in terms of its distance east or west from this line. The line itself divides the eastern and western hemispheres of the Earth – just as the Equator divides the northern and southern hemispheres.

Era coadă la linia vieții, e în dreapta intrării, lângă ceas, ne-am uitat de la distanță și am plecat. În Observator nici n-am îndrăznit, era rândul până afară (cred că așa e în fiecare weekend, dacă puteți ajunge de luni până joi, hai vineri dimineață, cred că e mult mai lejer; intarea e gratuită doar la Astronomy Centre, pentru restul se plătește bilet, info aici).

Mai jos de observator sunt Muzeul Naval (foarte interesant, și nu doar pentru cei mici), The Queens House (am alergat prin ea, am ajuns cu 10 minute înainte de ora de închidere), Old Royal Naval College (aici n-am mai intrat). Toate pot fi vizitate gratis. 

Mai are Greenwich și un parc imens (cel mai vechi din Londra), e plin de veverițe, luați alune (sunt și acolo căprioare, dar, spre deosebire de Richmond, sunt închise). În parc e și Rangers House (verificați programul, noi aveam bilete gratis dar nu am nimerit orele, nici nu știu dacă merită, ei zic că da).

IMG_0116

Tot acolo e și Cutty Sark. Acum stă pe loc și își așteaptă turiștii dar la vremea ei a fost cea mai rapidă navă din lume. Aducea ceai din China. Aici e cu plată, 12 lire, 6,5 pentru copii. Mi-a plăcut și piața, Greenwich market, seamănă un pic cu cea din Madrid, printre standuri sunt locuri unde poți mânca un tapas, de exemplu, sau poți bea o bere.

Și dacă vechiul Greenwich nu v-a epuizat, treceți podul, spre Canary Wharf, zona de business, nouă și futuristă.

În Greenwich se ajunge cu trenul sau cu DLR-ul (asta e metroul ăla fără vatman, totul e computerizat). Cu DLR-ul e mai ieftin, și parcă e și mai rapid, plus că trece prin Canary, printre clădirile alea mamut (merge Oysterul pe ambele miloace de transport).

gr

Și pentru că am pomenit la început de National Gallery, merită să prindeți turul organizat. Noi așa am făcut și a fost foarte interesant.  Așa am aflat că Monet și Renoir au stat unul lângă altul, prin 1869, când au pictat La Grenouillère, o stațiune pe Sena, lângă Paris. Lucrarea lui Monet e la National Galery, a lui Renoir nu, dar am fost curioasă să aflu cum au văzut cei doi același loc, am văzut online până oi ajunge la Stockholm, unde ar fi tabloul lui Renoir.

Tot datorită ghidului, o doamnă cu un talent rar, cel de a vorbi cu pasiune și mai ales atrăgător despre artă, de ce unele tablouri venețiene au un cer albastru superb, iar altele un gri spălăcit (culoarea era adusă din Afghanistan și era foarte scumpă așa că italienii au încercat tot felul de rețete până le-a ieșit albastrul de Afghanistan, așa au crezut ei, numai că peste zeci, sute de ani, albastrul lor s-a transformat într-un gri sterș, cel original e la fel de puternic).

Vizita cu ghid are loc zilnic de la 11.30 și de la 14.30 ( în weekend la 16.00), verificați site-ul. Oricum galeria e atât de mare, vreo 2300 de exponate, încât e imposibil să vezi tot (au ales ei cele mai interesante 30 de tablouri, dacă nu aveți timp sau un plan anume). Intrarea e gratis, la fel și vizitele ghidate.