Acesta este un articol despre cele două plaje din Cuba, dar mai ales este un articol despre de ce nu-i bine să iei de bun tot ce zice gura lumii, căci până la urmă totul e a matter of taste.
Eram setați pe Playa Larga încă de acasă. Citisem eu că-i mai autentic, mai liniștit, mai chill, toatal diferit de Varadero. La fața locului, cubanezii ziceau la fel (mulți nici nu fuseseră acolo, dar din auzite…), așa că până la urmă ne-am dus, deși ni se cam luase de umblat pe drumuri. Factorul hotărâtor a fost vremea. În Varadero turna cu găleata, în Playa Larga era soare (așa arăta prognoza). Pot să spun fără niciun regret că nu pierdeam nimic dacă o săream.
Autobuzele Viazul din Varadero nu trec prin Playa Larga așa că ne-am învârtit un pic până am găsit transport. Taximetriștii ne-au cerut 140 de dolari (ya right, stai până oi plăti eu banii ăștia pe o mașină în Cuba) așa că am întrebat la agenții, am observat că unele aveau tururi spre peninsula Zapata (e acceași regiune ca Playa Larga și Giron). 40 de dolari costa turul și unii ne-au cerut preț întreg, deși noi voiam doar dus, alții însă ne-au zis să plătim 20 de dolari de persoană și, dacă sunt locuri în autobuz, ne duc ei (am cumpărat de la un fel de agenție de lângă mallul Hicacos). Am mers cu Transgaviota, ne-au ridicat de la hotelul vecin și ne-au lăsat în Playa Larga. Mă rog, pe drumul care trece cumva pe lângă sat, oraș, ce-o fi el. Oricum, se vedea plaja din șosea așa că am luat-o la picior.
Am zis să scurtăm pe malul apei. Rău am făcut. Nu numai că am nimerit în baza militară și a trebuit să facem cale întoarsă, dar am și mers prin groapa de gunoi neoficială a localnicilor. De la distanță crezi că totul e sălbatic, verde, când te apropii, îți pui mâinile-n cap. Așadar am început bine. Am continuat „bine” căci am căutat cazare până ne-am plictisit. După porția de „autentic”, am decretat că eu nu stau aici decât dacă găsesc o cameră pe plajă! Am luat la rând toate casele de la malul apei (cele două așa zise hoteluri erau pline), doar doi omuleți aveau o cameră disponibilă, însă numai pentru o noapte, noi voiam două, plus că arătau ca vai de ele. Ok, treacă, hai la rândul doi, adică locuințele din spate. Am epuizat și rândul doi, nu ne-a plăcut nimic, dar până la urmă am luat o cameră la un fel de hotel ce părea nou construit. Am plătit 30 de dolari pe noapte, mult, căci 30 de dolari te costă și să stai fix pe plajă, unii chiar lasă la preț, pe rândul doi prețul e 25 de dolari, dar era chipurile nou. Rândul doi treacă-meargă, după…tristețe maximă. Playa Larga e un cătun. De ce i-o zice Playa Larga beats me, căci plaja e o bucată de pământ nu foarte mare. Măcar o curăță și unii localnici au aranjat drăguț terasele și casele, e pitoresc pe alocuri. În partea opusă sunt cîteva plaje aproape părăsite, poți lua o biclă, dacă n-ai chef de mers pe jos.
Evident că ține de gusturi, nici n-am avut noroc de vreme bună, nu mai zic c-am făcut foamea (mâncare proastă rău), din poze probabil că nu ai impresia că Playa Larga e nașpa, nu e, dar sunt locuri mult mai faine în țara aia. Playa Giron nu-i musai unul dintre ele. Da, nici aia nu mi-a plăcut, dar dacă ar fi să le compar, parcă Giron e mai drăguță, măcar plaja e cu nisip și apa e limpede.
