Am zis că dacă tot a ajuns primăvara și la Londra să dăm o fugă până la Stonehenge. Am luat bilete pentru un tur cu autocarul Bath – Stonehenge – Salisbury și am tras trei concluzii: tururile organizate nu-s de mine, misterul pietrelor m-a cam lăsat rece …ca piatra, și sfârșitul lui aprilie nu e o garanție că chiar e primăvară.

stonehenge

Stonehenge e la cel mult două ore de Londra, cu mașina. Dar ce te faci când n-ai mașină? Poate închiriezi una. Poate, dar noi încă ne chinuim să traversăm strada, ce să mai vorbim de condus pe invers. Un trip organizat, cu autocarul, pare o idee bună. Iar dacă stai în Londra doar câteva zile și vrei să vezi cât mai multe locuri atunci pare a fi cea mai bună soluție.

Nu a fost atât de rău pe cât mă așteptam (că eram precisă că nu o să-mi placă) deoarece am fost puțini, 17 persoane în tot autocarul, dar nu cred că mai repet experiența. Prea pe fugă, prea setat doar pe obiective turistice. Aveți 45 de minute! Asta la Stonehenge, ceea ce nu-i rău, că nu stai nici atât dacă e rece. Situl e pe un deal nu foarte înalt, dar nu e nimic în jur care să țină piept vântului. Nu știu dacă am stat 45 de minute, era frig rău, cam ca iarna în Sudul Franței (oricum, slavă Domnului că nu a plouat). Dar o oră jumătate la Bath mi se pare crimă. Plus că mie nu-mi place să stau după ceas, cât e, am timp, n-am, hai repede înapoi. Depinde de fiecare, evident, eu nu-s de tururi de astea, e clar. Probabil că trebuia să luam cel mult două locații, dar am vrut musai să văd și Salisbury și nu am găsit tur doar pentru Salisbury și Stonehenge. Și mi s-a părut maxim la final când ghidul, un englez nesărat, ne-a anunțat că se obișnuiește să se lase bacșiș. Asta în condițiile în care un tur de ăla e minimum 65 de lire de persoană. Hai pa!

Sunt trei firme care organizează excursii din Londra către Stonehenge, de obicei combinat cu cel puțin încă o locație: Evans Evans, cu  ei am fost noi, Golden Tours și Premium Tours (ei au și Stonehenge simplu, minimum 30 de lire, intrarea în sit inclusă). Unii au și biletele incluse, cel mai mic preț era 65 de lire (la Golden Tours, dar nu mai aveau bilete pentru ziua respectivă), cu intrarea la Stonehenge, băile romane și catedrala din Salisbury, alții te lasă să alegi dacă vrei să intri la toate sau numai la unele. Așa am fost noi, 83 de lire excursia, pentru 2 persoane, și 53 biletele de intrare în toate cele 3 locații pomenite, tot pentru 2 persoane. Un car de bani!

Pe cont propriu, dacă nu aveți mașină, există două variante pentru Stonehenge, tren sau autobuz. Cea din urmă e mai ieftină. National Express, cam 3 ore, cel mai ieftin bilet e 5 lire. Dar nu vă duce la sit, ci la Salisbury. De acolo puteți lua autobuzul local care nici el nu ajunge la Stonehenge, doar până la Amesbury și de acolo pe jos, înțeleg că vreo 30 de minute maximum. Sau luați Stonehenge Tour Bus din fața gării. 12 lire călătoria, sau 20 cu tot cu biletul de intrare la sit, plus Old Sarum, adică vechiul Salisbury. Găsiți AICI orar și prețuri. Cu trenul nu cred că găsiți bilet mai ieftin de 35 de lire de persoană, verificați AICI. Și apoi la fel, de la gara din Salisbury, autobuzul, privat sau local. Adăugați și biletul de intrare în sit, 8 lire de persoană. Update – au făcut 17,5 lire biletul, fără donația voluntară!

Nu te poți plimba printre pietre, eu așa credeam (dooh), sunt înconjurate cu o frânghie, ceea ce e și normal că s-or găsi unii să se urce pe ele. Se văd și de afară, adică erau oameni care nu au mai dat banii pe intrare, se uitau prin gardul de sârmă, dacă te ridici pe vârfuri ești mai înalt decât gardul. Parcarea e la două minute de sit și e gratuită.

Despre Stonehenge ce să vă zic, ce probabil știți deja. Că are cam 5 000 de ani, că nu știe încă nimeni cum au cărat oamenii ăia tone de pietre până acolo, unele au 4 tone!, unele se pare că au fost aduse de la 200 de mile depărtare, de ce tocmai acolo, că a fost ba loc de rugăciune, ba calendar, ba cimitir, ba templu al soarelui. Ce nu știam e că situl a intrat de câțiva ani în posesia familiei regale, a fost proprietate privată, s-a vândut de la unul la altul prin licitație. Un domn cu dare de mână l-a cumpărat pentru soția lui care l-a donat apoi familiei regale. Trag concluzia că nu i-a plăcut cadoul, vorba ghidului, wrong kind of stones.

