Am fost prima oară în Croația acum 8 ani. Anul ăsta am revenit și am mers cam prin aceleași locuri așa că am decis să modific nițel articolele vechi. 

Acum 8 ani am mers în Pula de curiozitate – citisem că e stațiunea preferată a unor celebrități și oameni politici. În toamna lui 2016 am dat iar o fugă, de dor și jale după vacanța mai veche 🙂 Și acum, ca și atunci, orașul nu mi s-a părut cine știe ce, în schimb e numai bun ca punct de pornire spre Istria, deși e în capătul peninsulei, dar e aproape de mai toate locurile faine, e mai ieftin și mai aerisit decât mult mai cunoscuții vecini Rovinj și Porec, și e la jumătate de oră, cu mașina, de Kap Kamenjak, în Premantura, un loc care nouă ne-a plăcut la nebunie, și atunci și acum.

 

Kap Kamenjak: plaje, golfuri aproape pustii, pădure de pini, liniște și pace. Sunt și câteva zone de grătar, și o fermă unde poți lua prânzul, câteva baruri sau vreo dubiță ce vinde sandwich-uri, și stânci unde croații și turiștii, cei mai mulți nemți, austrieci și italieni, stau unul lângă altul, dar și bucăți de piatră aproape goale, zici că ești singur în tot parcul și te aștepți să iasă de după deal vreun T rex. Cu milioane de ani în urmă acolo era locul de joacă al dinozaurilor, s-au găsit urme în peninsula Kemanjak, dar mai ales pe insula Fenoliga. Dinozauri mai găsești acum doar pe ruta dinozaurilor, o chestie pentru copii, dar dacă ai noroc poți zări foci, noi n-am avut.

Sunt două zone, Kamenjak-ul de sus și cel de jos, noi am mers mereu în capătul peninsulei, nu intră prea mulți pe acolo deci e mai aerisit. Sunt și 11 insule nelocuite, dar pentru ele ai nevoie de barcă. Omul nu și-a băgat nasul foarte mult pe acolo, e rezervație naturală, excelentă pentru plajă, scufundări, snorkeling și drumeții. Se plătește o taxă de acces doar dacă intri cu mașina – 40 de kuna de mașină, adică vreo 5,4 euro/aprox 24 lei – se achită la birourile care îți ies în drum pe traseu, o să vezi indicatoare, îți bagă numărul de mașină în sistem și nu trebuie să arăți niciun bilet, se ridică barierele singure și nesilite de nimeni. E o parcare și la intrare (sunt două intrări), dacă nu vrei să intri cu mașina, dar dacă vrei stânca ta, fără spectatori, trebuie să mergi până în capătul peninsulei și e ceva de mers, mai ales când e cald – la început de septembrie erau 30 de grade la umbră, la amiază te bătea soarele-n cap serios (mi-a adus aminte de pădurea din Franța, pe unde ne făceam veacul de câteva ori pe săptămână, deși aia nu era nici atât de mare, nici atât de spectaculoasă). Sunt și autobuze, din Pula în Premantura, nr 26 și nr 28, dar apoi trebuie să mergi pe jos până la intrarea în rezervație.

cape-kamenjak-istria istria-kap-kamenjak kap-kamenjak-premantura kap-kamenjak-septembrie

[pe2-image src=”http://lh5.ggpht.com/-yqgCgh4Dy8Y/T-l4lb_Oe4I/AAAAAAAAHwU/GUWmQ65MKUM/s144-c-o/insula%252520bun5.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/100752127086521045915/CroatiaAnimalute#5758266183133330306″ caption=”insula bun5.jpg” type=”image” alt=”insula bun5.jpg” ][pe2-image src=”http://lh4.ggpht.com/-n1ylpY4B-jQ/Tkwx8SreTwI/AAAAAAAAA6o/mpFlAETER4c/s144-c-o/IMG_6698.JPG” href=”https://picasaweb.google.com/100752127086521045915/CroatiaAnimalute#5641939345064480514″ caption=”” type=”image” alt=”IMG_6698.JPG” ]

 

Revenind la Pula (să-i zicem Pola? cum îi spun italienii, sau P-U-L-J cum îi zice Google Maps? am râs cu lacrimi când ne zicea take the first to Pula, Pola, P-U-L-J, că nu putea să pronunțe Pulj, cum îi zic slovenii). Probabil că cel mai cunoscut obiectiv din Pula e amfitetrul roman sau arena (ridicat în secolul 1 î.Hr). E al 6-lea cel mai mare din lume, la vremea lui putea găzdui 23 000 de oameni, acum, e și teatru de ocazie, are 5 000 de locuri. Poate fi vizitat zilnic, de la 9 la 17.00, în iulie și august e deschis și până la 21.00 sau chiar până la miezul nopții. Biletul costă 50 de kuna, adică vreo 30 de lei.

