Țara te vrea măritată, dau un regat pentru un flat, românii au invadat hotelurile

Nu mi-am închipuit că e atât de complicat să închiriezi un apartament în orașul ăsta. Și nici atât de scump. Adică știam că cererea e foarte mare, că e scump, că durează, dar parcă nici în halul ăsta. Am plecat de acasa cu un buget alocat pentru cazare, a crescut între timp, dacă mai crește mult cred că intru în depresie. Am analizat piața, amvăzut că și oferta e destul de mare, n-am știut însă că se dau mai ceva ca pâinea caldă. N-apuci să-l vezi că deja e dat.

Inițial părea mai simplu ca la francezi. Ăștia au descoperit net-ul, telefonia mobilă, răspund, sună, trimit oferte, stabilesc întâlniri. Apoi și apartamentele arată mai bine, adică în Franța, cel puțin în Sud, erau niște semi-dezastre. Dar și prețurile sunt ceva mai mari. Nici nu mai știu câte apartamente am văzut zilele astea, ieri șase, azi doar două, alte două au picat că nu erau proprietarii în oraș. Și s scumpeeeee. Cei din zona 2 ne spun că e mai ieftin în 3, cei din 3 ne trimit în 4, și uite așa mai avem un pic și ieșim din Londra.

Acum să nu credeți că n-am găsit niciunul ok, că sunte niște fițoși, am găsit, în trei ore s-au și dat. Până ne-am gândit noi, până am sunat înapoi, s-au dus. Și nici dacă vezi unul și zici I ll take it nu e garantat că-l ai. Procedura e următoarea – îl văd, îmi place, zic da. Adică fac o ofertă proprietarului. Nu vă gândiți că negociezi, n-ai timp, zici dau cât cere. Da, dar poate altu dă mai mult. Sau poate proprietarului nu-i place fața ta. Deci completezi o ofertă. Proprietarul analizează, compară, dacă mai are și altele, și dacă zice da, intri in etapa 2 – verificarea actelor.  Să nu ai dosar, să ai contract de muncă, cât, unde.

Pentru acest lucru trebuie să plătești, 300 sau 400 de euro, pentru că ai scos apartamentul de pe piață. Dacă pică înțelegerea din cauza ta, pierzi banii. Dacă proprietarul zice nu, e vina lui deci îți recuperezi banii.

Dar, stați așa, cine plătește chiria? Adică? Adică sunteți 2, chiria se împarte la 2, deci doar unul lucrează, nasol, ăla fără job trebuie să-și achite în avans pe 6 luni. What?! Da, așa e procedura, dacă erați căsătoriți era altceva. What? Da care e diferența și de ce mă rog e grija ta? Slavă Domnului nu-s toți așa, dar probabil că și acest criteriu contează la dosarul de posibil chiriaș. Nu-i de ajuns că suntem din România.

Râdeam că dacă o mai ținem mult așa mergem la un hotel, le zicem să ne facă o ofertă pentru o lună, două, trei, poate au solduri dacă stăm tot anul.

 

Apropo de hotel. Ieri ne-am mutat la unul în Chiswick. De ce ne tot mutăm, poate vă întrebați. Pentru că suntem mereu atât de naivi, ca să nu zic alt nume, încât credem că săptămâna asta găsim. Și ce să vezi? Nu-i chiar așa deci tot hotelul să trăiască. Numai că, până ne dăm noi seama că suntem blonzi, ba se dau camerele, ba sunt extrem de scumpe.

De cum am intrat ieri în hotel am zis, iar, ăștia s români. Ei da, toți or fi români de acu. Aud dimineață pe hol – Apasă, fă, mai tare! Erau fetele de la curățenie. Iar zilele trecute bate o domnișoară la ușă. Can you come back in 10 minutes? We are just leaving. Vorbește românește, îmi zicea ea. Ok.

Am stat la 4 hoteluri anul ăsta, la toate angajatii erau români, majoritatea. Și la unul dintre ele am intrat în vorbă cu un angajat. Aștia toți s la negru, dacă vine home office ul aici umple un avion. Really? Da, unu n-are acte. E o firmă, îs iranieni sau irakieni, care intermediază, ei aduc angajați pentru toate hotelurile din zonă. Și le iau și 6% comision.

Și apoi să mai strige guvernul englez că e plin de români, bulgari și tot felul de străini. Păi e vina voastră, sir, că pe plantația voastră se muncește la negru la greu. Poți să-l învinovățești pe românul/bulgarul/indianul etc care n-are după ce bea apă și vrea să câștige un ban cum o fi, chiar și ilegal? Eu zic că nu. Poți în schimb să reproșezi marelui și democratului guvern că permite unor irakieni/iranieini/ whatever să plaseze angajați la negru, unor patroni să angajeze astfel de oameni (cu salarii mai mici evident).

Dar puțini știu și și mai puțini înțeleg. E mai simplu să zici că românu îți ia jobul decât să te gândești că e vina guvernului că permite ca românul să fie mai atractiv decât tine pentru un patron, că deh, cheltuielile scad considerabil când fraierești statul. Sau e mai ușor să dai vina pe român/bulgar că ia bani de la stat, ilegal în unele cazuri, când de fapt e vina statului că dă fără să verifice.

În fine, mâine o iau de la capăt, cu mai mult noroc sper 🙂

PS. mă uit la PS, I love you și tipa din Friends, rol secundar aici, încearcă să agațe un tip – Are you single? Yes. Are you gay? Yes sau No, dacă e no urmează Are you working? Așa și cu proprietarii din Londra, doar că întrebările sunt altele, cu excepția ultimei.