Prieteniii mei francezi s-au gândit, iar, să-și bată joc de români. Știți că a început festivalul de la Cannes si că în juriu e și Cristian Mungiu, a apărut ieri pe toate ziarele, în toate pozele, cu restul juraților. Și  niște unii care cred că au umor, Les Guignols de l’Info de la Canal +, adică un fel de cârcotași fără sare și piper, l-au făcut pe Mungiu cerșetor.

Se prezintă juriul, iaca Nicole, iaca Spielberg, hopa Mungiu, precizând da?, regizorul român Cristian Mungiu, care e mai brunet decât e în realitate și îi cere bani lui Spielberg, să-și cumpere o cameră, să facă și el un film. Începe, cum altfel, cu S ils vous plait, monsiuer, tata e în pușcărie, mama e bolnavă, n-am mâncare la copil.

Inițial  am citit doar titlul, am zis niște idioți, nici măcar nu merită băgați în seamă. Dar nu am putut să mă abțin și am deschis minunata emisiune, m-am umplut și mai tare de nervi și uite că îi bag în seamă. De ce? Pentru că cel puțin 75% dintre francezi declară că urmăresc ocazional emisiunea. Pentru că emisiunea minunată se laudă că are cel puțin 2 milioane și jumătate de telespectatori pe fiecare ediție. Și pentru că, în toată lumea asta, unii află informațiii despre alte tări, popoare, civilizații, de la televizor, radio sau cu ajutorul Internetului, fie că vorbim de filme, emisiuni serioase sau mizerii de doi lei.

Pentru că emiunea aia e, după umila mea părere, o emisiune de doi lei, nici măcar n-au umor, e ceva de genul gâdilă-mă să râd, dar francezii se uită. Țin minte că discutau și se amuzau la cursul de spaniolă.

Așa se construiește o imagine despre oameni, așa se bagă, încet și sigur, în capul telespectatorilor, ideea că rușii sunt dușmanul poporului, că musulmanii sunt teroriști, că românii sunt cerșetori. Îi zice popular geopolitics. Nu poți spune toate astea direct, că e imoral, ilegal, atac la drepturile omului etc, dar o poți sugera.

 

Să vă dau niște exemple. În SUA guvernul a înțeles de mult că televizorul, în special filmul, poate infleunța modul în care evenimentele sunt percepute, iar cinematografia rusească a înflorit sub conducerea lui tătuca Stalin. După Pearl Harbour, în 1941, administrația Roosevelt a aprobat închirierea de avioane și nave pentru realizarea filmului Air Force, un film menit să reasigure americanii că țara lor e în stare să dea de pământ cu japonezii. După război, armata și-a deschis birou în Beverly Hills cu scopul de a analiza cererile regizorilor pentru arsenal și asistență. (sursa: K Dodds, Global Geopolitics)

Ați observat cu siguranță că era o vreme în care toți eroii negativi din filmele americane erau ruși. Acum sunt arabi sau, mai nou, nord-coreeni. Musulmanii și arabii, ca personaje negative, și-ar fi făcut întrarea în filmele americane prin anii 80-90, în filme ca Iron Eagle și Navy Seals.

În 1998, după apariția filmului The Siege, Consiliul relațiilor Americano-Islamice a atras atenția că plasarea acțiunilor violente exclusiv în Orientul Mijlociu crează o imagine deformată despre Islam și lumea arabă, formează stereotipuri culturale.

Stereotipurile au patru caracteristici principale (Walter Lippmann):
– Sunt mult mai simple decât realitatea
– Se obţin mai degrabă de la „mediatori culturali”, decât prin proprie experienţă
– Sunt false prin însăşi natura lor
– Atunci când sunt dobândite în copilărie sunt foarte greu de schimbat şi rămân cu încăpăţânare în mintea noastră, contribuind la formarea percepţiilor şi a comportamentelor noastre. (sursa)

Când se formau ele? Exact când erau în toi negocierile dintre Israel și Palestina. Astfel de reprezentări ale arabilor și musulmanilor influențează atitudini publice față de evenimente din viața politică reală (Edward Said).

Și – There is simple evidence that the mainstream media in the US choose simply not to report anti-war protestors and the peace groups were refused the opportunity to purchase commercial time to contest the Bush pro-war strategy in 2003 and 2003. (K Dodds)

Așadar filmele, muzica, emisiunile, au fost și vor mai fi folosite ca metodă de propagandă. Acum eu mă îndoiesc că mediocrii ăia care se joacă cu păpuși știu lucrurile astea și asta au vrut să facă, nici gând, dar pentru că pot influența opinii și păreri i-am băgat în seamă.

 

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să le caut site-ul, ca se le umplu căsuța cu informații, să-i luminez, că sunt în mare eroare. Tatăl lui Mungiu nu e în închisoare, băi nesăraților, taică-su e unul dintre cei mai cunoscuți medici din țară (Ostin Mungiu este „părintele“ algeziologiei, disciplină care vizează studierea durerii, şi care a fost introdusă de ieşean în orarul studenţilor de la Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi în anul 1997. Finalitatea celor 47 de ani de studii o reprezintă înregistrarea a 11 brevete şi invenţii, elaborarea primului şi singurului tratat dedicat studiului durerii şi zeci de premii şi diplome de la instituţii de prestigiu din toată lumea. -Adevarul), mama e și ea medic, sora lui a fost chiar colaborator la niște ziare de-ale voastre și, nu-l cunosc personal pe Mungiu, dar bag mâna în foc că e o treaptă mai sus de Spielberg când vine vorba de 7 ani de acasă și de chestia aia numită creier, aia pe care voi nu o aveți. Că nu vă lipsește doar umorul, ci și creierul. Nu poți lăsa comentarii, sau cel puțin n-am găsit eu.

Vor zice că e satiră, parodie, e, proastă rău, dar chiar și așa…E satiră o dată, de două ori, dar când cânți mereu aceeași placă e clar că e hit. Și știți ce se întâmplă cu hiturile, nu? Le cântă toată lumea.