Suntem toți ca frații, în România se răpesc turiști, Nord și Sud, Ça va? Ça va!
Pentru că am povestit în ultimul post despre românii cu mândrie națională în claxoane, mi-am adus aminte de o întâmplare amuzantă. Eram patru bucăți români, nu am mai așteptat 2014 și am invadat Sudul Franței. Amicii ăștia ai noștri locuiau în satul vecin. Și după ce-a trecut șocul vederii unei mașini cu număr de România în parcarea unui cartier cu infracționalitate scăzută, vecinii au început să intre-n vorbă cu ei. Pentru că francezii de Sud sunt foarte curioși. Și pe stradă, dacă văd un aparat foto, sau simt un accent străin, începe interogatoriul – de unde ești, ce faci?, și uite așa te trezești că vorbești cu niște oameni pe care nu i-ai văzut în viața ta și probabil nici nu îi vei mai vedea vreodată.
Așadar de unde ești, întreabă vecinul pescar (un nene care pescuia zilnic în apa lacului prin care treceau vase de marfă, noi râdeam că prinde pești cu două capete, oricum peștele mutant era probabil ucis de tărie, domnul era mai mereu vesel). Din România. România! Am și eu un amic român, îl cheamă X (am uitat), îl știi? Că doar România aia e un cătun cu 10 oameni unde fiecare se știe cu fiecare. Nu, nu-l știu (și nici nu țin neapărat, și-a zis probabil în gând).
Și într-o zi sună interfonul. Alo, poliția. În română, da? Evident că amicul nostru s-a precipitat un pic, că nu făcea legătura- în Franța, poliție, limba română….Și când deschide ușa ce credeți că vede? Vecinul-două capete i-a adus românul la ușă. Că doar sunteți toți ca frații.
Am râs de m-am tăvălit pe jos. Dar am râs și am ajuns. La cursul de franceză a venit într-o zi o tipă din Portugalia. Și din vorbă-n vorbă îi zic că-s din România. Da?! Prietenul meu e din România! Hai cu mine, te rog, va fi bucuros să te vadă, e cam întors pe dos cu mutatul ăsta, cu țara asta în care nu poți face nimic (adică se chinuia bietul de el cu actele), hai, hai! Ce era să fac? M-am dus. S-a trezit săracu om cu mine la ușă.
Cam ce știu francezii despre România. Am aflat și eu lucruri noi. De exemplu, am aflat cu stupoare că în România se răpesc turiști. Da, da, se răpesc și se cere răscumpărare. De fapt asta e problema, că se cer bani, nu că te iau pe sus. Că eu nu cred să existe vreun hoț atât de tâmpit încât să răpească un francez, e partea a doua. Doar dacă o vrea să-și exerseze franceza, că răscumpărare…ioc. Nu mai zic că nu au fost astfel de cazuri ever, dar cui să-i explici? Unuia care, apropo, locuia în Bouches-du-Rhône (adică zona Marsilia și ce-i pe lângă ea).
Să vă explic – în mai anul trecut, după încă o serie de reglări de conturi, poliția zicea așa – de la începutul anului în departamentul Bouches-du-Rhône s-au înregistrat 20 de reglări de conturi soldate cu 16 morți. Doi tineri care se plimbau cu masina în cartierele de Nord din Marsilia au căzut sub ploaia de kalasnikov, la câțiva metri de un liceu, ziua în amiaza mare. Șoferul a murit, pasagerul a ajuns la spital în stare gravă. Cu vreo zi sau două înainte, un bărbat cunoscut pentru traficul cu stupefiante a fost împuscat la Châteauneuf-les-Martigues (la vreo 30 de minute de mine), cu o săptămână înainte poliția a găsit unul în pădure lângă La Couronne cu trei gloanțe-n cap. Noi acolo mai mergeam la plajă deci…minunat.
Ca să nu mai zic că eram într-o zi în Martigues, în parc (Figuerolles), și văd pe malul apei ceva învelit într-un sac. De la distanță ce putea să pară? Eram numai noi pe acolo, că de obicei e cam liniște pe malul lacului, și zic – sper că aia nu e ce cred eu că e. Nu era, slavă Domnului, era un buștean, dar mi-a stat inima în loc 5 secunde. Dar în România se răpesc turiști. Eu nu zic, e posibil să-ți răpească portofelul, da măcar pleci viu.
