La plaja pe Coasta de Azur: Cannes si Juan les Pins

La plimbare prin vechiul Cannes 

Se apropia weekend-ul, cald, frumos, moleseala, plictiseala…nu cumva e festivalul la Cannes? Ba da. Hai si noi! Ca doar numai noi mai lipseam de acolo.

Nici n-am intrat bine in oras ca ne-a intampinat o mare de masini, apoi o mare de oameni si apoi, in sfarsit marea adevarata, Mediterana (ca am reusit intr-un final sa ajungem si la plaja). Dar pana la apa am „luptat” cu parcarea (cu greu am gasit un loc de parcare, platit, clar) si apoi cu valurile de oameni. Peste tot misunau fotografi, reporteri, turisti, localnici si sute de fani. Flash-uri, camere de luat vederi, studiori de televiziune, politisti, masini cu geamuri fumurii care intrau si ieseau din zona rezervata vedetelor…cam aglomerat pentru gustul meu.

Zeci de fani, dornici sa vada un star, se adunau unde vedeau un pic de agitatie, politie sau vreo masina mai fitoasa. Nu era nimeni. Si chiar daca ar fi fost, era greu sa zaresti pe cineva prin geamurile fumurii. Poate din interior ne privea blazata Angelina Jolie si noi cascam gura. La intrarea in zona interzisa alti fani incercau sa insele privirea agera a paznicilor doar, doar or patrunde in interior. La oficiul de turism niste tineri inca mai sperau sa obtina un bilet la vreo premiera – era plin de maini ridicate cu cartonase pe care scria „nu mai aveti din intamplare vreun bilet?” Cred ca nu prea mai erau…

In fata la Palais des Festivals, la cativa metri in jurul covorului rosu, locurile se ocupau inca de la ora 15.00. Poate, poate om zari pe cineva. La Croisette era plina de curiosi, fotografi dar si fani care isi „rezervau” locurile. In port, zeci de iahturi imense pe care defilau domni si domnisoare cu muuuulti bani. Intr-un cuvant – lux! N-am vazut nicio vedeta, nu am luat niciun autograf si n-am asistat la nicio premiera. Poate data viitoare.

Dincolo de festival, Cannes e un oras foarte frumos. Si nu doar pentru ca e vedeta Coastei de Azur, pentru plaja, cluburi, vile scumpe sau hoteluri luxoase, ci si pentru vechiul Cannes. Cel cu case mici si inghesuite, cu terase colorate, cu shop uri pline de suveniruri, cu stradute pietruite care serpuiesc spre castelul din deal – Chateau de la Castre. De sus se vede tot orasul asa ca merita sa urci, si nici nu e mult de mers.

Am promis ca revenim vara la Cannes, pentru plaje, n-am mai apucat, las site-ul oficiului de turism unde gasesti o harta cu toate plajele si mai multe informatii. Iar daca nu iti plac plajele din Cannes, poti da o fuga la Juan les Pins.

Juan les Pins: nisip de lux

Pe Coasta de Azur rar găsești nisip. Cu excepția Cannes-ului, mai toate plajele sunt cu pietricele. Cel puțin pe unde am fost eu așa erau. E adevărat că cei cu multe multe carduri în portofel nu stau ei pe nisip, dar chiar și așa, e una dintre cele mai vestite zone din lume, n-au avut și ei niște bani pentru o mână de nisip decent? La Juan les Pins au avut. Ce-i drept doar pentru plajele private.

Acum sinceră să fiu, mie astea mi se par mofturi, adică am stat în Croația pe stânci și mi s-a părut perfect normal, ăsta e relieful, ăsta e specificul, dar asta nu mă împiedică să îmi placă nisipul de la Juan les Pins. Toată coasta Juan-Vauban-Antibes e cu nisip, de aceea probabil vara nu ai unde să arunci un ac, dar, pe lângă cel de-al casei, la Juan les Pins au „importat” un nisip cum eu una nu am mai văzut pe nicăieri. Te scufunzi cu totul în el, niște granule atât de fine care ți se prind de piciorul ud, însă se duc singure după vreo câțiva pași, am mers dintr-un capăt în altul (pentru că am căutat parcare până am amețit, mai aveam un pic și parcam în Cannes), și nu mă mai săturam de târât picioarele prin nisip.

Nu știu ce or fi măcinat de au obținut roca aia atât de fină, dar cred că au dat ceva pe bani pe el și acum încearcă să și-i scoată. Altfel nu-mi explic cum un șezlong costă în jur de 25 de euro de persoană, sau chiar mai mult. Da, îl ai pentru toată ziua, dar chiar și așa. E adevărat însă că noi am fost în plin sezon, în august, cea mai aglomerată și scumpă lună posibilă. Impropriu spus am fost noi, au fost niște prieteni și, daca tot eram aproape, am tras o fugă într-o zi să ne vedem cu ei.

Plajele erau ticsite, chiar și cele private. Poate ați fost vreodată la Mamaia și v-ați trezit odată cu soarele ca să prindeți loc pe plajă, și apoi au venit ca termitele unu lângă altul, unul peste altul și unul chiar a încercat să-și înfingă umbrela în cearceaful vostru (îmi venea să i-o pun eu undeva). Cam așa era la Juan les Pins. Nebunie. Om lângă om, locuri de parcare ioc, cald rău, scump rău – o masă pentru 4 persoane urcă lejer la 100 de euro deși comanzi un singur fel de mâncare.

Sincer eu nu m-aș duce în plin sezon. E prea aglomerat pentru gustul meu. Însă chiar și atunci dacă vrei liniște o găsești în centrul vechi. Și prețurile sunt ceva mai mici. E un contrast măricel între vechiul oraș și stațiunea de la malul apei. Magazine modeste, suveniruri, baruri simple, pizza, case vechi. Asta îmi place la francezi, că au păstrat totuși orășelele alea așa cum erau acum sute de ani, că nu au construit vilă peste vilă, că nu au umplut centrul vechi cu hoteluri de lux și că oricine își poate permite să se bucure de mare și de soare. Nu prea dai de opulență, kitch, nu urlă muzica, nu a construit fiecare cum l-a dus capul, nu au ocupat toată plaja cu scaune și umbrele cu taxă. Adică chiar și la Juan les Pins poți să îți faci vacanța fără să cheltui o mică avere. Terasele din centrul vechi sunt ceva mai ok la prețuri, există pizzerii, nu e musai să stai la plajă privată, pe toată Coasta de azur există plaje publice, măricele. Da, sunt aglomerate, dar nu mai aglomerate ca cele private. Cazarea e probabil ceva mai scumpă, deși dacă nu te duci în august și cauți ceva din timp, s-ar putea să ai surprize. Plăcute. Riviera franceză nu e chiar atât de scumpă cum zice gura lumii, sunt prețuri pentru toată lumea.

Orășelul nu mi s a părut cine știe ce, am văzut și mai faine, în schimb e poziționat foarte bine, la distanță mică de Antibes, cred că faci cel mult 15 minute cu bicicleta, foarte aproape de Cannes și Nisa (maximum jumatate de ora).

Mai multe povești din Sudul Frantei: Coasta de Azur