Daca citești despre Manila pe diverse site-uri sau forumuri de travel zici că poate, poate te duci pe acolo. Dacă însă întrebi în stânga și-n dreapta, ajungi să zici că mai bine te lipsești, ba chiar te întrebi de ce naiba te-ai gândit să treci pe acolo deodată. Dar, dacă tot stăm o lună în Filipine, n-am putut rata Manila. Și, șoc și groază, n-a fost rău deloc, am scăpat cu portofelul și nervii intacți (că cele mai multe avertizări erau se fură ca-n codru sau te cerți cu taximetriștii ca la ușa cortului).

 

Toți cunoscuții, mai vechi sau de ocazie, ne-au spus să nu mergem în Manila – ce să vedeți acolo? sau nu mergeți, e periculos! Și ce m-a surprins e că cei mai mulți care te sfătuiesc să fugi de Manila nu-s străini, ci filipinezi. Inevitabil, orice discuție cu locuitorii se termină cu unde vă mai duceți? În Manila. Pfii, jale mare în Manila. De exemplu, săptămâna trecută, în Palawan, am împărțit barca cu 4 puștoaice ce studiau în Manila, 3 dintre ele locuiau acolo, una era din Puerto Princesa. Dar de ce vă duceți? Nu-i nimic de văzut, poate doar poluare. Și e plin de hoți! Ne ducem oricum, că am luat deja bilete de avion, cazare. Aveți grijă la buzunare, nu luați nimic cu voi, nu aveți încredere în nimeni, nu legați conversații… Vă dați seama c-am ajuns în Manila speriați de bombe. A fost pentru prima oară de când suntem în Asia când am dat bani pe hotel de 4 stele (nu mai pun la socoteală Hue că atunci am avut una bucată sărbătorit și am făcut o excepție) și am căutat cazare până am înnebunit. Am tras concluzia că nu-i tocmai safe să stai la guesthouse-uri, două stele înseamnă de fapt una și tot așa, și cel mai potrivit loc pentru turiști ar fi Makati – un cartier unde zgârie norii și corporatiștii stau lângă cocioabe și copii cu mâna întinsă.

Manila nu mi s-a părut foarte diferită de Bangkok, Hanoi sau Saigon. E la fel ca orice oraș mare dintr-o țară săracă, în curs de dezvoltare – suprapopulat, aglomerat, poluat, sărac, plin de uriași de sticlă și de case dărăpănate, de bulevarde largi, mărginite de palmieri, și alei întunecate. Nu l-aș compara chiar cu Bangkok-ul, acolo lucrurile sunt ceva mai așezate, de fapt Tailanda e ceva mai organizată, plus că în Bangkok chiar ai ce vedea. Ai ce vedea și în Manila, dar trebuie să muncești un pic, mi se pare că e extrem de prost promovată și nu-i tocmai ușor să ajungi dintr-un loc în altul. Deși, repet, nu-i dracu chiar atât de negru. Însă nouă ne-au repetat mulți că-i negru ca tăciunele deci am ieșit din hotel cu mâna–n…buzunar. Ca niciodată, am lăsat aproape tot în seif, am luat doar un telefon, aparatul foto, care e mic, îl țin în palmă și mi-l leg și de mână oricum, că-s căscată și-l scap pe jos, nu de alta, și portofelul (ba chiar a doua zi l-am lăsat și pe ăsta, am luat numai niște bani).

Am vrut să vedem Intramuros – Manila veche, ridicată de spanioli acum vreo 400 de ani (după ce au ras tot ce era acolo). Nici nu ne-am gândit să luăm metroul lor (am fost, din nou, avertizați să nu) așa că i-am rugat pe cei de la hotel să ne cheme un taxi. În Manila, la hotel de 4 stele, să chemi taxi înseamnă să ieși afară, însoțit de un angajat, și să faci cu mâna când apare câte o mașină. Apăreau ele multe numai că nu opreau, că trebuiau să pună metrul. Dacă am fi fost singuri, s-ar fi făcut coadă, dacă te văd alb, se prind că ești turist deci nu pornesc metrul. Se pare că trebuie să insiști, să ajungi să te cerți cu ei, să tot cobori și să urci până găsești unu dispus să respecte legea. Intramuros e centrul lor vechi și e chiar simpatic. Ar putea fi extraordinar dacă l-ar curața un pic, ar interzice mașinile și n-ar mai construi aiurea. Oricum, se poate și mai rău, deși ne-au cam agasat unii cu tururi, trăsuri, triciclete, pălării. Scapi cam greu de ei, dar încearcă să rămâi măcar civilizat dacă la glumă nu te țin nervii (cei mai mulți sunt extrem de săraci, din aia trăiesc).

