Carcassonne, cetatea vesnica

De mult planuiam sa ajungem la Carcassonne. Am vazut din intamplare niste poze si am fost cuceriti de cetatea de piatra cu turnuri ascutite. Asa ca, daca tot ne-am pornit spre Montpellier, hai sa trecem si pe la Carcassonne. Am facut un ocol destul de mare, cam doua ore de la Montpellier, dar nu puteam rata ocazia.

Toamna tarzie, nori grei vanturati de Mistralul nervos si, spre bucuria noastra, destul de putina lume. Am trecut de poarta uriasa, peste podul cu arcade, si am intrat parca in alt timp. Un timp al cavalerilor si al domnitelor.

Intre zidurile vechi viata a mers mai departe. Si a tinut pasul cu vremurile fara a-si pierde farmecul medieval. Desi exista restaurante, hoteluri (unele scumpe rau), orasul nu si-a schimbat foarte mult aspectul. Epoca moderna s-a strecurat discret printre zidurile medievale. Am ramas surprinsa sa vad ca vechiul castel gazduieste un orasel in toata regula.

Am intrat prin Porte Narbonnaise. De ce mentionez asta? Pentru ca acolo sta doamna care, se pare, a dat numele orasului. Doamna Carcas a reusit sa scape de invadatori cum numai o femeie putea sa o faca – legenda spune ca a indopat un porc cu ultimele rezerve de faina si grau si l-a urcat pe zidurile cetatii, porcul a pocnit de atata mancare si cand invadatorii, care se chinuiau de ceva vreme sa cucereasca locul, au vazut ca porcii pocnesc de satui ce-s, s-au gandit ca asediul nu-si are rostul pentru ca localncii au inca resurse de a lupta. Au plecat, doamna Carcas a sunat clopotele, Carcas sonne.

Istoria cetatii e veche si interesanta, se pare ca inca din secolul 6 inainte de Hristos exista un fort pe dealul de langa raul Aude, au trecut pe acolo vizigotii, romanii, arabii, francii, nu are rost sa va povestesc, gasiti informatii peste tot, va recomand site-ul Unesco, Carcassonne e in patrimoniul mondial.

Daca va puteti imagina cetatea medievala a fost pe punctul de a fi daramata, era prea costisitoare, se pare. Slava Domnului, a ramas in picioare. Acum, fie vorba intre noi, cetatea e fotogenica rau, si uneori am avut impresia ca arata mai bine in poze decat in realitate. Deci nu prea am azi cuvinte care sa egaleze fotografiile.

Orasul poate fi vazut si de pe ziduri, din Chateau Comtal. Costa. 8,5 euro. Dar nu as zice ca e ceva ce neaparat trebuie facut, e la fel de frumos si de jos, de pe stradutele pietruite. Ne-am dus si dupa Robin Hood, la biserica Saint-Nazaire (secolul 12). Nu l-am gasit, a plecat imediat dupa filmari. Biserica poate fi vizitata gratuit.

Carcassonne nu inseamna doar orasul din castel, La Cite. La cativa pasi se intinde orasul nou, Ville Basse sau Bastide Saint Louis. Podul de secol 14 leaga asezarea veche de cea noua. Si imediat ce iesiti de pe pod veti vedea niste scari care va duc la apa. Coborati, se vede orasul in intregime. Distanta dintre cele doua nu este foarte mare. Pana in centru am facut cam 20 de minute, pe Rue de Verdun care ne-a scos direct in Place Carnot. Acolo sunt restaurantele. Si dupa alte 10 minute am ajuns la gara. Nu, nu vroiam sa luam trenul, ci sa vedem macar o bucatica din Canal du Midi.

This 360-km network of navigable waterways linking the Mediterranean and the Atlantic through 328 structures (locks, aqueducts, bridges, tunnels, etc.) is one of the most remarkable feats of civil engineering in modern times. Built between 1667 and 1694, it paved the way for the Industrial Revolution. The care that its creator, Pierre-Paul Riquet, took in the design and the way it blends with its surroundings turned a technical achievement into a work of art. (Unesco)

Mi se pare o chestie extraordinara, sa legi marea de ocean, pe o distanta atat de mare, si as fi vrut sa avem mai mult timp la dispozitie, sa mergem de-a lungul canalului pe ruta Carcassone-Beziers-Narbonne. Vara traseul poate fi facut cu barca (cu plecare din port).

Orasul nou se lauda cu Catedrala Saint Michel (secolul 13), dar si cu alte citeva biserici si capele. Mai sunt si niste muzee, in ambele orase, citeva gradini, si or mai fi altele, dar intr-o zi cit am stat noi…

Carcassonne, preturi, mancare, transport

Cassoulet e specific pentru zona. Am incercat si noi, cam greu – fasole cu rata si carnati.Unele au si bacon. Deci va inchipuiti ce bomba calorica. Am ajuns la concluzia ca e mai buna mancarea noastra de fasole cu verdeata si cabanos. Stie moldoveanu ce-i cassouletu’…Preturile sunt parca ceva mai maricele in cetate, comparativ cu orasul de jos. Meniurile zilei plecau de la 12 euro si ajungeau la 17 sau 25 in functie de loc si feluri. Sau chiar la 80 de euro! la hotelurile pretioase. In medie o salata costa intre 10 si 12 euro, o omleta in jur de 7 euro, un cassoulet cam 13 euro, o supa 5 euro, o friptura aproximativ 9 euro, o pizza de la 10 la 13 euro, pastele cam 10 euro, clatitele dulci de la 2 la 4 euro, cele sarate intre 7 si 10 euro.

Doar localnicii au voie sa intre cu masina in cetate. Restul la poarta. Exista parcari la intrari, 5 euro pentru 6 ore. Sau puteti lasa masina in orasul nou, am gasit o parcare fara plata langa apa. De la inceputul lui iulie si pana la sfarsitul lui august exista o naveta gratuita intre orasul nou si cel vechi.

Carcassonne are aeroport, dar nu stiu sa existe curse din Romania. Anglia si Irlanda au legaturi directe, Ryanair, de la Londra,Liverpool, Dublin si Cork. Mai exista curse directe din Bruxelles (Charleroi), Olanda (Eindhoven), Danemarca (Billund) si Portugalia (Porto). De la aeroport naveta va duce in centre ville in schimbul a 5 euro.

Mai e aeroportul din Toulouse, la distanta de o ora si citeva minute, si, la 3 ore, Marseille-Provence. De la Toulouse si Marsilia exista trenuri catre Carcassonne (gara e in orasul nou, la distanta mica de centru, cam 10-15 minute de mers lejer, in jur de 30 de minute pina in cetate). Maximum o ora de la Toulouse, in jur de 13 euro, si cam 3 ore de la Marsilia, scump, cam 48 de euro. Tot cu trenul puteti ajunge si de la Montpellier (o ora jumatate cel mult,biletul costa in jur de 20 de euro). Exista legaturi, pe sine, si cu Narbonne si Beziers.