Mă numesc Mihaela și sunt fericita câștigătoare a doi ani în Provence. Nimic original în asta, Peter Mayle poate depune mărturie, dar așa stau lucrurile. Nu te gândi că locuiesc în vreun sat ce face echilibristică pe o stâncă, într-o căsuță cu obloane albastre, în mijlocul unui lan de lavanda…Nu, nu mă invidia prea tare. Căsuța e de fapt o casă imensă, cu mai multe apartamente, obloanele sunt electrice (s-au modernizat oamenii, din păcate), iar lavanda crește pe aici cel mult în rondurile din intersecții. Stau însă lângă mare și la o oră, cel mult două, de cele mai frumoase locuri din Provence. Deci nu mă plâng.

M-am gândit să îți recomand un mic traseu prin Provence. Inițial călătoria virtuală a fost pentru Larisa, care la rândul ei mi-a aratat Valea Loirei, dar am zis să o postez și aici.

Natura a fost darnică cu francezii, mai ales în Sud. Provence e ideală pentru o vacanță prelungită, are tot ce îți poți dori de la un concediu – soare, mare, munte, întinderi imense de verdeață, lavandă, maci, livezi, vii, castele medievale, peisaje uluitoare, vestigii romane, sate urcate pe stânci… Sunt atât de multe de văzut încât vrei să vii iar și iar. Mare grijă, provoacă dependență! Toti amicii mei care au vizitat Provence au plecat de aici cu aceeași placă – mă mut în Provence!

M-am tot gândit ce să recomand, nu pentru că nu aș avea ce, dimpotrivă, sunt foarte multe de văzut, mi-e greu să aleg. M-am oprit la Luberon, nimic surprinzător pentru cei care mă cunosc sau citesc blogul, e una dintre zonele mele preferate, are toate ingredientele Provence-ului. 

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar Provence văzută într-o zi sau două e ca…berea băută caldă? Nu-mi vine altceva-n minte acum. Dacă nu te plimbi alene pe străduțe, fără un scop anume, dacă nu te duci la boulangerie să cumperi o pâine (nu neapărat baghetă, au niște sortimente cu semințe foarte bune, sau pain de campagne) și niste croissante, sau o prajitură super bună (nu mă omor dupa mâncarea franțuzească, dar dulciurile sunt geniale), dacă nu mergi printre livezile și viile care umplu dealurile, nu ai cum să simți Provence cu adevarat. De aceea cred că Provence nu e o destinație de o zi, două, ci de minimum 5 zile, o saptamană.

 

Să începem deci. Luberonul e mare, are în jur de 30 de sate, nici eu nu am ajuns în toate, și e plin de locuri frumoase, dar sunt câteva de neratat. Aș începe cu Gordes. Francezii zic că e cel mai frumos sat din Luberon. Eu nu mă pot decide cui să acord titlul de cel mai frumos, însa Gordes mi-a placut foarte mult, e superb.

Urcat pe deal, construit în trepte, satul de piatră îți face cu ochiul de departe. Și în drum spre el vei găsi cu siguranță acel point de vue de unde Gordes se arată în toată splendoarea. Nu e foarte mare, poate fi colindat într-o zi fără probleme.

Dacă e vară, poți da o fugă la Abbaye de Senanque, mânăstirea de lavandă. Incă de la jumătatea lui iunie levănțica începe să își deschidă miile de flori mici și mov. Abbaye de Senanque e la 10 minute de Gordes, poți merge cu bicicleta, sau cu mașina, dar vezi că drumul e foarte îngust.

La un sfert de oră de mers cu mașina e alt sătuc minunat: Roussillion. În drum spre el o să vezi că peisajul își schimbă culorile. Nu, nu ți s-au stricat ochelarii și nici nu te-a bătut soarele prea tare, cărările și dealurile sunt portocalii. Pe alocuri chiar roșii. Oficial: argilă. Neoficial: o domniță îndrăgostită ce s-a aruncat de pe stânci după ce soțul i-a ucis iubitul. 