Eu mă întreb dacă chiar așa arăta situl ăla ținând cont că e vechi de mii de ani și că a fost pe zeci de mâini. Dacă pietrele alea sunt chiar atât de vechi sau le-a mai adus/așezat unul altul. Dar se pare că au analizat nu știu ce amprente de carbon și reiese că așa ar fi fost așezate și sunt vechi de aproximativ 5 milenii (au fost mult mai multe pietre, dar au mai dispărut, probabil cele mai ușoare).

Mi-a plăcut la nebunie Bath! Dar nici Salisbury nu-i de lepădat. 

 

Anglia medievală: Salisbury

Deși e vechi de prin 1200, Salisbury e orașul nou sau New Sarum. Cel vechi, Old Sarum, e la vreo 10 minute. Când a zis ghidul Old Sarum, mi-a tresărit inima și am căscat ochii – ihaaa, Stăpânul Inelelor. Sarum? Saruman? Nimic? Ei, mie mi-a sunat foarte cunoscut (nu râdeți, am văzut filmul de 5 ori). Evident că dacă nu aș fi fost legată de un autocar și de un englez nesărat, aș fi trecut și pe acolo, am fost nevoită să mă mulțumesc cu o imagine scurtă, din mers. Old Sarum are vreo 2500 de ani. A fost locuit se pare încă din Epoca de fier, apoi a fost fort roman, pe urmă au venit saxonii și locul a devenit un centru politic important (William Cuceritorul a ridicat acolo o catedrală și un castel). Catedrala s-a prabușit la scurt timp, satul s-a mutat mai la nord după ce soldații și preoții nu au mai încăput unii de alții (prin secolul 11), a început construcția la actuala biserică (și cu pietre din cea veche), și orașul s-a ridicat în jurul lăcașului de cult.

Catedrala din Salisbury e superbă. Poate din exterior nu pare extraordinară, seamănă cu multe alte biserici englezești, dar interiorul e foarte frumos. Tavanul e senzațional. La fel și vitraliile.

Catedrala a fost construită într-un singur secol, deci nu e un amestec de stiluri, ci doar gotic englez timpuriu. Singurul lucru adăugat după e turla, cea mai înaltă din Anglia, 123 de metri. Are o copie originală a Magna Carta, dar și un ceas mai vechi de 1380, ar fi cel mai vechi, încă funcțional, din lume (e jos, la intrare, inițial era în turn). Și mai are o curte verde și mare numai bună de plimbare. Biletul costă 7,5 lire, ei zic că e donație voluntară, dar e un nene la intrare ce taie bilete, deci nu știu dacă se poate intra fară donație. Poți urca în turn, vreo 330 de trepte. Eu mi-aș fi dorit, dar nu e posibil când îți fac alții programul – e nevoie de programare, maximum 12 persoane, nu se organizează tururi zilnic, costă 12,5 lire, e inclusă și vizitarea bisericii, verifică site-ul înainte (prețuri actualizate în 2017).

Casele din lemn și lut, alb cu negru, specifice pentru Anglia veche, Tudor houses, le-am mai întâlnit și prin alte locuri, dar parcă nicăieri atât de multe și atât de vechi. Înțeleg că cele din Salisbury erau case de fermieri sau tărani – casele de pe vremea Tudorilor erau făcute după chipul și asemănarea proprietarilor, adică după buzunar. Cele alb cu negru (negru e lemnul dat cu catran, ca să nu putrezească cică) erau făcute cu lemn, lut, nuiele, țiglă, deci mai simple. Cele ale bogaților erau construite din cărămidă, piatră și teracotă, materiale scumpe pe vremea aia. Și cu cât aveau mai multe geamuri cu atât proprietarul era mai bogat, sticla era piperată rău. Se pare că unele case sunt chiar de la începuturi, de prin 1200 și ceva. Altele de prin 1500. Îți recomand să te plimbi în neștire pe stăzile pietruite, vei avea impresia că te-ai întors în Anglia medievală. Și dacă intri pe lângă supermarket (Sainsbury) ajungi la apă.

Salisbury e la o oră jumătate, maximum două, de Londra, cu trenul sau cu mașina. Trenul nu-i ieftin deloc, mă rog, în general trenurile în UK nu-s ieftine, dar mereu mă întreb cum la Oxford, Cambridge, Brighton te poți duce și cu 10 lire (dus-întors), iar la Salisbury și Bath te poți considera norocos dacă găsești ceva la 25 de lire. 

 

PS: am scris si pe blogul Adevarul despre ce poti vedea langa Londra, 14 locuri aflate la cel mult 2 ore, cu trenul, autobuzul sau masina