La francezi luna august e luna vacanțelor. E de ajuns să deschizi orice radio că vei auzi les vacances în jus și-n jos. Da, m-a luat dorul de ei când mi-am dat seama că e luna lui gustar:-p 

2aniinProvence

În august Franța stă pe loc. Nu chiar ca în anii 50-60, când toată lumea punea lacătul pe ușă și pleca, dar puțini sunt cei care sacrifică luna vacanțelor, cei mai mulți de la privat, globalizarea bat-o vina. Evidemment că eu habar n-aveam de acest obicei așa că rămâneam un pic blocată când lumea îmi spunea ne vedem la anul. Adică cum ne vedem la anu? Nu mai vii până anul viitor? Nu, sunt les vacances. Băi, ai înnebunit?! Cum adică, ăsta are vacanță 5 luni?! Nu știam că-s în singura țară în care anul începe în septembrie (cum bine zicea Stephen Clarke, în A Year in the Merde – ca să nu credeți că-s singura blondă).

 

Tradiția vacanțelor de august a început în 1936 când, după greve, reclamații, discuții cu sindicatele, guvernul acceptă 2 săptămâni de concediu plătit. Vă dați seama ce chestie! Și n-a fost deloc ușor, propunerea exista încă din 1926. Angajații aveau dreptul la concediu și până atunci numai că plecau pe riscul lor, nu munceau, nu primeau salariu, așa că îmi imaginez că nu mulți își permiteau luxul de a și lua concediu.

A urmat o plecare în masă. Se pare că aproximativ 600 000 de angajați au plecat în vacanță în 1936. Anul viitor numărul aproape s-a dublat.  Normal că patronii au pierdut bani, la fel și statul, dar s-au prins că ce pierd cu concediile câștigă cu vacanțele. A crescut puterea de cumpărare, și prețurile, și apoi s-a dezvoltat, în zeci de ani, industria de turism. Concediul plătit a crescut de la 2 la 3 săptămâni, în 1956, apoi la 4, în 1969 (când se pare că 8 din 10 francezi plecau vara în vacanță) și apoi la 5 săptămâni, în 1982. Probabil pentru că vacanțele aduceau bani la buget, că mă îndoiesc că îi durea pe mulți capul de drepturile omului, de odihnă, de randament. Și probabil din același motiv socialiștii au votat trecerea de la 39 de ore de muncă pe săptămână la 35 de ore (în 98). Mai puține ore înseamnă mai multe concedii, adică mai mulți bani cheltuiți en vacances și mai mulți angajați. Să vă zic că și acum Codul muncii francez e la fel? Să vă zic ce s-ar întâmpla dacă ar avea careva tupeul să se atingă de cele 35 de ore? Al doilea sport național după les vacances eeeee… la greve :-p 

De ce august? Probabil pentru că-i mai cald și pentru că atunci sunt și vacanțele școlare. Și chiar e cald, bine zicea Peter Mayle – În luna august, în Provence, este indicat să stai tolănit, sa cauți umbra, să te miști încet și să-ți limitezi drumurile la distanțe cât mai mici. Sopârlele știu foarte bine acest lucru și ar trebui să-l știu și eu.

Acum se pare că numai 40% dintre companii își închid porțile în august. Oricum e mult, de aia mereu vă ziceam, dacă vreți să vizitați Provence vara, și Franța în general, ocoliți luna august. E plin de francezi:-p Și verificați să nu fie vreo grevă, vorbesc serios, ferească sfântul să prindeți grevă la SNCF (trenurile lor) sau la Air France. Si am văzut la un moment dat o știre în Le Figaro – ce restaurante sunt deschise la Paris în august. Luați notițe că rămâneți flămânzi.

Și hai că în orașele mari tot mai găsești ceva, în cele mici sau în sate…nimic. Mi-aduc aminte că la noi la țară (așa-i ziceam eu, dar el de fapt era oraș), în august mai funcționau doar crâșma și boulangeria, la program normal, iar la supermarket era reclamă mare – deschidem în august!(cu program redus, normal). Marketing nu glumă. 

 

Și tot în august încep francezii să numere les bouchons, care înseamnă și dopuri, dar și aglomerare, aflux, blocaj, deci tot un fel de dop, căci se blochează autostrada de nu mai curge nicio mașină. O să auziți peste tot la radio record istoric de bouchons (atât de istoric că-n fiecare an e unu) sau bouchons sur la route des vacances. Nu  pot să uit cum am plecat noi la Montelimar și am stat la o coadă pe autostradă! Am uitat că-i luna bușoanelor.

Îmi imaginez cam cum arăta Franța în 1960 dacă acum, la final de vară, e semi-blocată. Cică există și o carte, Paris au mois d’août (Parisul în august – adicătelea gol goluț), după care s-a făcut un film, cu Charles Aznavour, nu le-am găsit, dar vă las cântecul, foarte drăguț de altfel.

 

Și ce urmează după les vacances? La rentrée. Ăsta e un cuvânt sută la sută franțuzesc, nu știu să existe corespondent în română, e un fel de revenire, reîntoarcere la muncă (sau școală). Și dacă la început de august tonul (la radio) și titlurile (ziarelor) sunt vesele și săltărețe, la final de lună depresia cuprinde Hexagonul.

Nu se termină bine august că placa ce turuia les vacances cântă cu lehamite la rentrée. Și ziarele se umplu de articole de genul cum să faci la rentrée mai ușoară, cum să nu intri în depresie, cum să te pregătești pentru la rentrée. Dacă vrei să bagi în sperieți un francez în vacanță, șoptește-i la ureche la rentree.

 

PS. pozele din primul colaj nu le-am făcut eu, n-am fost atât de inspirată, sursa: pret-a-voyager.com și julietinparis.wordpress.com

Găsiți toate episoadele din seria 2 ani în Provence AICI