La vreo 20 de minute de Roussillion e Menerbes, sătucul făcut celebru de Peter Mayle și al lui Un an în Provence, ca și Gordes, Menerbes stă mândru pe lista celor mai frumoase locuri din Franta. Dacă ai timp și chef, poți da o fugă și la vecinii Oppede les Vieux și Lacoste. 
 

În cazul în care nu te mulțumești cu lavanda de Gordes, la mai puțin de o oră, cam 40 de minute, e Sault – un sătuc urcat pe deal, înconjurat de lanuri de levănțică. De la Sault poți pleca spre Mont Ventoux, cel mult 40 de minute cu mașina, sau, dacă te ține, la picior.

Dacă nu te deranjează să conduci o oră și jumătate (de la Gordes), mergi la Valensole, regatul lavandei.  

Vrei să vizitezi și un oras mare? La o oră de Luberon (zona Gordes, Roussillion) e Avignon. Mie mi-a plăcut mai mult decât Marsilia sau Aix en Provence.

Dacă e intervalul mai – septembrie, nu ar strica și o bălăceală în mare. Din Luberon, în două ore ești la Saintes Maries de la Mer. Cam departe, știu, dar cu ocazia asta nu doar stai la plajă, ci vezi și Camargue. Orașul mai e numit și poarta de intrare în Camargue, zilnic se organizează excursii, cu barca, pe cal sau cu jeep-ul, prin delta Franței. Dacă ți se pare prea departe, poți să te îndrepți spre golfurile Marsiliei, cel mai vechi oraș din Franța e la o oră jumătate de Gordes. 

Camargue: doar natur?

Și gata, ajunge pentru o săptămână, nu? Nu de alta, dar nu vreau să alergi prin Provence, ci să mergi încet, să adulmeci toate mirosurile, să te bucuri cum trebuie de priveliștea minunată, să simți la vie en rose.

 

Când să vizitezi Provence

Provence e frumoasă tot timpul anului și e verde chiar și iarna, așa că poți veni oricând. Primăvara vei fi cucerit de milioanele de maci care iau cu asalt dealurile, vara vei fi vrăjit de întinderea mov și de mirosul de levănțică, toamna te vei bucura de paleta de culori, iar iarna vei fi pur și simplu bucuros că nu vezi zăpadă, ca totul e verde și că termometrele arată chiar și 17 grade Celsius. Nu că mă laud, dar am prins și 19 grade, în ianuarie.

Nu recomand luna august, e cea mai plină, nu doar de turiști străini, ci și de francezi, august e luna când mai mult de jumătate dintre francezi își iau concediu. Și e extrem de cald! Ca să nu mai spun că prețurile o iau razna, mai ales la capitolul cazare. Oricum, chiar și în august, exceptând locurile super turistice, satele Provence-ului își păstrează liniștea, străduțele pietruite și înguste nu sunt niciodată aglomerate pâna la refuz. 

Provence e de colindat cu mașina, ai libertate de mișcare și poți vedea mai multe locuri. Se poate si fără, evident, transportul în Provence nu-i scump deloc și nici nu-i foarte aglomerat căci francezii nu prea merg cu autobuzul. Mereu ne amuzăm că doar eu, arabii și elevii ce mai mergem cu busu. La un moment dat o amică îmi spune panicată că trebuie să plece, i s-a stricat mașina soțului fix lângă gară, în Port de Bouc. Îi zic, bucuroasă că pot ajuta, vezi că e stația de autobuz, la doi metri de gară, răspuns: nu pot să-i zic soțului meu sa meargă cu autobuzul! Sau poți trece pe la oficiile de turism, toate au tururi. 

 

Mic ghid de circulație în Franța

O sa zici că vii din Romania, esti călit. Nu chiar. Francezii din Sud nu semnalizează așa că te vei trezi cu ei în față, că deh, ei vor sa intre în depășire, dar au uitat să te anunțe și pe tine. Sau, dacă semnalizează, o fac invers, și vei avea surpriza să afli ca el vrea să facă stânga deși singura ieșire e la dreapta, la stânga e marea…Sau îl aprind și uită de el, omu e mereu în depășire sau vrea la stânga/dreapta.

