Valea Vinales e una dintre cele mai ochioase zone din Cuba, până și-n pozele mele arată bine, deși eu mă așteptam să fie și mai spectaculoasă. Mofturi! E unul dintre cele mai faine locuri pe care le-am văzut în țara aia, nu o rata, dacă ajungi pe acolo, dar cred c-am stat prea mult, cel puțin în ultima zi eram ca ăia din I’m a celebrity, get me out of here! 

Am plecat spre Vinales din Havana. Inițial am zis că mergem cu autobuzul, dar ne-am răzgândit, că n-aveam chef să ne târguim cu taximetriștii (stația de autobuz, Viazul, e departe de centrul vechi) sau să ajungem acolo și să nu găsim bilete (pentru locațiile super turistice e bine să rezervi în avans), așa că am împărțit un taxi colectivo cu o olandeză ce ne-a povestit peripeții din călătorii și o japoneză ce a făcut poze și filmulețe tot drumul, și am mers vreo 3 ore! Cu o mașină normală, pe drumuri normale, ar trebui să faci mai puțin, dar e Cuba și noi am mers suave, suave cu o vechitură de pe vremea lui Kennedy. Avea găuri în podea, pentru aerisire, glumeam noi, oricum, când am ieșit de acolo eram parcă scoși dintr-un butoi cu motorină, ieșeau arcuri din banchetă, ne-a luat ceva până să găsim o poziție prielnică, a oprit șoferul de câteva ori, a ridicat capota să verifice care-i treaba – todo bien? si, si, todo bien! Cu a întâia spre Vinales! Voi ăștia străini sunteți grăbiți rău, repede, repede, în Cuba nu-i așa, suave, suave. Păi suave de nevoie, că dacă bagi viteză, se rupe naibii hârbu-n două. 

L-a oprit poliția de două ori, n-a scăpat fără șpagă, nici nu cred c-avea voie cu vechitura aia pe drumuri, știu, e Cuba, dar până și Cuba are reguli când vine vorba de transportul de persoane. Navidad, Navidad, zicea șoferul, fâcând cu degetele semnul de șpagă, e Crăciunul, trebuie să mănânce și polițiștii. Am răsuflat ușurați când ne-am văzut în Vinales, la casa particular, am stat ca pe ace, că se strică “istoria pe roți” pe traseu. 

Asa-i ca pe afara n-arata chiar asa rau?!

Valea Vinales e plină de verdeață, de ferme, de plantații de tutun, toate împrăștiate printre dealuri rotunjite, năpădite de verde și ele, și cărări roșiatice. Oamenii încă mai fac tutun după metoda tradițională, dacă te pasionează subiectul, acolo trebuie să mergi. Localitatea Vinales e… la țară, deci nu te aștepta la cine știe ce, dacă stăteam două zile, plecam cu gândul că a fost fain, o să mi fie dor, după 5 zile eram deja sătulă și de țară, și de autentic, și de tradițional și de tot. Noroc cu priveliștea de pe terasă (camerele erau nașpa, dar terasa făcea toți banii) și că descoperisem o fermă în apropiere, cu fructe bune și ieftine, cu ocazia asta îi mai dădeam și o banană-două prietenei Cookie.  

Cea din dreapta sus e Cookie, am gasit-o la o ferma din vecini, mancam banane impreuna 🙂

