Am ajuns în Siargao din întâmplare și trebuie să recunosc că, în călătoria asta, doamna întâmplare ne-a purtat numai în locuri faine.

 

Domnul soț a prins gustul surfului în Bali așa că googleam de zor după locuri bune de surf în Filipine. Am zis că fie mergem în Zambales, că-i aproape de Manila, fie în Siargao, raiul surferilor. Citisem eu că Zambales e cam aglomerat și cam murdar, deh, e la vreo 3 ore cu mașina de Manila, așa că am decis să plecăm spre Siargao, chit că asta însemna două avioane și bani în plus. M-am enervat de câteva ori în vacanța vieții fix din acest motiv, că dacă făceam un plan și ne țineam de el, adică luam din timp bilete de avion și cazări, am fi cheltuit mai puțini bani. Dar, dacă am fi procedat așa, nu am fi ajuns în Siargao. Și uite ce-am fi ratat:

general Luna insula siargao siargao, filipine, 2015 siargao, the philippines

Siargao e o bucată de paradis tropical la vreo 800 de kilometri de Manila, în provincia Surigao del Norte (a nu se confunda Siargao cu Surigao când iei bilete de avion, revin). Nici nu ne-am apropiat bine de ea, legănați de curenții de Mindanao, că insula a început să-și etaleze frumusețile – apă în nu știu câte nuanțe de albastru, dealuri pline de palmieri, orezării, câmpuri pe care pasc animele, câte o casă aruncată pe ici pe colo, de fapt totul e verde, zici că e încă teren virgin, scăpat ca prin minune de mâinile rapace ale celor care visează să se îmbogățească din turism cu orice chip. De la aeroport spre General Luna am stat numai cu ochii pe geam, cu un zâmbet tâmp pe față, de genul Doamne, da frumos e aici! Mi s-a părut cu seamănă cu Lombok, cu precizarea că Siargao e mai curată și oamenii sunt mult mai ok.

Sunt o mulțime de lucruri de făcut și de văzut pe insula aia – câteva insulițe vecine: Daku, Guyam, Naked island, o piscină naturală perfectă pentru snorkeling, niște peșteri numai bune de explorat din caiac, sate pierdute în marea de verde, plaje cu nisip fin – și inițial am zis că mergem, facem, dregem, n-am făcut nimic. Am tăvălit toate hamacele de la pensiune, și erau câteva, și am lenevit pe plajă sau pe pontonul de lemn cu ochii la curajoșii ce încălecau valurile.

În Siargao încă n-au dat năvală turiștii, e liniște și pace, eram singuri pe plajă, fără să ne dăm seama vorbeam în șoaptă, parcă să nu deranjăm…Sunt totuși ceva străini pe acolo, îți dai seama de asta dacă te duci să vezi apusul de pe ponton, toată lumea se adună acolo seara, nu doar pentru că se dă soarele-n spectacol, ci și pentru că în jur de 4, 5 cresc valurile. Fluxul și refluxul dictează nu doar look-ul insulei ci și ritmul vieții.

siargao, surigaosiargao, general luna (2)filipine, Siargao general luna, surf siargao island, fsiargao, filipine

Siargao are 9 orășele, municipalități le zic filipinezii, dar cei mai mulți vizitatori trag la General Luna, la Cloud 9, pentru surf. Nu-i nevoie însă să te dai cu placa pentru a te bucura de loc. Eu nu fac surf, deși mi-ar cam plăcea, dar nu m-am plictisit deloc acolo, ba chiar e singurul loc în care am fost, în Filipine, și m-aș întoarce și mâine. Cred că acum e de mers, cât insula e încă liniștită și nesulemenită. Ca să-ți dai seama cât de simple sunt încă lucrurile pe acolo, îți zic că există o singură companie ce aterizează pe aeroportul Sayak (parcă mai mic ca Băneasa al nostru), de trei ori pe săptămână, o dată pe zi. Security check înseamnă că un polițist se uită prin bagajele tale de cală, al doilea security check a fost o tanti care ne-a pipăit pe toți, fete sau băieți, și a cotrobăit prin bagajul de mână, înainte de a intra în sala de așteptare cât bucătăria mea, totul se face manual. Și am plecat cu vreo 40 de minute mai devreme, noh, erau toți pasagerii adunați…

Dacă te bate gândul să vizitezi Filipine, ia în calcul și Siargao. Nu-i atât de celebră ca Boracay sau Bohol, dar nu-i cu nimic mai prejos, dimpotrivă.

 

Cum ajungi în Siargao

Există două variante. 1 – cu avionul din Cebu city direct în Siargao (sau din Manila cu schimbare la Cebu). Doar Cebu Pacific zboară acolo. De la aeroport iei o dubiță (sunt câteva la ieșire, toate au același preț), face maximum 45 de minute până la Cloud 9, costă 300 pesos de persoană. Sunt și triciclete sau habal habal imediat ce ieși din aeroport, nu știu însă dacă merită, e ceva de mers, iar habal habal poți lua doar dacă n-ai bagaj (sunt niște motorete cu acoperiș deasupra, unii au și 2 bare pentru placa de surf). Am înțeles că tricicleta e 500 de pesos, habal habal 400.

Varianta 2 – iei avionul din Manila către Surigao și apoi un ferry spre Siargao. Philippine airlines are curse spre Surigao. Problema e că dacă ai întârziere riști să nu mai prinzi feribotul și trebuie să stai o noapte în Surigao.

Prețuri de Siargao

  • pește la grătar: 220 pesos (vreo 19 lei)
  • bere: 60 p (aprox 5 lei)
  • mic dejun: 80 – 150 p (7-13 lei)
  • apă mare: 30 – 35 p (aprox 3 lei)
  • orez prăjit: 110 p (cam 10 lei)
  • vegetable rolls: 80 p (7 lei)
  • cartofi prăjiți: 90 p (max 8 lei)
  • o cafea: 60 p (5 lei)
  • închiriat placă surf/1 h: 250 p (21 lei) sau 500 pesos/zi (aprox 43 lei)
  • taxă de terminal: 150 p (se plătește la plecare)

Astea-s prețurile de la pensiunea unde am stat noi, nu am fost la alții că nu prea erau prin zonă. Să ai cash la tine, cică ar fi un bancomat, unii zic că prin Dapa, alții în General Luna, nu m-aș baza pe asta, eu n-am văzut niciunul, și nici vreun schimb valutar, sunt unele hoteluri (deși e mult spus hotel) la care poți plăti cu cardul.

 

Toate poveștile din Filipine aici, mai multe poze din Siargao pe pagina de facebook a vacanțelor.