Cu Toulon-ul la picioare

Intrebare de weekend: pe unde nu am mai ajuns noi, pe aici prin apropiere? Raspuns: la Toulon. Solutie: hai! Citisem pe site-ul oficiului de turism despre telefericul care te duce deasupra orasului, deci atat aveam in minte – Mont Faron, teleferic, priveliste.

Am parcat masina langa port si, dupa o plimbare pe malul apei, am plecat spre teleferic. Cam 40 de minute de mers lejer. Apoi am aflat ca puteam urca si cu masina. Dar unde mai era senzatia aia data de faptul ca atarni deasupra unei gropi. In plus, e eco.

Incet, scartaind din toate firele, cabina rosie ne-a urcat deasupra orasului. Nu foarte sus, vreo 500 si ceva de metri, dar cu cat urcam, cu atat privelistea era mai faina. Se vede de pe micul munte Faron tot orasul si ceva in plus. „Taxi-ul” ne-a lasat acolo cu promisiunea ca va veni dupa noi mai tarziu (vine din 10 in 10 minute). 

Aveam un chef de plimbare…ceva extraordinar, asa ca ne-am oprit la primul restaurant care ne-a iesit in cale, cel de langa statie. Pai se vedea asa frumos! Si mirosea atat de bine! Insa mancarea nu a egalat mirosul si mi s-a parut si cam scump, dar privelistea…alta treaba. Oricum, mai sunt si alte restaurante pe munte, unul cu paella, asa l-am mai regretat, nu avea panoramique, dar avea paella. Muntele Faron se mai lauda si cu o gradina zoologica (n-am fost), cu 3 forturi si o capela. Cert e ca iti ocupa o zi intreaga, daca o ai la dispozitie si ai chef de plimbare.

Telefericul e deschis, in majoritatea timpului, non stop. Stati, nu va agitati, nu merge noaptea. Trebuie sa va explic ce inseamna non stop la francezi. Adica fara pauza la amiaza. Va dati seama, cand le-am povestit unora ce inseamna non stop la noi, cum au reactionat. Deci telefericul merge de la 10 la 17.30, 18.00, 19.00 sau 20.00, in functie de perioada. Si e inchis daca bate vantul prea tare. 6,75 biletul.

Toulon mi s-a parut o combinatie de Marsilia si Cannes. E mai curat si mai larg decat Marsilia, e plin de palmieri si de barci ca mai celebrul Cannes. Portul nu e la fel de „bogat”, dar e plin de terase. Tot in port trenuletele ne invitau sa ne arate orasul (6 euro pentru adulti, 4 pentru copii), iar barcile ne tentau cu o plimbare spre La Seyne sur Mer (renumita pentru plaje, se poate ajunge si cu masina), Les Sablettes (suburbie a precedentei, statiune de vacanta), spre Tamaris sur Mer (o alta statiune, celebra in secolul 19;  Gustave Eiffel a stat acolo si alte nume celebre isi petreceau vacantele in zona) si catre Saint Mandrier (oras mic, nici 7 000 de locuitori, dar plin de plaje). Am rezistat tentatiei, am preferat sa ne plimbam printre comerciantii care isi expuneau avalansa de culori si mirosuri, era zi de piata, si prin oras, din port in place de la Liberation, de la orologiu la catedrala… Era finala la rugby, Toulon-Toulouse, asa ca tot orasul fierbea. Doar ca frenezia s-a transformat curand in dezamagire, au pierdut.

Concluzia: e simpatic Toulon-ul si e destul de ofertant, poate fi lejer o destinatie de vacanta mai lunga (gasiti informatii despre plajele din Toulon aici) sau baza pentru a vizita Sudul Frantei, e la cel mult o ora de Marsilia si la o ora si un pic de Saint Tropez, cu masina.

 

Hyeres, fostul Cannes al Frantei

Daca tot am ajuns la Toulon si ziua e lunga vara, am zis sa dam o fuga si la vecinul Hyeres, e la maximum jumatate de ora. De cum am intrat, am zis orasul palmierilor!, e plin de ei. Ca sa vad mai apoi ca chiar asa ii si spune: Hyères Les Palmiers.

Hyeres a fost, in secolele 18-19, statiunea preferata a celebritatilor si a oamenilor cu bani. Un fel de Cannes fara festival de film. Chiar seamana cu vedeta Coastei de Azur – case vechi pe stradute in deal, un port plin de barci, plaje, cartiere de lux. Ba mie mi s-a parut chiar mai frumos decat Cannes-ul.

Orasul vechi nu e foarte mare asa ca merita vazut la pas, pe indelete. E urcat pe deal, e plin de case asaltate de flori, de stradute pietruite, de magazine colorate. Am intrat in oras prin vechea poarta al carui ceas masoara timpul de sute de ani, pe sub bolta albastra am urcat tot mai sus, strazile vechi ne-au dus spre turnul Templierilor, construit in secolul 12, spre biserica, spre Villa Noailles. Casa nu mi s-a parut cine stie ce, desi francezii zic ca e una dintre primele cladiri moderne construite in Franta, dar gradina…Initial am crezut ca e doar partea de sus, de langa cladiri, si ma tot intrebam unde-i minunatia de care vorbea ghidul, ce mare gradina mai e si asta? Dar am coborat scarile si am regretat ca am vorbit de rau gradina domnului Noailles. Printre florile rare se zareste orasul.

Mai sus e castelul, dar am renuntat. Apropo de cladiri, orasul e plin de vile vechi luxoase ce le aduc aminte locuitorilor si turistilor ca Hyeres a gazduit, la vremea lui, persoane importante (printre care regina Victoria si Victor Hugo). Nici acum nu duce lipsa, in drum spre port am zarit destule cartiere rezidentiale. Nu ma mir, Hyeres chiar e intr-o zona privilegiata.

Hyeres are si trei insule, les iles d’Or, si o peninsula, Giens, care am inteles ca se lauda cu o delta plina de flamingo si cu un sit arheologic de pe vremea cand grecii stapaneau zona. Porquerolles e cea mai mare si cea mai apropiata insula, cam 20 de minute, se pare ca e cumparata de un domn pe nume Fournier, cadou pentru sotie. Frumos dar. Port-Cros (parc national) si Le Levant sunt cam la o ora de mers cu barca. Un lucru e clar, o zi e prea putin pentru orasul asta minunat. 

 

PS. Gasiti detalii despre plajele din Hyeres pe site-ul oficiului de turism & Orasul palmierilor are si aeroport, daca va intrebati cum ajungeti la Hyeres sau la Toulon