Am căutat o cazare cu vedere la mogote (dealurile acelea pline de verdeață, care mi-au adus aminte de Ninh Binh), aproape de ferme, mă vedeam deja lenevind pe terasă, cu ochii în peisajul luxuriant sau colindând drumurile maro-portocalii. Am zis că stăm 5 nopți, ba chiar mai mult dacă ne place (nebuni!), pentru că citisem despre zonă și era fix pe gustul nostru, dar și pentru că era Crăciunul și ne-am gândit că nu găsim transport în perioada aia (n-au nicio treabă, circulă zilnic, bani să ai). Două nopți erau de ajuns probabil. Ca toată Cuba, și Vinales te trece prin toate stările posibile, de la ce frumos! la ce dracu caut aici?! și înapoi. Cel mai tare a fost în ultima zi, când pe la amiază, m-am gândit eu să fac un duș și să mergem să mâncăm la o fermă, la vreo 20 de minute de casa la care ne-am cazat. Trecusem pe acolo cu o zi înainte și ne-a plăcut. Diferența majoră era că noi trecusem seara, când Vinales și ferma erau cufundate în liniște, și acum ne duceam la amiază când ieșiseră la asfalt toate camioanele rusești ce scuipau fum și mirosuri (băi, da toate!, trecea unu, respiram un pic, venea altu!), toți cocalarii născuți cu mâna pe claxon (o duduie nu scăpa neclaxonată, dacă era singură), toate taxiurile din localitate și din vecini, toate căruțele ce ridicau praful pân la cer (eu eram o floare abia spălată pe cap și dată cu cremă, să se prindă toate cele mai bine, nu vrei să știi ce față aveam când am ajuns acasă!), iar ferma era ticsită de turiști, era ora la care veneau autocarele, căci serveau mâncare doar pentru tururi, cu rezervare în avans. Deci după ce că eram un pachet de nervi, cu tot colbul din Vinales pe mine, nici n-am mâncat! Ne rezolvau băieții pân la urmă, ne-au zis să așteptăm vreo juma de oră, dar meniul era aproape tot cu carne. Hai în centru la El Olivo, ca dacă mai intru și-n vreo dugheană cu mâncare proastă, omor pe cineva! Toate ca toate pân la mâncare! El Olivo e singurul loc în care am mâncat bine pe acolo, aveau brânză, paella, legume la grătar, rai! 

 

Sunt o mulțime de chestii de făcut/văzut în Vinales, le găsești peste tot, o să-ți zic ce ne-a plăcut nouă cel mai mult și credem că-s de neratat. 

*Plimbă-te printre mogote. E plin de fluturi colorați, colibri agitate și o mulțime de alte păsări. Toți insistă cu tururile, de parcă altfel nu se poate. Se poate, și în loc să dăm 15-20 de dolari ca să ne arate unul păstăile de fasole, frunzele de tutun și cum se ară pământul, am preferat să umblăm de capul nostru pe cărările aproape portocalii. Repet, pentru francezii, englezii, nemții crescuți la oraș sigur e interesant, noi am crescut la țară, le-am văzut pe toate. Acum, dacă mă gândesc mai bine, nici noi nu suntem tocmai normali la cap să plecăm așa teleleu fără telefon, fără semnal (nu ne-au mers telefoanele, puteam doar primi apeluri), dar zău că n-am avut nicio problemă. Mai nimeream în curtea unei case, ne scotea careva la drum, mai verificam harta și GPS-ul (nu mergea, dar măcar să ne orientăm), ne mai întâlneam cu un fermier sau cu alți turiști. 

Dacă vrei tur, sunt călare sau la picior, de aia prețul diferă, sau te duci la o fermă și cu 3 sau 5 dolari de persoană te plimbi cu calul printre plantații de tutun. Sau poți închiria o biclă, cereau 10 dolari pe zi. 

*Ferma de care vorbeam mai sus, finca El Paraiso, are o priveliște de milioane, e de mers doar pentru priveliște, dacă nu pentru mâncare. Se laudă că tot ce cresc acolo e eco, organic, natural, tradițional. Se pare că e un trend în ultimii ani, din ce în ce mai mulți se apucă de agricultură, încurajați de guvern (cică peste 60% din mâncarea lor vine din afară, asta apropo de independencia în sus și-n jos), fără pesticide și îngrășăminte, de care au fost dependenți ani de zile (produceau la greu trestie de zahar și tutun pe care le trimiteau în toate țările Uniunii Sovietice, s-a dus URSS-ul, s-au dus și vasele pline cu pesticide și îngrășăminte chimice trimise de ruși, dar și principala sursă de venit a Cubei). 

*Nu știu cum îî zice lacului ăsta, l-am nimerit pentru că am văzut o pată albastră pe hartă și pentru că la intrare erau “parcați” o mulțime de căluți, dar întreabă oamenii, că sigur îl găsești. E foarte fain locul, se poate înota, servesc și băutură, chiar și mâncare. Mai sunt câteva lacuri pe acolo, toate sunt simpatice, dar asta mi s-a părut cel mai drăguț. 

*Vizitează o fermă de tutun. La fel, toți te invită la tur, și dacă te vede vreun cowboy că umbli printre ferme sau te îndrepți spre parc, te ispitește cu o demonstrație. Noi am intrat unde am văzut cu ochii, ne-am plimbat printre plantații într-o veselie (deși în decembrie plantele erau mici). Mai toți vând, de obicei unde se duc grupurile de turiști prețurile sunt mai mari. Mai e și ferma de stat, La Casa del Veguero, au și magazin în centru, dar zice domnul că nu-s bune, știe ce vorbește, că le-a pufăit pe toate. Noi până la urmă am cumpărat de la oamenii la care ne-am cazat. 

