Mai țineți minte când vă povesteam eu de francezi că nu înțeleg decât dacă pronunți nu știu cum, sau nici așa, că dacă ești străin poate n-am chef să te înțeleg, că nu se înțeleg uneori nici ei între ei, sau că doar ei vorbesc franceza, canadienii ăia au inventat o altă limbă? Ei, stați că nici eu nu-s mai brează. Să vă povestesc.

Eram într-o zi pe autostradă. Domnul șofer vede un număr de România și claxonează. Asta pentru că și pe noi ne tot claxonau toate mașinile de România cu care ne întâlneam. Românii nu știu cum să se mai ocolească atunci când aud vorbindu-se limba lor (am pățit la Londra, la catedrală, era un cuplu care când a auzit că vorbim românește a mărit pasul de parcă aveam ciumă), dar la volan….Aaaa România, tiiiit -tiiiit. La urma urmei ești pe autostradă, nu poți opri, ești în mașină, nu poți lua vreo boală molipsitoare, totul e sub control, deci să sară patriotismul din toate claxoanele.

Claxonăm deci și ne fac oamenii ăia semn să tragem pe dreapta. Se rătăciseră. Era un cuplu venit în vacanță. Și ne întreabă cum ajung la Istres (ISTRES). Ha?! Istres (ISTRES)! Dă să văd (avea adresa pe o hârtie). Aaaaaaa, Istres! (ISTR) La naiba, ne-am franțuzit.

Deci să vă arăt Istres. Că zău e o soluție bună de cazare, și mai ieftină, pentru a vedea Provence. E la jumătate de oră, cu mașina, de Salon de Provence și Martigues, la cel mult o oră de Arles, Aix en Provence, Marsilia, Saint Remy de Provence, les Baux, Saintes Maries de la Mer (deci aproape de două parcuri naturale – Camargue și les Alpilles), la vreo 10 minute de Miramas le Vieux, și la cel mult jumătate de oră de plaja nesfârșită de la Port Saint Louis du Rhone (nu că nu ar avea și plaje proprii, are, vă zic acuși).

istres4

Prima oară am fost în Istres cu trenul. Gara e la cel mult 10 minute de centrul vechi. Și când am ieșit din gară primul lucru care mi-a atras atenția a fost biserica de pe deal. Întregul oraș e construit în jurul ei – Eglise Notre Dame de Beauvoir.

Localitatea e foarte veche, arheologii au desoperit un sit preistoric, la nord de Etang de L Olivier (lacul din care iese un jet de apă lung de 50 de metri).  Legenda spune că un grup de oameni căutau un loc pe care să îl facă al lor. S-au oprit pe un deal, lângă actualul Istres, au văzut că pământul e bun de cultivat, că vremea e bună, așa că s-au stabilit acolo. Prima femeie e născut un băiat. A doua la fel. A treia la fel. Și tot așa. Deci dealul e blestemat, au căutat altul. Din nou pământul e bun, e loc sigur, de pe deal se vedea toată zona, s-au aciuat acolo. Prima femeie a născu o fată. La fel și a doua, a treia, a patra…Alt deal, alt blestem, s-au mutat. De data asta pe dealul unde stă Istres al nostru. Și prima femeie care a rămas însărcinată a născut gemeni, o fată și un băiat, semn că dealul e numai bun de locuit.

Am intrat în centrul vechi trecând pe sub arcul de marmură – portail d Arles. Aveam impresia că e vechi de mii de ani, de fapt e ridicat la sfârșitul secolului 18, pentru a reconstrui cumva vechea cetate, poarta originală era cam în aceeași zonă. Și apoi am urcat pe străzile mici spre fântâna cu dragoni (m-am luat și eu după indicatoare și când am văzut fântâna cu dragoni … wow, tre să fie ceva de senzație, când am ajuns am văzut o fântână mică…avea și niște dragoni mititei, deci n-au mințit, asta apropo de francezii care știu să vândă aproape orice) și apoi spre biserică. Abia de acolo îți dai seama cam cât de sus e urcat Istres, deși de jos nu pare. Se vede până la Saint Victoire (spre Aix).

Dar mie cel mai mult mi-au plăcut străduțele și casele. Vă las să le admirați, pozele sunt făcute cu telefonul mobil, desole.

istres10.jpgistre12.jpg istres1.JPG istres2.JPG istres3.JPG istres6.JPG istres8.jpg istres11.jpg

Se pare că locuințele vechi au legătură între ele, tuneluri sau uși.

La baza vechii cetăți e zona de promenadă, lângă Etang de l Olivier – un lac natural, legat de cel artificial – Etang de Berre – printr-un tunel. Și iar ne întoarcem la legende, demult tare demult în lacul odată plin cu sare locuia un monstru care se hrănea cu oile ciobanilor (cu asta se ocupau locuitorii acum sute de ani de aceea acum orice sărbătoare presupune și o defilare a oițelor). Monstrul a dispărut, cu ajutorul unui sfânt care i-a scăpat pe bieții oameni de dihania care trecuse de la oi la copii și femei, și în lac a rămas un fel de fântână arteziană ce se înalță din apă către cer. Mie nu mi s-a părut mare lucru, dar cică e unică în Franța, apa iese cu 120 de kilometri pe oră, 80 de litri pe secundă, până la 50 de metri înălțime.

E și o capelă acolo, acum un mic muzeu, și o mini grădină botanică, nimic deosebit dacă mă întrebați pe mine. Ca să nu mai spun că în grădina lor mediteraneeană acum doi ani, când am fost prima oară, își instalaseră unii corturile.

Deși nu are ieșire la mare, ci la prelungirea mării – Etang de Berre – Istres are două plaje, cu nisip –  plage de la Romaniquette, la distanță mică de centrul vechi, și plage du Ranquet, mai mică, în sud. Autobuzul 8 duce la ele.

Marțea  e zi de piață, în centrul orașului, lângă fântâna plină de mușchi. În aprilie e carnavalul, in iunie Feria – sărbătoarea verii, în august sunt zilele orașului, în decembrie e sărbătoarea ciobanilor (am prins și noi una, am scris un pic aici).

Orășelul nu e wow, adică față de vecini e modest, dar are un farmec al lui.

istres5.JPG

Tot de la Istres în cel mult o oră și jumătate ajungeți la Aigues Mortes, la Le Grau de Roi, L Isle sur la Sorgue, Fontaine de Vaucluse, Gordes, Cassis.

La o oră, cu mașina, sunt Nimes și Tarascon. Istres e vecin cu Martigues și Fos sur Mer. La Marsilia, Nimes si Arles se poate ajunge cu trenul, cu schimbare la Miramas. Tot cu trenul puteți merge la Niolon (un golf mic si cochet, e fain pentru plimbări și ca peisaj), la Sausset les Pins, Carry le Rouet și La Coronnne (pentru plajă). Nu vă recomand trenul către Martiges și Fos, gările sunt foarte departe de oraș. Sunt autobuze. Și sunt curse și către Marsilia, Salon de Provence și Aix en Provence.