Nu știu când au trecut 3 luni, parcă mai ieri făceam planul să plecăm, să nu plecăm, avem, n-avem bani, unde, să mergem acum, s-o lăsăm pe altădată…După Tailanda, Vietnam, Cambodia, Malaysia, Indonezia, am ajuns în Filipine. Și o să terminăm vacanța vieții aici pentru că, pe lângă alte aspecte, ce-i prea mult strică. Nu știu cum sunteți voi, dar eu trebuie să am o anumită stare ca să mă pot bucura de nou, să observ detaliile.

Suntem pentru prima oară în Filipine și deocamdată nu-mi pare more fun, ci cam la fel ca peste tot prin Asia de Sud est. Cred că ce n-a reușit Vietnamul o să reușească Filipine, o să ne încolonăm frumușel în rândul turiștilor care merg cu taxi și tur peste tot și apoi se duc acasă și zic Filipine e de vis! Numai că aia nu-i Filipine. Filipine e și frumoasă și mai puțin frumoasă, ca orice loc din lumea din asta.

 

Cebu Shitty

Am ajuns în Cebu pentru că am găsit un zbor Air Asia din Lombok, cu oprire în Kuala Lumpur. În avion am intrat în vorbă cu un neamț ce ne povestea că a fost de 11 ori în Cebu, are o iubită acolo, și e atât de frumos orașul ăla de îi zice Cebu Shitty. Într-un avion plin de filipinezi, i-a făcut pe toți puturoși, dezorganizați, inconștienți (că adică nu-s chiar așa săraci cum par, de fapt dacă pun mâna pe niște bani îi fac praf rapid). Mă rog, e ușor să judeci din afară, mai ales când vii dintr-o țară ce îți oferă toate șansele să crești, și e simplu să pui etichete greșite când îi măsori pe toți cu metrul tău. Dar a avut dreptate în privința orașului.

Să nu vă duceți niciodată în Cebu City! Repet, nu vă duceți! E o tristețe maximă. Are avantajul de a deschide calea spre o serie de insule din zonă și zboruri ieftine. În rest…ciment, praf, sărăcie, mizerie, clădiri dărăpănate printre care au apărut de câțiva ani câteva mall-uri și niște clădiri de apartamente. Cred că singurii străini care trec prin Cebu sunt cei care vor să sară apa în Bohol, cei care schimbă vreun zbor, sau domnii albi ca neaua, trecuți de a patra tinerețe de acu, însoțiți de niște fetișoare de nici 30 de ani. Singurul lucru bun a fost c-am găsit un restaurat grecesc excelent, la Ayala shopping center. Oricum, orașele lor par moartea pasiunii.

Bohol – Panglao





Am ajuns ieri în Bohol, o să stăm câteva zile pe aici, s-a înscris domnul la cursuri de diving. Ne-am cazat în Panglao, aici sunt toate școlile de scufundări. N-am apucat să vedem foarte multe, însă îmi pare că doar zona de plajă, unde e plin de hoteluri și turiști, e mai curățică, în rest…Dumnezeu cu mila. Am văzut că aruncă gunoaie pe unde apucă, se construiește la greu și fără nicio noimă. Hotelul e la vreo 15 minute de plajă, noi știam că-i lângă apă, așa arăta pe hartă. Era, numai că a apărut un ditamai resortul ce a blocat drumul și a dispărut scurtătura. Am înțeles că e hotelul lui domn primar, se câștigă bine la primărie.


Nu știu de ce mă așteptam ca Filipine să fie pe o treaptă mai sus ca Indonezia, de exemplu. E și nu e. Cam tragi cu pușca după zâmbete, curățenie ioc, infrastructură … slăbuț, cazare așa și așa, adică cu banii pe care îi dai aici pe niște hoteluri decente în Tailanda stăteai foarte bine, chiar și în Vietnam. În schimb, spre deosebire de majoritatea locurilor prin care am trecut, poți urca într-un taxi fără să te cerți să pună metrul. Cred însă că în Manila nu-i valabil, acolo pare a fi jale mare. Au reglementat niște chestii, nu știu dacă statul sau ei între ei, de exemplu am luat ieri o tricicletă din port (Tagbilaran) spre Alona beach (Panglao) și toate aveau același preț, 300 de pesos. Pe la tarabe toate produsele au prețuri, par fixe și decente. Mâncarea nu mi se pare cine știe ce, nu e neapărat scumpă, comparat cu Europa e ieftină, dar, la fel ca și în cazul cazării, raportul calitate-preț nu-i grozav. Mănâncă și aștia carne la greu, rar găsești ceva fără carne, noroc că aici suntem lângă baltă și are pește. Ne-au pălit iar poftele, am cumpărat niște castraveți în oțet, nu că am avea cu ce să-i mâncăm:D Mi-e dor uneori să stau la mine în bucătărie, să fac ceva bun.

E un pic ciudat, după Indonezia, să găsești catolici vorbitori de engleză între Taiwan, Vietnam, Brunei, Malaysia și Indonesia. Știam, dar parcă tot e așa…din alt film. Toată lumea vorbește engleză, și nu ca la alții, basic, aici până și ei între ei vorbesc uneori în engleză, anunțurile pe la farmacii, port, magazine, sunt toate în limba engleză. Îmi place că nu-s foarte insistenți, întreabă, le răspunzi nu, își văd de treabă. Și am observat că, spre deosebire de alții, dacă te văd singură, te lasă-n plata Domnului, când suntem amândoi plouă cu oferte – sir, boat, sir, car…știu că sir e cu banii. Apropo de asta, am avut probleme cu cardul, ca niciodată – deși limita e, la cele mai multe, 20.000 de pesos, adică vreo 400 de euro, n-a vrut niciun bancomat să ne dea mai mult de 4 000 de pesos, nici 80 de euro. Am încercat alt card și a mers, deși e tot master card.

 

Ne-am cam făcut planul pe următoarele săptămâni, dacă ne-om ține de el, până acum nu prea am reușit. O să mergem prin locurile deja bătăturite de alții și cred că nu mă mai agit, tur cu ghid sau stat într-un loc și pa, la revedere.

 

Mai multe poze din Bohol pe pagina de facebook a vacantelor.Toate poveștile din seria #2inAsia aici.