De cum am intrat am zis: orasul palmierilor. E plin de ei. Ca sa vad mai apoi ca chiar asa ii si spune: Hyères Les Palmiers. 

hyeres, franta

Hyeres e la 20 de minute de Toulon si se pare ca a fost, in secolele 18-19, statiunea preferata a celebritatilor si a oamenilor cu bani. Un fel de Cannes fara festival de film. Chiar seamana cu vedeta Coastei de Azur – aceleasi case construite in deal, portul plin de barci, plaje, cartiere de lux, istorie…si are in plus 3 insule si o peninsula. Si aeroport. Ba mie mi s-a parut chiar mai frumos decat Cannes-ul.

Sa le luam pe rand. Orasul vechi nu e foarte mare asa ca merita vazut la pas, pe indelete. E urcat pe deal, e plin de case asaltate de flori, de strazi inguste si pietruite, de magazine colorate. Am intrat in oras prin vechea poarta al carui ceas masoara timpul de sute de ani, insa parca dupa alte reguli. Ajuns in centrul vechi nu simti ca secundele trec. Mai degraba pare ca acele ceasului merg in sens invers. Aproape totul e ca acum doua secole. Nu si terasele.

Pe sub bolta albastra am urcat tot mai sus sa vedem Hyeres. Strazile vechi ne-au dus spre turnul Templierilor, construit in secolul 12, spre biserica, spre casele cu obloane albastre si flori, made in Provence.

Am dat, din intamplare, si de un alt obiectiv turistic al orasului: Villa Noailles. Casa nu mi s-a parut cine stie ce (desi francezii zic ca e una dintre primele cladiri moderne construite in Franta), dar gradina…Initial am crezut ca e doar partea de sus, de linga cladiri, si ma tot intrebam unde-i grozavia de care vorbea ghidul? Ce mare gradina mai e si asta? Dar am coborat scarile si am regretat ca am vorbit de rau gradina domnului Noailles.

Se pare ca si Dali a fost pe acolo. Printre florile rare se zareste orasul.

Daca am fi urcat si mai sus am fi vazut si castelul. Dar am renuntat. Si apropo de cladiri, orasul se lauda si cu o serie de vile luxoase ce le aduc aminte locuitorilor si turistilor ca Hyeres a gazduit, la vremea lui, persoane importante (site-ul orasului se lauda cu vizitatori ca regina Victoria si Victor Hugo). Nici acum nu duce lipsa. In drum spre port am zarit destule cartiere rezidentiale. Nu ma mir. Hyeres chiar e intr-o zona privilegiata.

   

Am uitat de plaje, vreo 8 la numar, fara a pune la socoteala insuleleHyeres are 3 insule, les iles d’Or. Din port vasele ne faceau cu ochiul sa tragem o fuga catre ele, macar catre una. Dar ce sa faci daca ziua are doar 12 ore albe…

Porquerolles e cea mai mare, si cea mai apropiata, cam 20 de minute. Se pare ca e cumparata de un domn pe nume Fournier, cadou pentru sotie. Frumos dar. Port Cros e ceva mai departe, cam la o ora, dar e parc national deci cred ca merita. Si tot cam la o ora de mers cu barca e si Le Levat, a treia insula. Nu am ajuns in ele, insa par interesante. Au si hoteluri, gasiti mai multe info aici.

Si era sa uit de peninsula Giens. Am inteles ca se lauda cu o delta plina de flamingo, si nu numai, si cu un  sit arheologic de pe vremea cand grecii stapaneau zona. Un lucru e clar, o zi e prea putin pentru orasul asta minunat. Poate o saptamana ar fi de ajuns…

  

 

Va spuneam ca Hyeres are si aeroport, deserveste mai ales Toulon-ul, la aproximativ jumatate de ora, cu masina.

PS: plajele din Hyeres:

Cliquez sur une plage pour voir les photos