Și dacă amfiteatrul s-a păstrat binișor, zidurile de protecție ridicate de romani au dispărut. Din cele 10 porți au mai rămas vreo 3. Din forum a rămas doar Templul lui Augustus (integral), din teatrul de pe deal s-au mai păstrat câteva ruine, teatrul mare, din afara orașului, a fost complet distrus. Se pare ca piatra a fost „reciclată” de venețieni – au construit fortăreața de pe deal, Kaštel, transformată acum în muzeu de istorie. Zice gura lumii că se vede fain orașul de pe deal, na că aci n-am mai ajuns. Ar mai fi catedrala, câteva biserici, un mozaic rămas tot de pe urma romanilor (secolul 3), și Zerostrasse, tunelurile subterane construite înainte de primul război mondial, pentru a proteja populația. Se pare că și acum pot încăpea în ele aprox 50 000 de oameni, dă Doamne să nu fie nevoie!

pula-amfiteatrul-roman pula-croatia pula-istria

Orașul mi s-a părut cam anost și relativ nou, portul e mai mult industrial decât de promenadă, unele clădiri sunt vechi și neîngrijite, are un aer comunist, dar și un mall și câteva hoteluri. E un fel de alandala. Evident că pentru toate astea există o explicație – poziția de invidiat, strategic, dar și ca vreme, a atras zeci de invadatori, de la nașterea așezării până în 1995. Orașul a fost distrus și reconstruit de atâtea ori încât nu-i de mirare că arată un pic ciudat (după umila mea părere).

Au trecut pe acolo romanii – s-au pus pe ridicat arena, forumul, ziduri de protecție, sistem de canalizare, cimitire, băi, case – puține s-au păstrat. În secolul 5 au venit vizigoții și ostrogoții, în secolul 6 slavii (înțeleg că în aceea perioadă s-a dus pe apa sâmbetei comerțul, a scăzut populația), au urmat francii, apoi venețienii. În secolele 14, 15 și 16 Pula a fost pe rând atacat și cucerit de genovezi, unguri și austrieci, numeroase sate și orașe au fost distruse. Apoi au urmat ciuma, malaria și febra tifoidă. Orașul a reînviat odată cu sosirea slavilor și a croaților, dar mai ales când imperiul austro-ungar, conștient de poziția geografică avantajoasă, a băgat bani în port, canalizare și infrastructură. Pula a devenit principalul port al Dalmației, detronând Trieste și Rijeka. În 1918 ia ființă regatul Sebiei, Croației și Sloveniei, viitoarea Iugoslavia. Invazia germană în 1941, orașul e iar distrus, Tito în 1945, în 1991 Croația se declară țară independentă, urmează războiul cu sârbii și bosniacii. Abia în 1995 se liniștesc apele. În 2009 Croația devine membru NATO, în 2013 membru UE, după o ceartă de ani de zile cu vecinii sloveni, pe granițe. Înțeleg că în zilele noastre se luptă cu corupția și cu criza economică și politică.

Sub protectoratul Vienei limba oficială era germana, dar toți vorbeau italiană, croata aproape că dispăruse la un moment dat (venețienii, bată-i vina), și am observat că și astăzi toată lumea vorbește italiană și germană, unii vorbesc și engleză, așadar te poți înțelege cu oamenii, mai ales cu cei care lucrează în turism.

[pe2-image src=”http://lh6.ggpht.com/-I3SgmqdhZsw/T-l5-HUI1wI/AAAAAAAAHxM/iSVPaud1PTw/s144-c-o/pula1.jpg” href=”https://picasaweb.google.com/100752127086521045915/CroatiaAnimalute#5758267706592253698″ caption=”” type=”image” alt=”pula1.jpg” ]

 

Porec, Novigrad, Umag și Motovun sunt la aprox o oră de Pula, Rovinj și Pazin la 40 de minute, Fazana la 20 de minute, toate cu mașina.

Mai multe informatii despre ce vizitezi in Istria aici si aici.

PS. acest articol a fost initial publicat in 2011, in cazul in care va intrebati de ce pozele au watermark diferit (am trecut de pe blogspot pe WP acum cativa ani)