Coasta albastră e ruda mai săracă a Coastei de Azur. Nu-i atât de vestită ca țărmul de lângă Nisa, și nici la fel de vizitată, ceea ce-i bine, dacă nu vrei să te calci în picioare, și poate unii vor spune că nu-i nici la fel de frumoasă. Dar asta ține de gusturi. Coasta albastră se laudă cu câteva golfuri de poveste, cu plaje cu nisip, cu porturi mici și cochete, cu orășele vechi urcate pe stânci sau scăldate de Mediterană. Mai toate accesibile cu trenul. Cred că amatorii de drumeții și cei care urăsc aglomerația vor aprecia Coasta Albastră.

Coasta albastră – Côte Bleue – e porțiunea de la Marsilia spre Etang de Bere. Marsilia o știți, Etang de Berre e o lagună de vreo 15 000 de hectare cu ieșire la Mediterană. A fost folosită încă de pe vremea romanilor, iar acum e mană cerească pentru toate companiile ce funcționează în zonă. De-a lungul anilor s-a umplut de floră și faună, am văzut și flamingo pe acolo.

Coasta albastră, în sate/orașe/golfuri, înseamnă, începând de la Marsilia – l Estaque, calanque de l’Establon, Niolon, Calanques de la Redonne, calanques de Méjean (de fapt sunt mai multe calanques, dar astea sunt cele mai cunoscute), Carry le Rouet, Sausset les Pins, La Couronne, Carro, Martigues, Croix Sainte, Port de Bouc, Fos sur Mer, Istres, Miramas.

Vă ziceam că aproape în toate se poate ajunge cu trenul. Tot Cote Bleue se cheamă și linia de tren ce taie văile și stâncile de pe malul mării. Deși e un tren obișnuit (adică circulă cu viteză normală) îți arată toată coasta de sus. Am citit undeva că ar fi cea mai scumpă linie de tren din Franța. Nu mă mir, trece peste hăuri și prin piatră, are 17 tuneluri și 18 viaducte, unul de aproximativ 900 de metri. Leagă Marsilia de Miramas și de obicei gările sunt destul de aproape de oras, plaja sau vreun golf, iar de nu, există autobuz spre ele (de exemplu gara din Martigues e departe de centre ville, dar e bus ce pleacă din fața stației de tren; la Fos sur Mer e mai complicat, gara e atât de mică încât eu una n-am văzut-o niciodată deschisă, recomand mai degrabă autobuzul decât trenul).

Trenul de pe coasta albastră circulă zilnic, găsiți orar si preturi aici, pleacă din gara Saint Charles (Marsilia). Vara există tot felul de abonamente, verificați site-ul, că le modifică anual.

 

Până urcați în tren, să vă plimb eu prin orașele și satele de pe coasta albastră. Să le luăm pe rând, pe scurt. Prima stație – L’Estaque. Fost port de pescari, L’Estaque e acum parte din Marsilia (arondisment 16). Are 3 plaje făcute de mâna omului – Les Corbières – și e panoramique pentru Marsilia (așa zic francezii la orice loc de unde se vede o priveliște, o panoramă, dacă sunteți cu mașina și vedeți panoramique trageți pe dreapta, sigur se merită). 

Între L’Estaque și Niolon e calanque de l’Establon. De fapt toată coasta e plină de calanques, adicătelea golfuri, căci ăsta îmi pare cel mai apropiat sens, și deși nu-s la fel de cunoscute ca cele din partea opusă, de la Marsilia spre Cassis (calanques de Marseille), sunt la fel de faine.

Și dacă tot vorbim de calanques… Calanque de Niolon, e unul dintre locurile pe care le-am vizitat prima oară când ne-am mutat în Sudul Franței. Un coleg ne-a zis că golful e de vis și ne-a recomandat restaurantul cu …panoramique. La restaurant n-am mai ajuns, dar da, golful, deși mic, e super simpatic. Și, dacă am fi avut motor sau biclă, am fi fost probabil cei mai fericiți (lângă Niolon e o zonă plină de dealuri, rute, urme de roți și zumzet de motoare).