Colegii domnului meu, după ce s-au mai cunoscut și și-au permis să se tragă de șireturi, i-au spus că, până la el, au văzut români doar la semafor. După ce și-au dat seama că-s români? Știu românește? Le-a confirmat cineva? Ei, prostii, erau mai închiși la culoare, murdari și spălau parbrize, deci erau români. Iar un alt coleg i-a povestit despre reacția amicilor când le-a zis că lucrează cu un român – ai grijă la portofel (se mira și el de cât de tonți sunt unii).
Acum să nu credeți că-s toți așa. Oricum, Sudul e mai special. Găsești de toate acolo – rata mare a șomajului, cele mai slabe rezultate la examene, infracționalitate crescută….Dacă îi întrebi pe cei din Paris despre vecinii din Marsilia, te doare capul. Nu știu să conducă, sunt puturoși, proști, săraci. În schimb îi invidiază pentru vreme. Sudul zice că Nordul e cu nasul pe sus, rece, imbecil. Au și o vorbă – nu fi pariziancă, adică nu fi așa sensibilă, arogantă. În schimb, sudiștii zic despre ei că sunt amabili, primitori – doar te pupă imediat ce te cunosc.
Orice întâlnire începe cu o tentativă de sărut și cu dialogul profund – Ça va? Ça va. Et toi, ça va? Ça va! Și poate continua. Et ta mere, ça va? Ça va! Et ton pere, ça va? Ça va! Ați prins ideea. Și apoi fiecare pleacă la treaba lui. Știam că limba franceză nu are un vocabular foarte bogat, pe lângă engleză e chiar săracă, dar nici chiar așa. Când i-am auzit prima oară mă uitam de la unul la altul și aveam impresia că e o glumă. Proastă. Acum știu că exagerez și eu, dar zău nu e cam săracă cu duhul o astfel de formulă de salut? Parcă noi mai diversificăm un pic, ce faci? ești bine? da, mulțumesc, tu ce mai faci?
Oricum, legat de ce spuneam mai sus, cred că important e să nu te discriminezi tu în primul rând. Și dacă unul zice că se răpesc turiști sau că suntem toți hoți, săraci sau pe alt continet, asta spune ceva despre el, nu despre mine.
deja se face de-o colectie cu povesti de pe-afara. literalmente tot raul spre bine…ca altfel despre ce sa fi scris? numai asa, cu toate bune si frumoase si politically correct, ar fi prea boring 😀
m as risca pentru o plictiseala de asta 🙂
Mihaela,
Azi ai fost sursa mea de buna dispozitie. Ai un haz nebun cand povestesti. Am savurat cu nesat toate intamplarile!
ei, mai am si eu zile bunicele 🙂 ma bucur ca te am binedispus 🙂
Ha,ha,ha!Cred ca ai putea scrie un scenariu de comedie!Pe „teren”e al dracu’lui de enervant pt. ca e nedrept!Bine ca romanasii nostrii ii venereaza pe toti strainii cu aceeasi lipsa de logica cu care ne discrimineaza ei pe noi!
acum ce sa zic, tragand linie la ei iesi pe plus. dar asta nu inseamna ca ei sunt pefecti si noi ultimii prosti. inseamna ca avem toti bune si rele. ca unii au de munca mai mult ca altii, e partea a doua
Adica nu ati facut o primire a apartamentului de la agentie? L’etat de lieu ii zice in Luxembourg, si se semneaza si-o hartie oficiala sa fie clar ce-ai primit. La sfarsit iti da cheia si aia e, esti chirias.