Atenție în sensurile giratorii, și sunt o mulțime, francezii iubesc intersecțiile. O să vezi semne, pe drumurile naționale sau prin localități, dintr-o suta de metri în alta – carrefour, carrefour. Adică intersecție, să nu crezi că au supermarket (careffour) la fiecare sută de metri, știu eu pe unii, nu zic cine. Deci atenție când intri în intersectie, intră ca-n fostele colonii, nu se uita-n stânga, în dreapta, nimic. Aș putea să bag mâna-n foc că unii nu știu regulile de circulație. Nu-i mai rău ca-n Sudul Italiei ce-i drept, deși noi am avut mai multe incidente în Franța decât la italieni, pentru că una-i să stai doi ani într-un loc, alta-i să te duci în vizită câteva zile. 

Prin sate să nu te miri dacă se opresc în mijlocul străzii. Daca au treabă la locul x, fix acolo opresc, nu contează că ocupa o bandă. Sau se opresc să își dea binețe. Nu glumesc, în Sud e la modă pupatul, așa că opresc mașina în mijlocul străzii, se pupă, stau de vorbă. Deci calm. Iar dacă mai prinzi și zi de piață…nasol. Nu doar că multe străzi sunt închise, dar e și foarte aglomerat, asa că nu mai există trotuar sau zebră, și mare grijă, codul lor zice că trebuie să fii politicos cu pietonul, chiar dacă e pe mijlocul străzii.

Francezii au o infrastructură minunată, cu intrari și iesiri în/din cele mai mici localități posibile, autostrăzile sunt ca-n palmă și nici nu sunt foarte scumpe, numai să nu te prindă noaptea pe ele! Nu sunt luminate mai deloc, și nu vorbesc de stâlpi, pe alocuri nu au nici măcar piloni din aceia fosforescenți. Dar nicăieri în lumea asta lucrurile nu sunt perfecte. 

Francezii nu prea vorbesc în alta limbă decât a lor (cel puțin în Sud), dar sunt foarte amabili, așa că o sa ai surpriza că îți explică natural, în cea mai curata franceza, cum ajungi la locul X. E indicat ca înainte de a pleca spre sudul Frantei să înveți ceva franceza, măcar niste formule de adresare, să vadă că ai intenții bune, dacă îi întrebi din start „English?” vor răspunde „Pas de tout!”, deși unii vorbesc un pic. 

La restaurante, atenție mare la program, riști să rămâi flămând. Unele servesc mâncare numai până la ora 18.00, altele doar începând cu ora 19.30, iar în orașele mici, sau în sate, chiar se închid la ora 18.00. La fel și la pranz, dacă nu mănânci până la ora 14.00… au revoir. În schimb, poți intra în restaurantele marocane sau libaneze, servesc mâncare mai toată ziua. Asta în orașele mari, în sate ori te duci la program, ori mănânci la careffour. Sau la boulangerii, ieftin si bun! Dacă nu-i sezon, în locurile mici și mai puțin umblate, totul e închis.

Dacă stai mai multe zile, poți să îți faci plinul de la supermarket, prețurile sunt cam la fel ca la noi, atenție însă, cu excepția lunilor iulie și august, cele mai multe sunt închise duminica și la amiază. Dacă vrei shopping, boulangerie, farmacie, poștă etc, ține cont că în orașele mici totul e închis la amiază. Așa e la vie en rose.

Cel mai apropiat aeroport e Marseille Provence. Din Romania nu există curse directe spre Marsilia, poți schimba la Paris și de acolo iei TGV-ul spre Marsilia, Avignon sau Aix en Provence. Sau aterizezi la Nisa, acolo sunt zboruri directe din București.  

 

PS. găsești toate locurile pomenite în articol pe blog, folosește butonul de search. 

Acest text a apărut inițial pe Blogul Larisei.