În cea mai caldă zi din an ne-am dus la Brighton. Noi și juma de Londra. N-am mai mers ca sardelele de pe vremea când eram studentă și mă duceam acasă cu personalul. Și culmea e că noi nu ne-am dus după plajă, mare și răcoare, ci pentru că acuși ne expiră cardurile de la English Heritage și nu mai puteam intra gratis la Palatul Regal. Care Palat, by the way, își merită cele 10 lire, e fabulos.

Luasem biletele de tren cu vreo săptămână înainte, știam că va fi cald, dar nu știam cât de cald. La aparatele de ridicat bilete, 3 mari și late, la Blackfriars, erau niște cozi de numa numa, bărcile de pe Tamisa erau pline de turiști, eu am ieșit, pentru prima oară anul ăsta, în rochie și sandale – atât de cald fu!  Mai, mai că-mi venea să vând biletele (10 lire bucata/de persoană/dus/întors). Bine că am ajuns devreme, că altfel mai stăteam o oră pe acolo, s-a umplut platforma, nu au mai permis accesul, trenul nu pleaca pentru că nu se puteau închide ușile…Vreau acasăăăă!!!

Așa am mers până la Brighton, mai bine de o oră jumătate. Semi-groaznic, că, deh, venim din România, se poate și mai rău. Aveau aer condiționat deci…Vă dați seama cât era de cald dacă mergea AC-ul?! Vreo 30 de grade, la umbră. Caniculă în toată regula. Așadar există vară în UK, s-o udăm la Brighton.

Prima oară când am fost la Brighton nu mi-a plăcut. Murdar, kitschos, aglomerat, uzat. Dar apoi mi-am dat seama că ăsta e farmecul Brighton-ului  – agitație, înghețată, grafitti, gogoși, muzică, fish&cips peste tot.

Nu știu dacă ați văzut sau mai țineti minte bâlciurile alea de vară, când venea circu-n oraș – mașini care se tamponau, roller coaster în miniatură, povești de speriat copiii, ghicit în cărți, butuci pe apă, ursuleți de pluș câștigați la tras cu pușca sau cu arcul, box. Așa e la Brighton, ca la bâlci. Un bâlci plin ochi.

Plaja e imensă, dar cu pietre, destul de mari, nu prea e de stat pe jos (pe dig șezlongurile sunt gratis, pe plajă costă cam 3 lire). Mâncarea nu e scumpă, e plin de fast-food-uri (noi am descoperit un restaurant spaniol când am fost prima oară, acum tot acolo ne-am oprit, îi zice Casa don Carlos, pe Union, e foarte bun, rezonabil la prețuri). Apa e rece cu draci, cel puțin acum așa era, nu știu cum s-au băgat oamenii ăia în ea, era un puști, îi dârdâiau dinții în gură, dar tot intra, mai stătea un pic, iar intra, era terminat de frig. Eu n-am avut tupeu.

Palatul, că pentru el ne-am dus, nu e foarte mare, dar e foarte fain. Ești parcă într-o poveste orientală. O poveste plină de culoare, cu dragoni care țin în gheare niște lustre uriașe, cu șerpi fosforescenți, cu păsări nemaivăzute. Culorile sunt extraordinare, atât de variate și atât de puternice. Printre vitraliile superbe se joacă soarele. Atâta opulență, atâta splendoare. Mi-a părut atât de rău că nu se pot face poze. Pe principiul să vândă ei pliante și cărți.

Pe afară zici că ești în India, in interior m-am simțit ca în Japonia (nu că aș fi fost pe acolo).

Pavilionul Regal e opera lui John Nash și a regelui George al IV-lea, cel de care v-am mai povestit eu, cel îndrăgostit de jocuri de noroc, curse de cai și de Maria Fitzherbert. Când a ridicat The Royal Pavilion (1815-1823) a fost acuzat de abuz de putere, mai toată lumea a spus că palatul e un moft extrem de scump, nejustificat, nesăbuit. A fost cu siguranță și nesăbuit și scump, arată senzațional.

Biletul de intrare costă 10 lire, palatul e deschis zilnic de la 9.30 la 17.30, iarna de la 10 la 17.00. 

E și un muzeu lângă, n-am intrat. Fosta grădină regală e acum parc. Cine nu a mai încăput pe plajă, sau voia umbră, s-a tolănit pe iarba verde pe ritmurile orchestrei care, spre marea mea bucurie, cânta, exact când am ieșit noi din palat,  The Music of the Night.

 

Brighton e la o oră, cel mult o oră jumătate, de Londra, cu trenul. Bilete de tren si orar, aici. Nu luați biletele individual, ci la grămadă, dacă sunteți mai mulți evident, ce-i peste 2 intră la grup și aveți reducere. Noi le cumpărăm online și le ridicăm de la automatele din gară (să aveți la voi cardul folosit pentru plata online).

La cel mult o oră de Brighton, cu autobuzul, sunt Eastbourne și Seven Sisters Country Park.

PS: un român și o româncă merg pe dig. Ea, mândră, în costum de baie. El, nervos, gesticula – băi, eu înțeleg că-i soare, că-i cald, da arată-mi tu mie una care mai merge așa pe aici?! Au fost simpatici.

Mai multe poze gasiți pe pagina de facebook a vacanțelor.