Cele două Playa sunt la distanță de jumătate de oră deci ai crede că se ajunge ușor. Taxiurile ne cereau între 20 și 25 de dolari și ne resemnasem cu gândul că asta e, o să plătim 25 de dolari (satul e atât de mic încât știau toți că trebuie să ajungem în Giron, eram la mâna lor, deși eu am zis că mai bine stau la navetă decât să merg cu ăștia! mi se pusese pata pe ei). În timp ce stăteam noi pe banca din centru, la internet, verificam dacă avem cazare sau ba în Giron (dădusem niște mailuri), vedem autobuzul. Conform localnicilor binevoitori, Viazul nu trecea prin Playa Larga, de fapt trecea, dar nu oprea, de fapt uneori oprea, dar nu-i sigur…Hai la autobuz, nene! Da-l prindem?! Prost să fii noroc să ai, l-am prins, pentru că șoferul le explica, în spaniolă, unor străini că trebuie să plătească și ăia îi răspundeau, în engleză, că au bilete cumpărate online. Am ajuns eu cu spaniola mea de baltă să clarific situația (turiștii aveau bilet, dar din Cienfuegos, deci trebuia plătită diferența) și să pun autobuzul în mișcare. 6 dolari de persoană (prețuri de ianuarie 2018).
Playa Giron e un sătuc cu mai puțin de 2 000 de locuitori. E mai aerisit decât Playa Larga, mai toate casele au semn de casa particular pe ele, există un singur hotel ce ar fi foarte bun, dacă n-ar fi deprimant de-a dreptul – au niște căsuțe pe malul apei, unele arată ok, pot fi închiriate, altele stau să cadă, ceva deosebit și pe acolo. Zona a fost făcută celebră de americani și de Fidel (Bay of Pigs), peste tot sunt statui, afișe, chiar și un muzeu, să țină în viață mândria de a-i fi bătut pe americani.
Sunt două plaje, cea de lângă hotel are un fel de dig vechi, de ciment, fix în față, să nu încapă americanii, ne amuzam noi, Playa Coco, la 5 minute de dig, e mai drăguță.
Am rezervat cazare cu o zi înainte, dar sigur găseam la fața locului, oricum, am nimerit bine, cameră aproape nouă, mare, mâncare bună. Te sfătuiesc să mănânci la casa particular, n-am văzut nimic prin oraș, cu excepția hotelului de stat (mai bine nu). Am plătit 35 de dolari, dar aveau și camere de 20, 25, fără geamuri (au un fel de obloane, am fi înghețat de frig, s-a stricat vremea rău în perioada aia), mai vechi, basic. Micul dejun costa 5 dolari de persoană, cina 12, o grămadă de mâncare, mai mult decât puteam noi duce.
Poți să faci diving, snorkeling, e și o peșteră, poți vizita peninsula Zapata (sunt câteva locuri faine prin ea), întreabă la casa particular că sigur găsești un tur sau o mașină. Noi am vizitat fără să vrem ferma de crocodili, era inclusă în tur, o tristețe maximă unde crocodilii stau claie peste grămadă, sunt păcăliți cu bucăți de pește ca să se distreze turistul, iar unii pui au botniță și lanț, ca să țină copilul un crocodil în mânuță.
În Playa Larga au internet, cer 2 dolari pe o cartelă care costă 1 dolar. Cred că singura antenă e în centrul satului, n-ai cum să ratezi locul, vând niște băieți cocktailuri, e un fel de magazin comunal cu bere ieftină, mișună taximetriștii. Giron e rupt de lume, nu există semnal, singura „undă” e la hotelul guvernului, însă numai la calculatoarele lor, două la număr, numai unul funcționa. Într-o zi am prins un puști ce-i făcea cont lu mă-sa, care apoi a dat friend request la toate neamurile, și apoi asculta muzică pe YouTube, am zis că dau cu el de toți pereții 😀 (voiam să rezerv cazare în Trinidad). Poți să cumperi cartele de la hotel, la prețul real.
Intră pe site-ul Viazul ca să vezi de ce orașe sunt legate cele două Playa. Turul pe care l-am luat noi oprește la Punta Perdiz, locul de snorkeling și diving, dacă vrei să ajungi în Playa Giron, mai bine cobori acolo și apoi iei o mașină – când am fost noi, erau două fete ce mergeau spre Giron și le-a lăsat tot în Playa Larga, deși e mai departe, așa fac unii când nu știi zona și cum merge treaba.
În concluzie, e mai aerisit ca Varadero, e mai local, dar mi-a plăcut mai mult Varadero.