Se fac acuși 6 luni de când am plecat din Franța. Parcă au trecut ani, nu luni, parcă e altă viață, parcă vorbesc despre altcineva. Mă uitam aseară prin poze, căutând Notre Dame de Beauregard, și, cu fiecare fotografie, altcineva redevenea eu. Parcă prin ele recuperez câte un pic din mine. Fotografiile păstrează stări, întâmplări, planuri, povești, vise, realizări. De aceea nu ne uităm când dăm banii pe vacanțe, investim în amintiri, în noi. Dar memoria nu e întotdeauna cel mai de încredere aliat, e ciudat cum uităm unele lucruri, de aia e bine să investim și într-un aparat foto.

Mai aveam câteva săptămâni până să zicem au revoir Franței, dacă mai țineți minte am făcut și o listă cu locurile pe care voiam să le vedem/revedem, în unele am ajuns, în altele nu, și ne-am dat seama că am ajuns la 5 ore de casă, dar nu am apucat să ne oprim la jumătate de oră de noi.

Notre Dame de Beauregard ne făcea mereu cu ochiul când plecam spre Luberon și Verdon. O biserică veche, urcată în vârf de deal, lângă Orgon. Și mereu ziceam – trebuie să venim și aici. Lasă, avem timp. Mereu cu siguranța că e aproape, că vom merge altădată. Am fost în atâtea locuri, unele la ore depărtare, și era cât pe ce să ratăm locul de lângă noi.

notre dame b1.jpg notre dame b.jpg notre dameb4.jpg notre dameb6.jpg notre dameb9.jpg

Dealul, care îți arată de sus Luberonul și Les Alpilles, e de mii de ani loc de rugăciune. Celții, galii, romanii, francezii, au urcat cărarea abruptă, dar deloc imposibilă, pentru a se ruga la cei/cel de sus, sau de jos, căci inițial acolo ar fi fost un altar închinat lui Orcus, zeul morții. Altarul  a dispărut, la fel și templul roman, la fel și biserica creștină. În 1838 a fost ridicată o altă mânăstire, a rezistat până în 1840. Biserica actuală a fost construită în 1878, a fost abandonată în 1982. Un an mai târziu, un cuplu îndrăgostit de artă și de Provence se mută acolo, restaurează clădirea, formează o asociație care să aibă grijă de zonă și de biserică. Înțeleg că atelierul de ceramică de lângă biserică e chiar al celor doi iubitori de frumos, al soției de fapt.

notre dameb5

Am lăsat mașina în parcarea de jos, e una și sus, dar am vrut să ne plimbăm, și în cel mult jumătate de oră am ajuns la Notre Dame de Beauregard. Noi am vizitat doar biserica și ne-am plimbat un pic prin jur, pe deal, dar există trasee spre Orgon (e simpatic satul, și e un loc acolo unde Notre Dame se vede în toată splendoarea, între casele de pe o străduță îngustă), și spre château d Orgon, sau château du Duc de Guise, dar nu a mai rămas mare lucru din el (l-a distrus Ludovic al XI-lea, în 1841, l-a reconstruit Charles de Guise, guvernator de Provence, în 1630, și l-a dărâmat iar Richelieu câțiva ani mai târziu).

Odată ajunsă acolo recunosc că locul nu mi s-a mai părut atât de grozav, deși numai locația face toți banii (vorba vine, totul e gratuit). Poate din cauză că avem așteptări prea mari, poate că uneori ideea de drum e mai interesantă decât drumul în sine, poate pentru că uneori e mai frumoasă așteptarea…

 

Dar, privind în urmă, locul e chiar frumos. Iar zona e de poveste. Orgon e la o aruncătură de băț de Maussane les Alpilles, la 20 de minute de Saint Remy de Provence și Salon de Provence, la jumătate de oră de Les Baux de Provence, Gordes, Menerbes, Oppede, Goult, L Isle sur la Sorgue și Avignon, la 40 de minute de Bonnieux, Roussillion, Lacoste și Fontvieille. Tot la cel mult 40 de minute sunt Arles, Istres și Miramas les Vieux.