Sisteron, poarta de intrare în Provence

E una dintre cele mai spectaculoase fortărețe din Franța, dar noi habar n-aveam, am ajuns din întâmplare – în drum spre Alpi, am văzut o cetate veche, cocoțată pe o stâncă ce parcă țâșnește din apă, străjuită de un munte „în valuri”. Am zis că la întoacere, musai trebuie să ne oprim!

Sisteron separă regiunea Provence de regiunea Dauphine, de aceea francezii îi zic La Porte de Provence. Râul care se întinde la baza orășelului e Durance, pornește din Alpi și șerpuiește printre munți și sate până spre Avignon, unde se unește cu Rhonul. Iar stânca ce parcă stă de veghe e Rocher de la Baume. Am avut noroc de vreme bună așa că drumul spre cetatea Sisteron a fost o plimbare placută, am admirat casele „cotropite” de greieri și fluturi, străzile pline de pisici și balcoanele cu flori. Când am ajuns la poarta cetății, surpriză – poate fi vizitată abia începând cu luna aprilie. Măcar s-a văzut fain de sus. Concluzia: trebuie să mai mergem o dată. Nu vă luați după pozele mele, proaste, e foarte faină zona! 

 

 

Intre Alpi si Provence: Digne-les-Bains

La vreo 45 de minute de Sisteron e Digne les Bains. Orașul e măricel, aprox. 20 000 de locuitori, și e simpatic, deși e foarte vechi și pe alocuri neângrijit, dar cred că ce-i prin jur e mult mai interesant. Pentru că da, biserica Saint Jerome e frumoasă, la fel și catedrala, dar mie mi-a atras atenția defileul ăla imens ce se vedea din orice punct al orașului. Ca să nu mai spun că regiunea e încă una dintre capitalele lavandei. 

 

 

Digne les Bains e celebru pentru apele termale, cunoscute, se pare, încă din antichitate, are și plaje, Ferreols, la intrarea în oras, dinspre Valensole – nu e marea, e un râu, dar complexul arată foarte bine. Biserica din centru, care domină orașul, merită o vizită, iar catedrala e interesantă, mai ales ca istorie. A fost construită prin 1220 pe structura unui lăcaș mai vechi, de la sfârșitului secolului IV. În 1980, cand au început lucrările de renovare, au descoperit sub catedrală și în jurul ei, un sat încremenit în timp. Se pare că mormintele, casele, zidurile, s-au păstrat atât de bine pentru că au fost protejate de masa de pământ, uneori înaltă de 6 metri. O adevărată carte de istorie se ascundea sub vechea biserică, viața de-a lungul a 15 secole! Și sub ce se vede acum (au făcut un muzeu), s-ar ascunde alte vestigii. Catedrala poate fi vizitată gratis, pentru criptă se plătește bilet (4 euro). Pe vârfuri de deal și printre munți am mai zărit din când în când, câte o capelă, ar fi vreo 8 de toate, la unele accesul e dificil, la altele interzis, pentru că sunt în ruină. 

 
Dacă ajungeți prin zonă, e și un tren Digne les Bains – Nisa, le train des Pignes, se pare că priveliștea e super pentru că trenul ajunge pe unde nu au acces mașinile, găsiți detalii pe site. Valensole, împărăția lavandei, e la cel mult 45 de minute de Digne.
 

 

Les Pénitents des Mées: călugării de piatră

Așa spune legenda, că pietrele care parcă veghează asupra satului, sunt de fapt călugări pietrificați de Sfântul Donat pentru că și-au încălcat jurământul de castitate și s-au îndrăgostit de niște prizoniere de război incredibil de frumoase. Adevărul e că te duc cu gândul la penitență, sihăstrie, când îi vezi așa goi, nu au pic de vegetație pe ei, îngrămădiți, izolati parcă, un pic înclinați, se ridică spre cer, dar nu se pot desprinde de pământ.

 

Nu știam, dar se pare că Les Mees – un sătuc cu cel mult 3 500 de locuitori – e capitala energiei solare, găzduiește cel mai mare parc fotovoltaic din țară, și e cea mai mare „livadă” de măslini din departament (Alpes de Haute Provence). 

 

Sisteron e la 130 de kilometri de Marsilia, la aproximativ 100 de kilometri de Aix en Provence, pe site-ul oficiului de turism găsiți mai multe detalii și idei de plimbări prin sat si pe langă. Și dacă ajungeți la Sisteron, dați o fugă și la Forcalquier (aprox jumătate de oră, cu mașina), un sătuc foarte drăguț, cu lavandă și cea mai mare piață din Provence.