Domnul e fan pesteri asa ca era clar ca o sa vrea sa verifice cum sta treaba si sub pamantul francez. Va recomand s-o faceti si voi, daca va plac pesterile si ajungeti prin Vaucluse, Ardeche sau Cevennes, trei zone din sudul Frantei excelente pentru vacanta.
Le Thor nu e la fel de simpatic ca Isle sur la Sorgue si nici pe departe la fel de spectaculos ca Fontaine de Vaucluse, desi trece Sorgue-ul si pe acolo, dar daca tot eram aproape, am profitat de ocazie sa vedem pestera – Grotte de Thouzon.
Se lauda proprietarii ca e singura pestera din Provence, nu arata rau, dar nici nu pot sa zic ca e extraordinara. Nu e foarte mare, vizita dureaza in jur de 40 de minute doar pentru ca ghidul se opreste la fiecare pas pentru a explica, cu lux de amanunte, ce-i colo si dincolo. Explicatii doar in franceza! Erau niste nemti, saracii, au facut o fata cand au vazut ca no english, nu cred ca au inteles mare lucru. Bine macar ca la intrare exista pliante in engleza.
Cei 230 de metri de tablou geologic se ascund sub colina care odinioara a fost fund de mare. E interesanta portiunea cu apa, si „macaroanele” care coboara din tavan, unele lungi cum nu am mai vazut. Toate rezultatul a 65 de milioane de ani, apa si calcar.
Grota e privata, by the way, si de aceea sapaturile nu au continuat si nici investitiile nu au fost foarte importante, cel putin asa zicea ghidul. Un minus – se iese pe unde se intra, adica te intorci pe unde ai venit. Asta nu ar fi o problema, numai ca era plina de turisti si mereu trebuia sa faci loc, sau sa iti faci loc, spre grota/iesire. Un plus – exista o zona de picnic, langa parcare, dar si la intrarea in spatiul de unde cumperi bilete. Biletul costa 8,50 euro, pestera e deschisa din aprilie pana in noiembrie, 13 grade in interior, vara, deci o haina mai groasa nu ar strica, am cam tremurat de frig in papuci si tricou (nu era in plan grota), asa ca am apreciat cele aproape 35 de grade de afara.
La Thor nu-i cine stie ce, mai ales comparat cu vecinii fermecatori – Isle sur la Sorgue si Fontaine de Vaucluse, mi-au placut cupola care deschide intrarea in oras si biserica din centru, ridicata in secolul 12, din pacate am vazut-o doar pe dinafara, era duminica la amiaza deci inchis. In drum spre pestera am zarit, cocotat pe deal, si castelul, Chateau de Thouzon, am zis ca trecem la intoarcere, dar ne-am razgandit.
Daca va plac pesterile, puteti da o fuga si la Grotte de la Cocaliere, intre Ardeche si Cevennes. Spre deosebire de alte pesteri care te uimesc prin multitudinea de „statui”, Grotte de la Cocaliere te cucereste prin efectul format de „riul” care parca serpuieste prin ea. Grota se oglindeste in apa asa ca ai impresia ca sub tine mai e o pestera. 14 grade, o ora de mers (cam grabita vizita ce-i drept), 8 euro intrarea. Intrati pe jos, iesiti cu trenul, fara poze.
La jumatate de ora de mers cu masina e alta „poarta” spre fundul pamantului – Aven d’Orgnac. O multitudine de scari va duc tot mai adanc sub pamant. Dupa cateva minute intrati intr-un fel de catedrala subterana, are chiar si o „orga” imensa din stalactite si stalagnite, si „candelabre” uriase coboara din tavan. Apa patrunde in continuare in pestera asa ca la tot pasul sunteti martorii schimbarii peisajului. La sfarsitul vizitei grabiti pasul sa ajungeti in fata, langa balustrada, veti avea o supriza placuta cand se va aprinde lumina.
Aici e un pic mai rece, 11 grade, vizita dureaza o ora (de data asta nu mai e ca la maraton), iar biletul de intrare costa 10 euro si e valabil si pentru muzeul de preistorie. Pestera e mult mai intinsa, partea deschisa turistilor nu-i foarte mare, dar e destul de impresionanta. Daca sunteti pasionati de viata subterana, puteti vizita si „camera” deschisa speologilor, tineti insa cont ca pe langa programare din timp, e nevoie si de rezistenta.
De la avena veti vedea indicatoare catre Gorges d’Ardeche si catre Pont d’Arc. Merita plimbarea, si va trebui sa ma credeti pe cuvant caci nu mi-a iesit nicio poza, era aproape bezna, ne-am si ratacit, am ramas si fara benzina, nu puteam plati cu cardul…pfii, ceva frumos. Un pic mai jos de Aven d’Orgnac se intinde Valee de la Ceze, o colectie de sate pitoresti pe care francezii le recomanda iubitorilor de liniste si natura.
Ardeche si Cevennes sunt un pic mai sus de Nimes si Avignon. Gasiti acolo de toate pentru toti – verdeata cat vezi cu ochii, castele, sate pitoresti, peisaje scoase parca din carti postale, munti, apa. Mai multe detalii pe site-ul oficiului de turism – Ardeche/Cevennes .
Desi mie nu îmi plac pesterile, mi-a placut oraselul. Noi avem pe cineva pe langa Saint-Malo.
frumos acolo 🙂 as vrea sa ajung si eu in Bretania si Normandia numai ca e mai simplu sa ajungi in Spania sau Italia (din Franta)decat in zona aia (ma refer la faptul ca iti trebuie timp, nu e de un weekend)
Eu am avantajul ca stand acolo sunt mai aproape de mine, cand stateau în Paris faceau cand nu era ambuteiaj 5 ore.
De exemplu de la Le Thor pana la Saint Malo sunt 1037de km iar pana în Alicante(pe langa sta fiimea) sunt 978 si vezi si toata coasta Spaniei.
dap 🙂 Sta intr-un loc frumos fiica ta (nu ca as fi ajuns pe acolo, dar stiu ca e frumoasa zona)