A ba da, dar asta se intampla la vreo 6 luni dupa ce am luat apartamentul. Omul avea si el chei si noi am fost ok cu asta (i am zis sa le pastreze, ca plecam foarte des si daca se intampla doamne fereste ceva, sa aiba cineva cheile).Plus ca -s cascata si o data de ex le am uitat deci nororc ca le avea 😀 Atunci chiar s-a gandit el sa ne aduca un televizor, stia ca am fost jurnalist si s a gandit ca simt lipsa vreunui breaking news (nu am deschis tv ul decat pt Wii 😀 )
Stiu ce-si inchipuie marea majoritate a francezilor ca toti romanii sunt ca aia de la semafor..ha ha oricum mie personal Marsilia mi se pare mai periculoasa decat Bucurestiul.
nu toti, dar unii da. bine daca ii iei la intrebari habar nu au unde e Romania, n au fost in viata lor, nu au cunoscut romani. sa stii ca am observat ca toti cei care au interactionat cu tara/oamenii aveau o parere foarte buna. mi ai dat o idee, o sa scriu si despre ei 🙂 merci
ps: Marsilia e mult mai periculoasa decat Bucurestiul
Am citit cele scrise cu multa placere. Imi place felul tau de a povesti, umorul si nu poti sa te opresti din citit.
merci Adriana. adevarul e ca uneori scriu cam mult 😀
Ti-am mai zis ca esti nostima cand povestesti de Franta, nu? Cred ca esti mai nostima la „despre Franta” decat la „despre Anglia” :))
stai ca vine si Anglia acusi, se decanteaza mai greu 🙂
Hai cu decantatul ca eu vreau Anglia! 🙂
nu vrea domnule, nu vrea si pace. nu pot s o oblig 😀
:))) ma doare burta de la cat am ras. Cand stateam in Italia mi s-a intamplat si mie sa ma intrebe o italianca daca am mai vazut marea pana acum. I-am zis ca da, ca si noi avem mare in Romania. Si ea imi zice: „- Voi aveti mare? Ce mare?” „- Marea Neagra”, ii raspund eu, la care ea : „- Marea Neagra e un lac.” Si a inceput sa rada ca si cum eu eram aia proasta. Degeaba m-am chinuit sa ii explic ca Marea Neagra e mare si nu lac si ca la ea au iesire si turcii si bulgarii si rusii, etc. Nu am reusit sa o scot la capat. Am tacut din gura si am lasat-o sa creada ca are dreptate. Oricum nu ai cum sa le schimbi conceptia despre romani. Pana nu invata ei singuri diferenta intre rromi si romani, tot tigani suntem si noi.
n avem mare, n avem munte, vai mama noastra.pe mine asta ma enerveaza, ca-si dau cu parerea niste unii care habar n-au unde e Italia/Franta pe harta. dar asta e valabil peste tot, mai putine cunostinte, mai multe pareri 🙂
=)) Ce-am mai ras!
Si cred ca acolo la fata locului rasul e singura solutie. Sper sa fie si canadienii la fel de funny, dar nu pe seama mea 😀
si eu sper la fel 🙂 se rezolva toate, iar dupa vreo 6 luni o sa faci ca mine, o sa te amuzi
Foarte hazliu! Am ras de am murit. Mi-am adus aminte de o intamplare: prima data cand am vizitat Italia ma intrebase o babornita daca avem pepene in Romania (chiar mancam pepene cand mi-a adresat intrebarea),initial am crezut ca nu aud bine. Ce sa-i faci? lume idioata. Barem m-a intrebat una care mai avea o telegrama si dadea in primire,in gand mi-am zis: „iart-o Doamne ca nu stie ce zice”.
vai de mine Nicole, tu esti mai rea ca mine :)))))
Ma bucur ca ne arati imagini frumoase din Franta, sper sincer sa mai vizitezi si alte tari, spun asta pentru ca vreau ca macar virtual sa fac un tur online daca tot nu pot face unul real.
Mersi frumos!
merci si eu. lasa ca nici Romania si Bulgaria nu-s rele 🙂
Treaba cu salutul intre ei m-a amuzat teribil. Eram pe plaja si la inceput nu intelegeam de ce naiba cand se intalnesc au conversatia aia anosta si tampita….Din vara ma mut acolo. In apropiere de Avignion.Sper sa fie bine.
Intr-un fel ma pregatesc toate povestile tale pentru ce voi intalni pe acolo. In cele doua saptamani state in vacanta in acea zona am fost dezgustata de cateva ori .
vaaaaaa! langa Avignon?! E superb! nu rata Luberon, Verdon, valea Sorgue-lui, les Baux, Saint Remy. plus ca acusi vine vara, lavandaaaa! deci nu i baga in seama, zau, bucura te de zona.
si exista ceva mai rau decat conversatia inutila, pupatul la prima vedere :-p