 

Buuun, acum cum ieșim de aici? Ne riscăm să ne enervăm cu un taxi, sau să plătim dublu, sau mai bine o luăm la picior ? Am ales ultima variantă și am mers ca nebunii pe jos, vreo 10 kilometri, prin Ermita și Malate, unele dintre cele mai periculoase zone din Manila, spre Makati. Nu m-am simțit nicio secundă în pericol. Nici măcar când am nimerit pe niște străduțe extrem de înguste ce păreau ba că se înfundă, ba că n-au  capăt, pline de oameni ce nu cred că văzuseră vreodată picior de alb pe strada lor. Case care abia se țineau, copii în fundul gol, haine puse la uscat pe triciclete, magazine cu marfa împrăștiată pe jos, piețe urât mirositoare, apă plină de gunoaie, tot ce vrei și ce nu vrei. Dar oamenii ne zâmbeau curioși și parcă un pic uimiți, unii ne salutau, copiii strigau după noi helloooo! În schimb, în Makati, aparent cea mai sigură zonă pentru turiști, s-a agățat de noi un grup de puști de 9,10 ani, oficial cerșeau, neoficial încercau  să-ți bage mâna în buzunar. Umblă în gașcă, cu puloverele trase în față (ca și cum ai vrea să te îmbraci dar n ai mai apucat), cum le țin unii pe aici când conduc scutere, ca să nu-i prindă soarele, cu o mână se prind de tine, cu alta încearcă să te fure cât ceilalți te înconjoară și cer bani ca să ți distragă atenția.

Dar zău că nu-i așa rău cum zice gura lumii, mai ales dacă ai mai fost în Asia de S-E, prin capitale, trebuie doar să eviți elementele distrugătoare de bună dispoziție, cum ar fi cerșetorii, hoții și taximetriștii (deși nu greșesc foarte tare dacă le zic hoți la toți) și să fii un pic mai atent la bunurile tale și la oamenii din jur. Poate că uneori e mai bine să fii mai puțin informat, sau un pic inconștient – de ex, după plimbarea prin cartierele alea vai mama lor, am intrat pe tripadvisor și pe altele, să văd ce naiba o fi așa nasol la Manila asta, că pe noi nu ne mâncase nimeni, ei și am citit niște grozăvii…dacă le citeam înainte, sigur luam taxi înapoi spre hotel chit că plăteam dublu. E păcat că are o reputație atât de proastă (și că autorităților li se cam rupe), căci chiar e un mix interesant, mai ales pentru o capitală de Asia de Sud Est. Personal, cel mai mult mi-au plăcut copacii cu flori roșii ca focul și jeepney-urile vechi și colorate.

Manila, utile

De la aeroport poți lua yellow cab, al aeroportului, e mai scump și nu-s chiar pe bandă rulantă, am așteptat vreo oră – o să vezi rândul imediat ce ieși din aeroport, în dreapta. Au și un cupon taxi, tot acolo, dar e extrem de scump, ne-au cerut 1 000 de pesos până în Makati (cu taxi am plătit 200). Mai există varianta taxi alb, de la plecări, n-au voie la sosiri, dar nu ți garantează nimeni că pun metrul. Au și niște autobuze, nu le-am încercat.

Taxi-ul, cu metru, din Makati, zona City mall, costă maximum 200 de pesos până la Intramuros (dacă e aglomerat mergi cam o oră). La fel până la aeroport, cel mult 150 – 200, plus 20 de pesos taxa de autostradă (Makati e la 15 minute de aeroport, dacă nu-i trafic). Noi mereu le-am lăsat mai mult pe principiul să vadă că pot primi cât vor, sau măcar mai mult decât arată metrul, dacă au bun simț.

Intramuros poate fi vizitat gratuit, la fel și bisericile – catedrala și Sf Augustin, cea mai veche biserică din Filipine – doar pentru fort Santiago se plătește bilet (75 de pesos de persoană). Șoferii de triciclete cer 300 de pesos pentru un tur de jumătate de oră, cei cu trăsuri 350 (maximum 3 persoane).

Atenție la hoteluri, unele n-au geamuri dar nu specifică, noroc de review-uri. Ne-au cerut 3 000 pesos garanție, ne-au dat-o înapoi la final, după ce au verificat camera (repet, 4 stele!).

 

Prețuri de Manila

Supermarket :

  • Apă 1,5 l : 29 – 32 pesos
  • Banane : 96/kg
  • Struguri : 159/kg
  • Feta: 825/kg
  • Cereal, pungă mică: 151
  • Baghetă: 100
  • Croaissante: 35-65
  • Bere, S Miguel: 47
  • Vin: de la 300 la 1.100, aprox

Restaurante :

  • Măsline cu feta : 190
  • Ardei copți cu feta : 220
  • Cartofi prăjiți cu sos de brînză :110 pesos
  • Burger de năut :180
  • Vinete si tofu la grătar, cu orez : 300
  • Bere : 110, 150, chiar 200, depinde de bere și de loc

Prețurile, în magazine, mi s-au părut cam ca la noi, m-a surprins că multe produse aduse din Europa aveau aproximativ același preț ca la mama lor (1 leu = aprox 10 pesos de Filipine). La restaurante unii adaugă la notă un tva de 12% și/sau 6/10% service charge. Puțini gătesc pe stradă, spre deosebire de Bangkok sau Hanoi, cele mai multe restaurante sunt în mall uri. Și Manila e plină de mall-uri, ba chiar le și promovează, sunt pe lista de atracții, se vor un fel de destinație de shopping, mai bine ar promova clădirile istorice și tururile de o zi din Manila. Apropo de asta, am văzut foarte puțini turiști străini, prin Intramuros și la un pub din Makati, lângă hoteluri. Și sunt câteva locuri de văzut, nu vă plictisesc, le găsiți pe Lonely Planet sau pe Wikitravel.

Mai multe poze din Manila și din Filipine pe pagina de facebook a vacanțelor.

 

Salutări din Siargao! Călătoria noastră se apropie de final, s-au făcut déjà 3 luni și jumătate de când umblăm creanga. Jurnalul de 2inAsia AICI.