Știu că se poate și mai rău, știu că nu e prima oară când iarna insistă să rămână, dar nu mai suport vremea asta. Am zis că poate e și din cauză că în ultimii doi ani am întâmpinat primăvara ba prin sudul Franței, ba prin Spania și acolo temperaturile sunt oricum mai generoase, dar e totuși sfârșitul lui martie. Cam tăntăloaică primăvara asta, să-i dea un șut iernii ăsteia că și-a făcut de cap destul.

Ieri, la Londra, ploaia s-a transformat în ninsoare. Și încă acolo e bine, că sunt zone din UK unde e jale, azi am ajuns în Olanda și e un frig de crapă pietrele, nu mai spun de România. Și zic ia să văd eu cum e la Marsilia, masochistă, știu. Azi: 12 grade. Mâine…vreo 17. Miercuri se mai răcește, doar 13 grade. Să mai zic ceva? A, da, e posibil să plouă.

portocale provence

Și mi-am adus aminte de prima și singura zăpadă pe care am văzut-o în cei doi ani:

2 februarie 2012: M-a ajuns iarna! (scriam pe blogul nr 2, inchis intre timp)

A făcut ce-a făcut și m-a ajuns din urmă. Dimineață când m-am uitat pe geam totul era alb! Am zis că nu văd bine. Wtf, zăpadă în sudul Franței?! M-am scuturat de somn, m-am frecat la ochi…daaaa, e zăpadă!  Deși nu mi-era dor de ea (mi-a stricat toate planurile pe ziua de azi), nu am putut să nu simt acea bucurie aproape copilărească. Și dacă de obicei ninsoarea vine cu liniște, sau cel mult cu râsetul copiilor, aici a venit cu “nervii” pescărușilor. Se certau cu zăpada. Iar ăia mici cred că abia au așteptat-o, erau la bulgăreală.  Probabil că unii dintre ei nu au văzut în viața lor zăpadă. Și când mă gândesc că săptămâna trecută erau 18 grade!

Vă e clar că după ce m-am minunat am sărit pe aparatul foto. Țin minte că am ieșit pe terasă în pijamale.

Zăpada s-a dus în mai puțin de 2 ore. Dar știu că în ziua aia copiii nu au mers la școală, angajații au lucrat de acasă, traficul pe aeroport a fost dat peste cap, șoselele au fost mai goale ca niciodată. Seara aveam curs de spaniolă și eram în dubii, să mă duc, să nu mă duc. Domnul meu primise mail să lucreze de acasă că e mai sigur, știm că nu avem cauciucuri de iarnă, că e ceva extraordinaire, bla bla. M-am dus la curs, am fost 5 oameni cu tot cu prof.

E drept că la noi s-a încălzit, adică mă rog, pentru ei era super frig, maxime de un grad, două, dar în Nord au fost și -25 de grade, noaptea (izolat). Știu că în februarie anul trecut Franța a depășit recordul la consumul de energie. Maxim istoric!

Adevărul e că de vreme îmi va fi dor.

Fotografie făcută în decembrie 2011, ca să vedeți cum arată iarna în Sudul Franței:

Încă una și mă duc – spărietura cu ouă

Noaptea trecuta, pe la 10.30-11.00, m-am trezit cu două ouă-n geam. Evident ca m-am speriat rău, mai ales că vorbeam cu  o prietenă, pe facebook, despre împușcăturile de la Toulouse. Așadar și prin urmare am zis că au scos băieții kalasnikovu…Erau doar ouă, slavă Domnului. De unde au picat? De ce? Habar n-am. Am văzut dimineață că au vandalizat și containerele din fața casei. Ar fi culmea să aflu că niște arabi mi-au aruncat cu ouă-n geam sătui de străinii din Franța. Evident că mi-am luat și morala de rigoare: dacă citești toate prostiile și altceva n-aveai ce vorbi cu Aurelia la ora asta decât de împușcături. Ce-i drept e drept.

Ce am învățat din toată treaba asta? Am reflexe, domle. Poziția aplecat și direcția masă. Deci trebuie să exersez pozitia culcat, e mai sigură. Nu-i bai, la următoarea tragere.