E plin de peșteri, dar nu mi s-au părut extraordinare, însă dacă te interesează subiectul, nu-s de lepădat. Cea mai cunoscută e Cueva del Indio. Pentru 5 dolari te poți plimba prin ea cu barca, mi-a adus aminte de Puerto Princesa, doar că cea din Filipine era mai lungă. În apropiere e și Cueva de San Miguel, am zis pas, am intrat însă în Cueva de la Vaca, era în drum, aproape de ferma lui Cookie (intri pe o parte, ieși pe alta). Mai e și Cueva de Santo Tomás, ar fi cea mai mare peșteră din Cuba, dar era cam departe de noi.

Ăsta e lăudatul Mural de la Prehistoria, e în toate ghidurile și sunt indicatoare peste tot, un absolvent de arte se tăvălește pe jos, dar na, să nu zici că n-ai văzut minunea. 3 dolari te costă să intri (ai o băutură inclusă în preț). Acolo cereau 1 dolar pentru o plimbare cu calul. 

Poți da o fugă la hotelurile Los Jazmines și La Ermita, au niște locații foarte faine. Există un autobuz turistic, dacă te saturi de mers pe jos sau n-ai mult timp la dispoziție, biletul costă 5 dolari și e valabil toată ziua (trece prin mai toate locurile pomenite mai sus). Plus că peste tot găsești taxi, trăsuri, cai.  

Am vrut să mergem la plajă într-o zi, la Cayo Jutías, noi știam că-i la o oră jumate de Vinales, cu mașina, dar ne-a zis tipa care combina turiștii cu taximetriștii că drumul e atât de prost încât durează vreo 3 ore (dacă vrei taxi colectivo, adică să împarți un taxi ca să plătești mai puțin, la ea ajungi, o găsești la sediul Viazul, lângă oficiul de turism). Sunt și tururi spre Cayo Levisa, dacă vrei plajă, și spre Maria la Gorda, dacă vrei diving, dar mi s-au părut cam din scurt, cam peste mână și cam scumpe – sunt tururi de o zi, mergi cu autobuzul, apoi cu barca, drumul durează cam 3 ore, plătești 40-47 de dolari de persoană. 

Unde să te cazezi ca să vezi Valea Vinales

Pinar del Rio e cel mai apropiat oraș mare, dar n-aș sta acolo, tot în Vinales m-aș caza, e plin de case particulare, mai toți cereau 25 de dolari pe noapte (o cameră dublă), toți servesc micul dejun (5 dolari/persoană), unii și cina (noi am plătit între 6 și 10 dolari de persoană). Am rezervat online, în avans, direct de la proprietar – am căutat casele pe Tripadvisor, am verificat poze și review-uri și apoi am vorbit cu proprietarul pe facebook și pe mail, erau însă o mulțime care căutau cazare pe loc, am făcut și noi așa prin alte locuri din Cuba. Sunt și hoteluri, pe afară arătau foarte bine, nu știu însă dacă interiorul și condițiile merită banii, sunt scumpe rău hotelurile în Cuba. 

Cum ajungi în Vinales 

Cu taxi privat, taxi colectivo, autobuz sau tur organizat. Personal n-aș da banii pe tur (de obicei din Havana), e păcat de zona aia s-o frunzărești în juma de zi. Vinales e pe harta oricărui turist de Cuba deci sigur găsești un taxi din orice oraș, ca să plătești mai puțin, recomand taxi colectivo – din Havana cereau 25 de dolari de persoană (doar dus), înapoi cerereau 20. Viazul, autobuzul care transportă turiștii ce vor să vadă Cuba pe cont propriu, costă 12 dolari de persoană. 

Îți las câteva prețuri de la restaurante, să îți faci o idee, nouă ni s-a părut ieftin, după Havana, totul pare ieftin: 

  • cafea: 1-2 dolari
  • bere locală: 2$
  • garnituri: 2-3$ 
  • fel principal: 7-12$
  •  pizza: 2-7$
  • pește: 6-7$
  • paste: 3-4$
  • mic dejun în oraș: cam 4-5$, recomand însă să iei micul dejun la casa particular, e mai bun și mai consistent, plus că prin oraș restaurantele se deschid destul de târziu 

Am folosit dolarul pentru că 1 CUC = 1 dolar, am scris despre bani, cazare, transport, internet în Ghid de călătorie în Cuba:  

Vacan?? în Cuba