 

Și din calanque în calanque, ajungem la Ensues-la-Redonne. Unde dăm de … alt golf, evidemment. Calanques de la Redonne. Și apoi calanques de Méjean. Urmează stația Carry le Rouet. Și dacă până acum plajă însemna piatră (ca în mai toate golfurile de lângă Marsilia), acum dăm de nisip. Plaje de Tamaris e cea mai măricică. Plus plaje du Cap Rousset și calanques de la Tuilière.

De la Carry le Rouet putem s-o luăm pe jos spre Sausset les Pins (cam o oră), sau urcăm în trenul albastru. De la Sausset mi-au rămas faleza, digul spre apă, plaja cu nisip, restaurantele de lângă mare, banca de lângă pini, și drumul, pe stânca de la malul mării, spre La Couronne. Sausset e foarte frumușel, a fost odinioară sat de pescari dar acum face bani din turism. Însă chiar și așa nu e super aglomerat, dimpotrivă.

La Couronne e și mai mic, are două plaje – plaje du Verdon și Plage de La Couronne vieille. La distanță mică e plaje de Sainte Croix, una dintre cele mai cunoscute plaje din zona Martigues, să nu o confundați cu stația de pe traseul trenului albastru – Croix Sainte. Stația de tren e destul de departe de plajă, dacă nu mă înșel, vă cam trebuie mașină să ajungeți acolo (au și camping, cazare ieftină și bună).

De la plaje de la Couronne, la picior, în aproximativ jumătate de oră ajungeți la Carro. E cunoscut pentru piața de pește și pentru portul plin de surferi. E bun și Mistralul la ceva. Mistralul e vântul ce îți poate ruina vacanța în zona Marsilia sau Montpellier, când se pune pe treabă răcește apa, scutură obloane, sau chiar dărâmă copaci, și mai mereu zguduie avioane – dacă aterizați la Marsilia, să nu vă îngrijorați de nițică legănare, e doar Mistralul).

Next stop – Martigues. Click pe link, să vedeți ce are e oferit:

La plimbare prin Vene?ia provensal?

Și am ajuns la Port de Bouc. Pfii, multe aș avea de zis și despre el, dar mă rezum la utile. Gara e fix în centre ville, cum ieșiți se vede portul care e chiar pitoresc, e plin de restaurante, multe dintre ele deschise doar vara. La cel mult jumătate de oră de mers lejer sunt plajele. Mergeți pe strada principală, treceți de poștă, și la intersecția cu magazinul (Netto), faceți la dreapta. E un golf lângă pizzerie (fac pizza bună acolo și e plin de pisici), sau țineți faleza pe lângă palmieri și dați de bucăți de plajă. Mai e o plajă în partea opusă, pe lângă stadion. Nu o să găsiți nisip, ci pietre, mai mari sau mai mici. Dacă urmați drumul vechi, pe lângă apă, ajungeți la Fos sur Mer. Sincer nu l-aș face pe jos, noi mergeam cu bicla.

Despre Fos sur Mer am mai scris pe blog (folosiți butonul de search), orașul vechi e chiar frumușel, la fel și plaja (mai ales că e cu nisip). Și dacă vă plac fructele de mare, mergeți la Pili Pili. E un restaurant pe plajă, simplu, probabil că la prima vedere nu dai doi bani pe el, dar au mâncare super bună (l-am recomandat unei amice și numai acolo s-a dus – atenție, e deschis numai din mai în octombrie și cu program de Franța, adică doar la amiază, maxiumum ora 3, și seara).

Urmează Rassuen unde n-am fost niciodată, nu pare cine știe ce, și apoi Istres, despre care v-am mai povestit eu. Ultima stație e Miramas. Numai că trenul vă lasă în orașul nou și nu-i mare lucru de capul lui. Adevărata atracție e orașul vechi, Miramas les Vieux. 

Asta apropo de ce vezi lângă Marsilia sau cum vezi o bucată de Sud de Franța fără mașină. Toate plajele de pe coasta albastră sunt publice și gratuite.

 

Am mai scris despre unde faci plajă în Provence aici. Detalii despre autobuzele din zonă găsești aici.

Citește și ce vezi lângă Marsilia – Route des Cretes.