Boracay a fost ultima oprire din #vacantavietii. Teoretic, trebuia să terminăm călătoria prin sud estul Asiei în Manila, am zis însă că nu-i posibil așa ceva, să punem punct în poluare și cu portofelul furat (glumesc, a fost ok în Manila) așa că am învârtit biletele de avion până le-am amețit.

 

Da, Boracay e aglomerată, e mai scumpă decât alte locuri din Filipine, dar nu degeaba e una dintre cele mai bune destinații de vacanță din lume – nisipul e ca un praf aproape alb, white beach își merită numele, spre deosebire de alte plaje albe de prin Filipine, apa e atât de limpede încât vezi până hăăăt departe, plaja se scurge domol în mare, valurile sunt calme, locul e aproape perfect. Zău că n-avea cum să rămână secretă o astfel de insulă.

Scurt ghid de Boracay

Unde ne cazam in Boracay? După câteva căutări în traista prietenului Google, m-am lămurit. White Beach (că acolo sunt comasate mai toate hotelurile) e împărțită în trei secțiuni – station 1, station 2 și station 3. Cea mai aglomerată e station 2, acolo sunt cele mai multe baruri, restaurante, cluburi, magazine, așadar dacă îți plac agitația și viața de noapte, te cazezi la station 2. Station 3 e zona cea mai liniștită, ar fi perfectă pentru familii sau pentru cei veniți să se relaxeze. Station 1 e o combinație între cele două, plaja e cam aglomerată, sunt restaurante destule, dar nu-ți cântă muzica până după miezul nopții. Noi am stat la station 1, chiar lângă Willy s rock, ca să știi de ce apare stânca aia în mai toate pozele, plus  că-i fotogenică rău, mai ales la apus – probabil că nu a fost cel mai frumos apus văzut vreodată, dar a fost cu siguranță cel mai lung, soarele se dă în spectacol vreo 40 de minute înainte de a se duce la culcare.

Hotelurile nu sunt ieftine deloc, cea mai scumpă cazare din cele aproape 4 luni prin Tailanda, Vietnam, Indonezia, Malaysia, Cambodia și Filipine, a fost în Boracay, de fapt Filipine e mai scumpă decât restul, cred că acolo am cheltuit cei mai mulți bani. Nu doar hotelurile de pe plajă sunt scumpe – noi am vrut musai pe plajă, ca pentru ultimele zile de vacanță – nici pensiunile nu-s foarte ieftine, plus că nu-s deloc grozave. De fapt asta e problema, că nu primești mare lucru pentru banii ăia, seamănă un pic cu România la capitolul ăsta.

 

Că tot am menționat că-i plin de lume, să definim aglomerația. White Beach a fost una dintre cele mai aglomerate plaje pe care am pus piciorul în cele 4 luni prin Asia de sud-est, cred că o întrec doar câteva insule din Sudul Tailandei. Chiar și așa, n-o să vezi om lângă om, șezlong peste șezlong, plajă ocupată în întregime de scaune sau terase, comparat cu Mamaia e parfum. Deși bucata de nisip e ticsită de hoteluri, plaja e publică, te poți așeza unde vrei, muzica e în surdină, sezlongurile sunt puține, ai loc berechet să respiri, poți sta la soare fără să asculți bârfa vecinului sau urletele copilului terorizat de grija mămicuței. Eu nebunie ca la noi n-am mai văzut pe nicăieri. Am nimerit în extra sezon, număram europenii pe degete, în schimb era plin de localnici, erau vacanțele școlare.

Dar, dacă white beach ți se pare prea mult și vrei liniște, te urci frumos într-o tricicletă, plătești 150 de pesos (vreo 3 dolari/preț fix) și în cel mult 30 de minute ai ajuns la Puka Shell Beach, localnicii îi mai zic Yapak beach. Și chiar dacă cele mai cunoscute piețe de suveniruri sunt la station 2 – D Mall și Talipapa – mie mi s-a părut că marfa de la Puka beach e mult mai simpatică. Spre deosebire de Vietnam sau Indonezia, prețurile sunt de obicei afișate și foarte rar sunt negociabile, sunt și decente de altfel, unii mai lasă 10,20, maximum 50 de pesos.

Vis-a-vis de White beach e Bulabog beach, acolo te duci dacă vrei să faci kitesurfing sau parasailing. Apropo, e plină plaja de omuleți ce te invită să încerci diverse sporturi de apă, nu cumpăra de la ei, sau negociază la greu, prețurile sunt cel puțin dublate. Ca să îți dau câteva exemple, o scufundare costă 5 000 de pesos la ei și 1 800 la școlile de diving, pentru 15 minute de parasailing cereau și 3.500 de persoană, la corturile amenajate pe plajă, la station 2, am plătit 1.200.

Top 10 lucruri de făcut în Boracay

 

Cum ajungi în Boracay

Sunt două variante, Caticlan si Kalibo. Caticlan e peste apă de Boracay. Aeroportul e la cel mult 10 minute de mers pe jos de port, dacă n-ai bagaj pe bune că poți s-o iei la picior, barca face cam 10-15 minute, din port până pe White Beach faci cam jumătate de oră, cu tricicleta. Poți trece apa pe cont propriu – te duci în port, cumperi bilet pentru barcă sau feribot, iei tricicletă spre hotel, sau poți lua un transfer all inclusive aeroport-hotel – de la compania aeriană, de la hotel sau de la o firmă din port. Cred că transferul asigurat de hotel e cel mai scump – 600, 700 sau 800 de pesos de persoană, one way. Noi am cumpărat în avion, de la Cebu Pacific, 400 pesos/persoană, cu Southwest, e cea mai ieftină variantă, pe site-ul firmei de transport era 500, la ghiseu 575. Am făcut greșeala să nu cumpărăm bilet dus-întors așa că la plecare am plătit mai mult – nu se pot face rezervări pe site-ul Cebu Pacific deși ei scriu că da, am luat de la Southwest direct.

Kalibo e la vreo oră și 20 de minute de Caticlan, sunt microbuze care te duc în portul Caticlan (cam 200 pesos) sau transfer până la hotel pus la dispoziție de companiile aeriene (Air Asia, de exemplu, 520 pesos/persoană).

Când aterizezi nu uita să te înregistrezi la oficiul de turism, e obligatoriu. La plecare se plătește taxă de terminal, 200 pesos/persoană, valabil pentru Caticlan. Atenție la bagaje, aeroportul din Caticlan e foarte mic, la fel și avioanele, așa că există niște limite – la Cebu Pacific, de exemplu, la bagajul de mână au o limită de 5 kg (în general e 7 kg), o singură geantă, deși nu mi-a cântărit nimeni rucsacul (m-a cântărit cu totul, toți pasagerii urcau pe cântar) și nu mi-a zis nimeni nimic deși mai aveam o geantă pe umăr.

 

Prețuri de Boracay

  • bere locală: 70, 80 pesos/aproximativ 7 lei
  • cola: 70
  • mic dejun: 180-200/15-17 lei
  • omletă: 100/maximum 9 lei
  • pizza: 250-500/22-44 lei
  • supă: 120, 180, 200, chiar 300, depinde de loc/între 10 și 26 de lei
  • orez cu legume:280-300/aprox 25 de lei
  • sandwich: 100-200/9-18 lei
  • clătite: 110-170/10-15 lei

*prețuri de iunie 2015, conversie la data de 17 iunie

Unii adaugă la notă 10 sau 12%, alții au service charge 5%, verifică meniul. Sunt bancomate în zona D Mall, la station 2, la unii se poate plăti cu cardul.

 

Mai multe poze pe pagina de facebook a vacanțelor