Aix en Provence: Provence de fite

Intotdeauna cand le pomeneam putinilor francezi pe care ii cunosteam de Aix en Provence, toti intrau intr-o stare de visare – ah, Aix... Toti voiau sa locuiasca acolo, dar e prea scump, cine sta la Aix are bani, domnule.

Unii faceau si o ora jumatate pana la munca doar sa stea in Aix en Provence, il laudau pentru viata de noapte si nu l-ar fi dat pentru nimic in lume pe orice alt oras din Franta. Am tras concluzia ca Aix e un fel de Paris de Sud. Si evident ca atunci cand am ajuns in Franta toata lumea ne-a zis mergeti la Aix en Provence!

Si ne-am dus. Nimic de zis, orasul e frumos, dar m-a cam lasat rece. Eu ii spun Provence cu pretentii, pentru ca aceasta este impresia pe care mi-a lasat-o. Totul pare “pretios”. De la doamnele care se plimba agale prin centru, imbracate dupa ultima moda, pina la restaurantele deloc ieftine. Dar Aix en Provence este cunoscut si ca orasul artei, este locul unde puteti admira zeci de cladiri vechi de secole, pastrate foarte bine – centrul vechi, catedrala Saint Sauveur, turnul cu ceas, fontaine de la Rotonde, hotel de Ville, l’eglise de la Madeleine, palatul de justitie, muzeele, teatrele…Si e locul pe unde au trecut Cezanne, Stendhal, Zola.

Daca va duceti cu masina, o sa gasiti cu greu un loc de parcare. Incercati sa parcati inainte de a ajunge in centru – va veti rataci pe stradutele inguste cu sensuri unice (parcarile sunt mai toate cu plata, in jur de 2 euro pe ora).

Aix poate fi si punctul de pornire pentru o vacanta in Provence – e in centrul regiunii, la distante rezonabile de cele mai importante atractii provensale. Cel mai apropiat aeroport e langa Marsilia, de acolo autobuzul va duce la gara si, cu trenul, in cel mult o ora sunteti in Aix. Sau direct cu autobuzul, sunt curse catre Aix, info aici.

Oficiul de turism organizeaza tururi ghidate prin oras dar si pe langa, prin Luberon, Avignon, Arles, pe coasta de Azur chiar, gasiti aici programul si preturile. Mie mi-a placut mai degraba ce-i pe langa Aix, dar tine de gusturi.

 

Sainte Victoire, dupa Cezanne si Picasso

Va anunt de la inceput ca nu i-am gasit pe niciunul, ca sa nu ziceti ca va induc in eroare (misleading title, ca sa vorbim pretios). Acum… pe Cezanne nici nu ma asteptam sa-l aflu pe undeva, dar pe Picasso…Sa nu poti tu intra la mormantul lui…Dar sa incepem cu inceputul.

Am prins un weekend cu soare, lucru mare in ultima perioada, si am plecat spre muntele lui Cezanne. As fi vrut sa-l urc, spre Croix de Provence, dar citisem pe un site ca dureaza vreo 6 ore, pana sus si inapoi, si am zis ca e prea mult. Cine stie de unde o fi urcat ala de a facut 6 ore, de fapt sunt vreo 4. In fine, am zis  sa-l admiram din toate partile, deci am facut un traseu prin jurul lui. 

sv1_fhdr

Prima oprire: Le Tholonet. Nu ma refer la suburbia din prelungirea lui Aix en Provence, cea plina de apartamente si super aglomerata, ci la satucul cu cateva case de la vreo 15 minute distanta. Primul gand cand am coborat – mama, ce destepti eram daca ne luam biclele! Dar nu suntem, am plecat fara ele. E perfect pentru biciclete, numai bun sa pleci pe urmele lui Cezzane. Pe ruta Cezzane. Macar o parte din ea. Porneste din Aix si merge pe langa Sainte Victoire, pana aproape de Marsilia.

De la Le Tholonet, unde nu prea ai ce face fara bicla, ne-am plimbat un pic pe acolo, e si un castel, noi nu l-am gasit, am plecat spre Vauvenargues. Dar inainte de a ajunge la mormantul lui Picasso, asa speram eu, ne-am oprit la baragge de Bimont. Sursa de apa importanta pentru Aix si Marsilia si loc frumos de vizitat.

sv8 bimont

sv6 bimont

De acolo exista trasee catre Sainte Victoire si catre Le Tholonet, 2 ore si 15 minute pana la crucea din varf, o ora pina la barajul Zola, o ora si 10 minute pana la Le Tholonet, o ora jumatate pana la refugiul Cezanne.

