La ce te gândești când spui Paris? Cu siguranță că la orice numai la canalizare nu. Dar evident că și Parisul, ca orice alt loc din lumea asta, are canalizare. Și, spre deosebire de alții, face bani din ea. Cât am stat în Franța nu am putut să nu remarc că francezii știu să-și vândă marfa. Și au, cu prisosință. Numai că și cele mai mici biserici, acvarii, case etc, erau atât de frumos prezentate încât, până să ajungi acolo, credeai că sunt ceva nemaivăzut. Concluzia: francezii aia scot bani și din …canalizare. 

Acum să nu credeți că am ceva cu francezii sau cu sistemul lor de canalizare, am văzut Parisul “răsturnat” doar din metrou așa că nu-mi permit să-mi dau cu părerea. Dar își permite prietena Ina, ea a fost la muzeul canalelor și ne plimbă și pe noi printr-o bucățică din Parisul subteran

Păi și sub Paris nu mergem?

Deși în primele zile ne-am aruncat asupra centrului, Champs-Élysées, Arc de Triomphe, Place de la Concorde, Louvre, Ile de la Cité cu Notre Dame, Trocadéro și Turnul Eiffel, Domul Invalizilor, ca apoi să începem să ne mai și îndepărtăm puțin către turnul Montparnasse sau cartierul de sticlă și zgârie-nori Défense, am rămas la excursia asta cu impresii foarte vii și după ce am văzut niște locuri mai puțin cunoscute nouă până atunci, de exemplu parte din sistemul de canalizare al Parisului.  

Cum am ajuns acolo? Gazda noastră ne-a povestit că există un muzeu al canalelor subterane, vizitabil, plus un muzeu al catacombelor. La catacombe am renunțat tura asta, pentru ca aveau un program diferit de tunelurile de canalizare – inițial vroiam să facem o zi subterană, cu ambele. Am analizat noi situația în fel și chip, și am ajuns la concluzia că Musée des Égouts e mai interesant. Și acolo ne-am dus.

Din nou, ca și în căutarea de graffiti, îmi imaginam eu cum va fi: niște tuneluri pietruite, cochete chiar, cu plăcuțe, poze, informații, formând un labirint prin care să ne plimbăm și să mai aflăm una-alta. Pentru început, așa a și fost:

 paris_fhdr

La intrare (preț și alte informații aici) te întâmpină panouri mai mari cu tot felul de texte și scheme, unele pentru adulți, altele mai mult pentru copii, dar bine de știut oricum. Mi-a rămas întipărită în memorie fraza care anunța că Parisul are un consum zilnic de apă echivalent cu de două ori volumul turnului Montparnasse (e foarte înalt, ne-am cocoțat și acolo, cred că de asta țin minte) – și asta doar domestic!

Cu răbdare și puțin masochism, afli cât de mult consumi ca pierderi de apă, dar și ca bani, dacă îți e stricat rezervorul de la toaletă, dacă nu se închide bine robinetul și picură mereu, dacă faci cadă în loc de duș, dacă nu închizi apa cât te speli pe dinți sau cât freci vasele, până la clătire. Și mai afli ce mare păcăleală e sa dai bani pe apa imbuteliată de comerț, care are un cost de 200 de ori mai mare decât cea de robinet, și care apasă asupra mediului din cauza ambalajului.

Mie mi s-a părut interesant ca în mijlocul unei stări de consumereală legitime (că doar suntem în vacanță la Paris, nu?) să ni se servească și puțină realitate. Oooo, și aveam să experimentăm realitatea și mai și, câțiva pași mai încolo.

Dar mai întâi, istorie. Unul dintre coridoare, care e ceva mai spațios, gazduiește istoria canalizărilor pariziene afișată pe panouri, de la epoca romană, până în prezent. Din nou, informații foarte interesante, și de tot felul – adică și tehnice, și istorice, ba chiar și beletristice. Printre cei mai importanți oameni care au contribuit la funcționalitatea Parisului, așa cum o experimentăm noi acum, sunt baronul Haussmann și Emmanuel Bruneseau. Haussmann, susținător al lui Napoleon III, a construit și bulevardul care-i poartă numele, unde se află frumoasele galerii Lafayette, ca parte a grandiosului său proiect de renovare a Parisului.

Tot aici ni se povestește cum Victor Hugo s-a sfătuit cu Emmanuel Bruneseau pentru a construi traseul lui Jean Valjean prin galeriile subterane. Într-un colț îl și vedem de după gratii:

paris.2014.docx - Microsoft Word_2_fhdr

Și asta nu e tot. La un moment dat, apar și galerii mai sumbre, pe unde nu ai voie să mergi. Eu, una, am fost total surprinsă când mi-am dat seama că de fapt ne aflăm în canalizări funcționale și cât se poate de contemporane. Asta mai ales după ce, mai la începutul vizitei, văzusem niște vitrine haioase cu șobolani ”la casa lor”, adică nereali, doar de show. Cred că e singura ocazie de până acum de a fi mers pe deasupra unui râu de apă folosită domestic.

Am râs toată vacanța, și mai râdem și acum de experiență – mirosea groaznic! Dar așa am aflat și noi, cu propriile organe olfactive, cum e să lucrezi la canalizări – am strâmbat din nas și ne-am schimonosit în toate felurile, însă oamenii aceia trebuie să tragă multe, pentru ca noi toți să putem trage apa fără grijă.

paris.2014.docx - Microsoft Word_4

Data viitoare sigur vom vizita și catacombele, trebuie să mă pregătesc sufletește de întâlnirea cu un mozaic de schelete.

Să ieșim la suprafață, să tragem o gură de aer curat. Închei cu Montparnasse, despre care nu spun multe – e un zgârie-nori de sticlă, din vârful căruia poți admira Parisul la 3600, după ce lași 13 euro la intrare (copiii doar 4,5 și studenții 8). Se vede într-adevăr foarte frumos, și în funcție de cât timp are și în ce dispoziție se află fiecare, se pot petrece acolo ore bune de admirat, de meditat, mâncat sau fotografiat.

Două etaje sunt vizitabile: unul închis, cu pereți de sticlă, și acoperișul. Etajul închis are din loc în loc monitoare interactive, pe care poți mări anumite zone pentru a identifica străzi, clădiri etc.

paris.2014.docx - Microsoft Word_6

Citeste si Paris-graffti