Next stop: Vauvenargues. Un sat mic, simplu, cunoscut pentru locatarul sau celebru – Pablo Picasso. Pictorul a cumparat castelul, ce seamana mai degraba cu o vila, a locuit acolo citiva ani impreuna cu Jacqueline, sotia super rabdatoare si dedicata lui pina la moarte. Ambii sunt ingropati acolo, la castelul de la Vauvenargues.

sv10 picasso_fhdr

Castel care este inchis. Ba mai mult, un afis mare de la intrare ii anunta pe eventualii gura casca, care probabil nu sunt putini, ca resedinta nu poate fi vizitata, nu insistati, muzeul e la Paris! Un proprietar super simpatic, nu? 

Satul e mic, l-am facut la picior in cel mult 30 de minute. Nu se intra cu masina, e un afis la intrare care te anunta ca masinile ramana afara, in parcarea gratuita. Am plecat apoi spre “tara vinului” – Puyloubier. Pana acolo insa GPS-ul nostru s-a zapacit, ca de obicei, asa ca ne-am oprit la PourrieresBiserica imi atrage atentia, ma indrept spre ea, o doamna ma vede cu aparatul in gat si imi vinde un pont – daca vreti sa vedeti o priveliste frumoasa, mergeti cativa metri in fata. Fata ascultatoare, ma duc. Da, avea dreptate doamna cu catelul.

Urmeaza Puyloubier. De cum am iesit din masina (e cam complicat cu parcarile pe acolo) am simtit un miros puternic. Mi-era foarte cunoscut, dar nu-l identificam. Evrika! Vin! Peste tot mirosea a vin. Zona e celebra pentru licoarea lui Bachus, satul e inconjurat de podgorii, e si o vinarie acolo si e perioada de zdrobit struguri. Am facut o vizita la vinarie si n-am plecat cu mana goala (pana si dulceata de fructe era facuta cu vin).

Puyloubier3_fhdr

Satul e mai maricel ca cele pomenite mai sus, si mai animat. Plimbare, poze, plecat spre Saint Antonin sur Bayon. E sus, pe deal, printre intinderi nesfarsite de vie, si e atat de mic incat am trecut pe linga el. Unde e satul? Era acolo, in vale, lasa-l. Oricum, se vede frumos de sus, valea, nu satul.

Am vrut sa oprim la Beaurecuil, dar, la fel, nu mi-a atras atentia cu nimic. Mic, ai intrat, ai iesit, castelul…o casa mare, deci sa continuam. Chateauneuf le Rouge. Aici am nimerit la o nunta, ne-am plimbat un pic prin centru si am dat iama intr-o boulangerie.

Châteauneuf-le-Rouge3

Dupa cum probabil v-ati prins, satele sunt mici, pot fi facute intr-o zi fara probleme, cred ca si cu bicicleta, daca ai exercitiu, poti inconjura muntele intr-o zi. Sainte Victorire …altadata. De data asta doar l-am curtat. Desi nu are decat putin peste o mie de metri inaltime, se vede din orice punct, si din Aix en Provence. 

mont sv

Peste tot exista trasee si parcari unde sa iti lasi masina, mi-a placut foarte mult lucrul asta, ca la cateva minute de Aix en Provence poti respira aer curat, poti face drumetii si te poti plimba prin niste sate mici si parca scoase din alta lume. De fapt asta e inca un plus al francezilor, au avut grija sa pastreze zonele verzi, orice oras mare are langa el o oaza imensa de verdeata, de zici ca esti la multe ore departare de zgomot, oras, agitatie (ps: imediat ce iesi din Chateauneuf le Rouge e autostrada, spre Aix). 

 

PS: nici urmă de bărci sau de capăt de lume dar piesa asta mă va duce mereu cu gândul la plimbarea prin satele Aix-ului, se auzea la radio în dum spre Puyloubier și nu m-am dat jos din mașină până nu s-a terminat.